Totul în Carcassonne are legătură cu comorile. De-a lungul istoriei brăzdate de războaie între catolici și protestanți și între diferitele popoare care s-au perindat în zonă, un lucru a rămas neclintit: încrederea locuitorilor (în prezent 100 la număr) în existența unei comori îngropate undeva aproape, poate chiar sub nasul lor, în interiorul cetății protejate de trei kilometri de ziduri și nu mai puțin de 52 de turnuri.
Un sâmbure de adevăr există, tocmai pentru a adânci și mai tare misterul. În apropiere, în localitatea denumită Rennes-le-Château, a existat cândva un preot care construise o biserică și o parohie de o bogăție și amploare ieșite din comun. Cele două zvonuri care umblau la vremea respectivă și care au supraviețuit secolelor erau că respectivul ascundea secrete importante ale bisericii catolice sau că pur și simplu găsise o comoară. Numele său: Saunieres.
Adică exact ca personajul din începutul romanului „Codul lui Da Vinci“, de Dan Brown, care a făcut furori în întreaga lume și care a pornit, din câte se pare, de la o vizită a autorului în zona Languedoc, mai precis în Rennes Le Château. Dacă mai spunem și că un alt autor popular, Paulo Coelho, s-a inspirat în romanul său, „Al cincilea munte”, de istoria zbuciumată a religiei cathare din zonă, misterul este complet.
Totuși, dincolo de aceste mituri, cetatea – intrată în 2007 pe lista UNESCO a monumentelor protejate din portofoliul umanității – este o fortăreață incredibil de bine conservată, ale cărei baze au fost puse în anul 300 î.Hr, sub denumirea de „Carcasso“, forma actuală datând din secolul XI. Intrând pe poarta cetății, simți că te-ai întors instantaneu în timp în perioada medievală, lipsind doar cavalerii și domnițele. Și acest aspect se remediază însă în perioada festivalului medieval, când au loc zilnic turniruri și demonstrații de vitejie ca în vremurile bune.
Desfășurarea de forțe este cuprinsă între 19 iunie și începutul lunii iulie, cu participarea multor artiști și cântăreți din toată lumea, ca protagoniști ai spectacolelor și concertelor în aer liber.
DE CE LANGUEDOC?
Toată lumea știe de Provence și de Coasta de Azur, însă sudul Franței înseamnă și Nîmes, Montpellier, Carcassonne sau Norbonne, doar câteva dintre orașele-bijuterie din regiunea Languedoc-Roussillon. Toate sunt unite sub brandul regional „Sud de France“. Chiar dacă Franța este un mozaic pitoresc de influențe și istorie, Languedoc-Roussillon este o regune aparte chiar și în acest peisaj bogat.
Numeroase obiective din zonă au fost recunoscute de UNESCO: cetatea medievală Carcassonne; faimosul „Canal de Midi“, realizat între 1666 și 1681 de către Pierre-Paul Riquet pentru a lega râul Garonne de Marea Mediterană; două dintre traseele de pelegrini care duc spre Santiago de Compostela; apeductul roman Pont du Gard; fortificațiile Vauban de-a lungul graniței spaniole, dar și orașele Causses și Cevennes. Și lista se va completa pe parcursul următorilor ani, având în vedere că un panel științific lucrează deja la un caz solid în favoarea catedralelor catare și a altor obiective istorice din zonă. (www.atout-france.fr).
Vrei să pășești pe străvechiul drum al romanilor?
Cu o istorie bogată în vestigii romane, un alt orășel din zonă, Narbonne – denumit de francezi „orașul artei și al culturii“ – se poate lăuda, pe lângă catedrale și vestigii, cu un element inedit pe care celelalte orașe din zonă nu îl au: o bucată din celebra Via Domiziana, drumul care făcea legătura, în anul 100 d.Hr, între Italia și Spania. Fusese proiectat pentru a facilita traficul între garnizoanele romane, devenind în scurt timp ruta preferată a comercianților.
Poți păși direct pe dalele de piatră care poartă urmele secolelor – situl arheologic se află chiar în fața primăriei din Narbonne – imaginându-ți cum ar fi arătat, cu peste 2.000 de ani în urmă, când era furnicarul negustorilor de vin, condimente sau ceramică.
