Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Freespace la bienale

Organizată anul acesta pe tema Freespace, a 16-a ediţie a Bienalei de Arhitectură de la Veneţia propune cele mai noi cercetări și abordări din domeniul arhitecturii la nivel internaţional, demers care caută să aducă în atenţia publicului general și al celui de specialitate confruntările și provocările din arhitectură prin formularea de noi întrebări și răspunsuri pe marginea acestei teme centrale ale spaţiului.
Eliza Yokina_new 2018_1

Interpretarea temei, abordarea ei și, implicit, răspunsurile se află la atitudinea participanţilor fie ei la nivel de ţară, fie proiecte/birouri invitate.

Tema înconjoară spaţiul liber organizat sau cel delimitat de construitul ca un element al libertăţii de expresie, al absenţei arhitecturii sau angajament al dorinţei, ca „o caracteristică specifică a fiecărui proiect individual”, conform curatoarelor acestei ediţii, Yvonne Farell și Shelley McNamara.

Expoziţia bianuală, după cum probabil știţi, este organizată, în mod tradiţional, în două locaţii din Veneţia – Giardini și Arsenale, după gustul meu, cele mai fascinante spaţii din Veneţia, însă puţin cunoscute de turistul tradiţional. Nu am vizitat până acum un spaţiu mai potrivit expoziţional, mai inspirant și valoros și de aceea la fiecare Bienală de Arhitectură abia aștept această călătorie de redescoperire. Anul acesta am avut prilejul de a vizita Bienala împreună cu partenerii mei Cumulus și am profitat de energia locului pentru a purta discuţii pe marginea proiectelor, ori total pe lângă, dar într-o ambianţă extrem de plăcută.

Highligt-urile Bienalei, cu sau fără a lua în calcul comentariile presei de specialiate, pentru mine, au fost:

Pavilionul Marii Britanii – „Insula” – în care lipsa totală a oricărui gest de amenajare în interior și lăsarea spaţiului gol a fost o surpriză ce putea fi pusă la cale doar de britanici, fiind o interpretare foarte curajoasă a temei, cu o doză specifică de umor, și anume abordarea exact a acelei porţiuni de temă care se referă la absenţa gestului arhitectural. Totuși, pavilionul exista într-o altă formă pe acoperișul clădirii (accesibil printr-o schelă de construcţie care duce cu gândul la ceva lucrări de schimbare care se petrec în momentul acesta), ca o terasă deschisă, și ea la rândul ei lăsată goală, poate ca un prilej de a oferi spaţiu liber altor manifestări. Pavilionul britanic, organizat de British Council, cu siguranţă face referire și la condiţia politică a ţării în contextul european.

Pavilonul Elveţiei, premiat anul acesta drept cel mai bun pavilion al Bienalei – Golden Lion for the best National Participation –, propune un spaţiu în care vizitatorul poate trece de la o scară la alta, iar în loc să mănânce un biscuit de micșorare din povestea lui Alice, arhitecţii modifică spaţiul și toate elementele sale – finisaje, accesorii, mobilier fix – pentru a le oferi vizitatorilor aceeași experienţă, dar fără biscuiţi magici. Efectul este unul pe măsură și foarte emoţionant, poţi trece în câteva minute de la dimensiunea unei pisici până la cea a unui elefant sau a unui uriaș, iar experienţa este autentică.

În aceeași notă jucăușă este și pavilionul României – MNEMONICS – care le propune vizitatorilor o experienţă, aceea de joacă în spaţiul liber dintre blocuri, reinterpretat și readus în Veneţia prin câteva obiecte și jocuri specifice copilăriei mai multor generaţii și rămase în memoria noastră colectivă. Din acest punct de vedere, este un pavilion ce răspunde destul de concret și creativ temei de Freespace, lăsând un gând către nivelul de organizare a spaţiilor neamenajate și la importanţa acestor spaţii în viaţa și, implicit, în memoria urbană.

Foarte consistente mi s-au părut expoziţiile din pavilionul central în Giardini, chiar expoziţii excelente, din care aș putea menţiona câteva fără a mă limita la ele, chiar întreg pavilionul este de văzut.

Expoziţia Close Encounter, întâlniri cu proiecte remarcabile, propune un studiu aprofundat asupra a 16 proiecte și interpretările lor, în ceea ce s-ar numi machete locuibile, fiecare proiect bine ales și documentat, iar fiecare obiect reinterpretat, practic, un obiect de care te atașezi și cu care te identifici imediat….

Expoziţia de machete din atelierul lui Zumthor este o expoziţie la care se stă la coadă pentru că numărul vizitatorilor e limitat, iar machetele, și mă refer la fiecare dintre ele, sunt la limita unor opere de artă, dincolo de arhitectura propriu-zisă pe care o conţin. Expoziţia „The Facade is a Window to the Soul of Architecture” – de Caruse St. John Architects, în care proiecţiile de filme și expoziţia cu proiectele pentru Veneţia ale marilor nume ale arhitecturii au fost impresionante.

Nu aș vrea să închid lista aici, sigur veţi găsi și alte inspiraţii în pavilioanele Australiei, Japoniei, Germaniei, Austriei și Braziliei. Dar trebuie să fugim și la Arsenale, unde expoziţiile sunt și mai numeroase. Corderie e Artiglierie dell’Arsenale este numele spaţiului atât de impresionat în care, la ediţia aceasta, a fost și prima instalaţie propusă în expoziţie. Practic, am putut urmări proiectate pe pereţii uneia dintre primele Săli ale lui Arsenale planuri, desene și ilustraţii originale cu această clădire militară.

În această locaţie, expoziţia este cursivă, în sensul traseului de parcurgere și, dat fiind această caracteristică spaţială, vă sfătuiesc să îl parcurgeţi cât mai lent pentru că toată expoziţia merită văzută.

Pe lângă spaţiul central, mai există câteva clădiri care găzduiesc pavilioanele unor ţări ce nu s-au regăsit în expoziţia de la Giardini, iar câteva dintre ele care au rămas întipărite în memoria mea subiectivă sunt Mexic, cu o expoziţie sculptată în piatră, și Argentina, cu o instalaţie de oglinzi care amplifică un spaţiu verde la infinit.

Observ că obiectul de bază și cel mai atractiv de reprezentare a unui proiect de-a lungul timpului a rămas macheta, iar aici am văzut machete care puteau să concureze lejer cu bijuterii, mecanisme complexe mobile, instalaţii de aer, instalaţii mobile – robotică, construcţii propriu-zise, instalaţii biotopice, obiecte decorative ceramice, obiecte efemere, fiecare reprezentând, într-un mod reușit, un proiect, o clădire sau un mesaj. Expoziţia de la Arsenale aduce foarte mult conţinut pentru un vizitator interesat de domeniu și poate umple cu semnificaţie mai mult de o zi, dar și pentru publicul general cred că este o expoziţie de cel mai înalt nivel și arată cât de complex poate fi un spaţiu expoziţional care se dezvăluie într-o multitudine de forme de expresie, folosind laolaltă tehnici clasice, dar în special noi tehnologii pentru a putea conta pe un efect maxim într-un timp, de obicei, foarte scurt de vizionare.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii