Din perspectiva celei mai mari și avansate tehnologic bănci din Republica Moldova, cu peste o treime din cota de piață, maib are atât anvergura, cât și responsabilitatea de a impulsiona transformarea digitală a industriei. În ultimii ani, compania a investit masiv în tehnologie, procese și oameni, iar rezultatele vorbesc de la sine: astăzi, până la 80% dintre toate creditele și depozitele sunt acordate prin canale digitale, iar o treime din populația țării folosește activ aplicația mobilă maibank. Discutăm cu Giorgi Shagidze, președintele maib, despre digitalizare și viziunea liderului sectorului bancar.

Investițiile au asigurat succesul maib. Ce ne puteți spune despre rolul lor într-o mai bună poziționare pe piață?

O mare parte din succesul nostru se datorează transformării agile. Am reorganizat echipele de produs în jurul nevoilor clienților, pentru care am adus mai aproape dezvoltatorii, managerii de produs și experții de business. Acest fapt a redus semnificativ timpul de lansare pe piață a noilor funcționalități și ne-a permis să ne adaptăm rapid pe măsură ce așteptările clienților au evoluat.

Inovația este un alt aspect important. Avem multe exemple: am lansat recent onboardingul pentru diasporă cu număr de telefon internațional și am implementat semnătura digitală cu biometria. Suntem mândri să fim desemnați de Global Finance drept „Cea mai inovatoare bancă din Europa Centrală și de Est” în segmentul bancassurance, după integrarea cu succes a produselor de asigurare direct în aplicația noastră mobilă. Alte realizări recente includ: creditarea online instant, instrumente de plată avansate și transformarea aplicației noastre mobile într-un hub intuitiv, centrat pe client.

În final, digitalizarea stă la baza a tot ceea ce facem. Ne modernizăm infrastructura de core banking, am modernizat centrele de date, am îmbunătățit sistemele de risc și AML și ne-am extins semnificativ echipa IT, devenind, pas cu pas, o adevărată companie tech. Aceste investiții nu doar îmbunătățesc experiența clienților, ci ne fac mai rapizi, mai siguri și mai eficienți, punând bazele următorului val de creștere.

Toate aceste inițiative au consolidat implicarea angajaților, percepția clienților și performanța financiară: scorul nostru de Employee Engagement este de 85%, eNPS-ul este de 50%, Net Promoter Score-ul în retail depășește 70%, iar ROE se apropie de 20%. Însă nu ne oprim aici – știm că trebuie să continuăm să inovăm și să ne dezvoltăm pentru a răspunde clienților de mâine.

Ce rol joacă AI și RPA în arhitectura operațională a băncii?

Inteligența artificială și RPA trec de la stadiul de „proiecte ale viitorului” la a deveni o parte esențială a modului în care operăm astăzi. Am lansat un program de AI la scară largă, pornind de la o guvernanță solidă, echipe dedicate și instrumente necesare. Unul dintre partenerii noștri cheie în acest proiect este Mastercard, cu care derulăm mai multe proiecte pilot.

O inițiativă deja vizibilă este ami, managerul nostru de relații pentru clienții business, bazat pe AI. Deși am păstrat un profil discret în faza pilot, acesta este deja activ pentru unii clienți IMM selectați, permițându-le să interacționeze cu banca în timp real prin AI. În această toamnă, planificăm extinderea serviciului business și, în cele din urmă, către toți clienții noștri, o premieră pe piața din Republica Moldova. În plus, implementăm AI în prevenirea fraudelor, combaterea spălării banilor (AML), hiperpersonalizarea produselor și serviciilor, în interacțiunea cu clienții și procesele de colectare.

În curând, AI va fi integrată în fiecare domeniu al activității bancare, la fel cum calculatoarele susțin acum aproape tot ceea ce facem. Ne propunem să fim în fruntea acestei schimbări, asigurându-ne că valorificăm întregul potențial al AI pentru a oferi servicii mai bune, mai rapide și mai sigure clienților noștri.

Cum percep antreprenorii moldoveni viziunea maib și soluțiile de banking digital pe care le oferiți?

Antreprenorii au nevoie de servicii bancare rapide și simple, care răspund necesităților afacerilor. De aceea, 21.000 de companii au în prezent limite de credit preaprobate (dintr-un total de 38.000 de companii din portofoliul activ), ceea ce le oferă acces instant la finanțare ori de câte ori au nevoie. Per ansamblu, aproximativ 84% dintre creditele pentru afaceri obișnuite sunt aprobate în decurs de o zi.

Am reproiectat aplicația mobilă pentru business banking, astfel încât să ofere toate serviciile într-un singur loc – de la plăți și operațiuni valutare până la cereri de credit și informații despre fluxul de numerar. Chiar și în faza pilot, aceasta îi ajută pe antreprenori să reducă la jumătate timpul petrecut pentru operațiunile bancare, permițându-le să se concentreze pe gestionarea afacerii.

Ce tip de know-how ați accesat prin colaborarea cu BERD, BEI sau DFC, în tranziția digitală a maib?

Parteneriatele cu aceste instituții aduc mult mai mult decât finanțare, ne conectează la cele mai bune practici globale în managementul riscurilor, standardelor ESG și implementarea tehnologiei. Aceștia sunt parteneri care au văzut proiecte de transformare de succes pe mai multe piețe și ne pot ajuta să evităm capcanele comune, adoptând, în același timp, cele mai eficiente soluții.

Maib este cea mai avansată bancă din Moldova când vine vorba despre astfel de parteneriate. BERD este unul dintre acționarii noștri, beneficiem și de un împrumut subordonat de la EFSE, precum și de împrumuturi de rang senior și diverse programe de dezvoltare de la IFC, DFC și BEI.

De exemplu, cadrele noastre de creditare pentru IMM-uri au fost îmbunătățite semnificativ prin activități de instruire și consultanță susținute de IFI-uri, ajutându-ne să eficientizăm procesele și să extindem accesul la finanțare fără a compromite controalele riscurilor. Ne-au sprijinit în diversificarea surselor noastre de finanțare pentru proiecte ecologice și sustenabile și, foarte important, sunt întotdeauna esențiale în consolidarea structurilor noastre de guvernanță și integrarea principiilor de sustenabilitate în strategia noastră pe termen lung.

Privind în perspectivă, considerăm aceste parteneriate drept un atu strategic, care ne permite nu doar să transformăm maib, ci și să contribuim la modelarea viitorului sectorului bancar din Republica Moldova, în conformitate cu standardele globale.

Care sunt prioritățile digitale strategice ale maib pentru 2026?

Recent, am actualizat scopul maib, acesta fiind de a crea oportunități pentru ca oamenii și afacerile să prospere, iar în viziunea noastră: să fim o companie avansată tehnologic și centrată pe om, care se extinde în Europa Centrală și de Est. Această viziune este susținută de angajamentul nostru de a oferi soluții financiare simple și inteligente, adaptate stilului de viață, de a inspira angajații și de a contribui la bunăstarea țărilor în care ne desfășurăm activitatea. Realizarea acestei viziuni înseamnă continuarea transformării noastre agile și digitale la viteză maximă.

Digitalizarea rămâne o prioritate strategică pentru maib. În următorii doi ani ne vom concentra pe:

• Personalizare la scară largă, folosind AI – valorificarea responsabilă a datelor clienților pentru a oferi produse, servicii și consultanță adaptate nevoilor fiecărui client în timp real.

• O aplicație mobilă intuitivă, inovatoare și cu o multitudine de funcționalități – o parte atractivă și indispensabilă a vieții de zi cu zi, de la serviciile bancare de bază la instrumente avansate de management financiar.

În ceea ce privește noile produse, vom lansa în curând transferuri instantanee SEPA, permițând tranzacții transfrontaliere mai rapide și mai eficiente, deosebit de valoroase pentru diaspora Republicii Moldova și pentru comerțul internațional. De asemenea, avem o serie de soluții în curs de dezvoltare (de la oferte financiare integrate la instrumente avansate pentru IMM-uri) și consultanță financiară bazată pe inteligență artificială, asigurându-ne mai degrabă că anticipăm nevoile clienților, înainte de a răspunde necesităților acestora. În paralel, urmărim o inițiativă mică, cu active reduse, în România, care ne va permite să testăm și să scalăm soluțiile selectate într-un context regional.

Modul nostru agil de lucru va fi factorul-cheie, permițându-ne să aducem inovațiile pe piață mai rapid, să le îmbunătățim datorită feedbackului real din partea clienților și să le extindem pe cele cu cel mai mare impact în întreaga noastră bază de clienți. Aceste priorități vor consolida implicarea, vor crește eficiența și vor poziționa maib ca lider digital nu numai în Republica Moldova, ci în întreaga regiune.

La capitolul sustenabilitate și ESG, ce pași ați întreprins și cum sunt aceștia integrați în strategia băncii?

Suntem mândri să fim prima bancă din Moldova care adoptă oficial o strategie ESG. De trei ani publicăm rapoarte de sustenabilitate elaborate în conformitate cu standardele GRI și am primit un rating ESG de la Sustainalytics. În 2025, am inclus indicatori-cheie de performanță (KPI) legați de ESG în cadrul de compensare a managementului.

Principalul nostru impact sustenabil provine din creditarea verde, în special în domeniul energiei regenerabile, portofoliul de credite verzi ajungând la 1,35 miliarde de lei la sfârșitul lunii iulie 2025. De asemenea, am făcut progrese semnificative în reducerea amprentei de carbon a propriilor operațiuni, maib park (sediul nostru central) utilizând electricitate exclusiv din surse regenerabile începând cu aprilie a acestui an. În total, avem peste 60 de inițiative de sustenabilitate legate de ESG în întreaga bancă, cu scopul final de a include perspectiva ESG în procesul decizional.

Privind în perspectivă, ce rol considerați că va juca maib în viitorul Republicii Moldova?

Maib își menține angajamentul de a fi un factor-cheie al creșterii economice în Republica Moldova, în special pe măsură ce țara se apropie de aderarea la UE. Prin continuarea investițiilor în digitalizare, inteligență artificială și soluții centrate pe client, ne propunem să oferim întreprinderilor și consumatorilor locali instrumentele de care au nevoie pentru a reuși într-o economie din ce în ce mai digitală. Pe măsură ce continuăm să inovăm și să ne îmbunătățim serviciile, credem că maib va juca un rol esențial în modelarea viitorului sectorului bancar din Republica Moldova, contribuind la parcursul țării spre o economie modernă, prosperă și eurointegrată. 

84% dintre creditele pentru afaceri sunt aprobate în o zi

The post Giorgi Shagidze, președintele maib: „Mizăm pe transformarea agilă și digitală la viteză maximă” appeared first on Forbes Romania.

Cu mare bucurie vă prezentăm un interviu-eveniment cu Alina Epure, specialist de renume internațional în nutriție și longevitate, cuvinte des folosite în ultima perioadă, dar puțin înțelese și poate și mai puțin aplicate.

Cu această ocazie, prezentăm noua inițiativă Forbes România – Forbes Wellbeing, o nouă divizie care merge în întâmpinarea companiilor cu programe de wellbeing pentru companii, programe cu rezultate cât se poate de cuantificabile, cu implicații clare în productivitate și în performanță. Este un proiect foarte drag echipei Forbes România, deoarece s-a născut, așa ca toate proiectele noastre, din conversații lungi și oneste cu reprezentanții mediului de business românesc și din dorința de a contribui la starea de bine și la performanța echipelor.

Ești o personalitate recunoscută la nivel internațional pentru studiile și experiența în ceea ce privește nutriția și longevitatea – cum a început călătoria ta în aceste domenii?

Longevitatea începe din copilărie, conectarea cu nutriția începe din copilărie, iar eu am avut șansa să îmi cunosc talentele, pasiunile, abilitățile încă din copilărie. Îmi place să cred, să simt, să trăiesc în bucurie acest talant, să mă dedic drumului vieții aducând împreună știința, curiozitatea, consecvența, motivația, pasiunea, dedicarea. Acest drum mi-a fost dat să îl parcurg încă de la 15 ani, când dorința de cunoaștere, înțelegere, interconectare a informațiilor din lumea medicală mi-a fost susținută și încurajată de părinții mei și de doi profesori grozavi, care au avut capacitatea de a vedea în mine potențialul pe care eu urma să îl descopăr peste ani și ani.

Care sunt descoperirile tale în ceea ce privește nutriția?

Deși despre nutriție se vorbește la fiecare colț de stradă, iar informațiile sunt preluate din nenumăratele povești despre diete, mituri, tendințe, eu cred că fiecare dintre noi are un profil metabolic individual, care ne definește felul de a fi, a trăi, a gândi, a simți, a iubi, a performa. Practic, fiecare aliment ce ajunge în organismul nostru devine energia noastră celulară de zi cu zi și gândul nostru din zori până în seară. Dieta nu are modă, are numai aplicabilitate la nivel individual, chiar dacă pot fi atinse anumite obiective din perspectiva greutății urmând o anumită dietă la modă. Sănătatea noastră nu are modă, ci este rezultatul comportamentelor noastre zilnice în relația cu stilul de viață.Am studiat legătura dintre alimentație și performanță, și fizică, și cognitivă, iar impactul alimentației personalizate asupra vitalității și longevității este enorm. Practic, alimentația este fundația noastră, a ceea ce suntem și trăim clipă de clipă.
Cu cât oamenii sunt mai ocupați, mai stresați, mai preocupați de evoluția lor profesională, cu atât deconectarea față de nevoile biologice de bază este mai accentuată, ceea ce se reflectă în dezechilibre la nivel biochimic, respectiv într-o îmbătrânire celulară.
Biochimia nutriției, această conectare armonioasă între biochimie și nutriție, este conceptul dezvoltat de mine, ce oferă o perspectivă diferită în relația cu nutriția. Practic, prin biochimia nutriției învățăm să hrănim fiecare celulă din propriul organism, ceea ce determină un dans celular, o armonie minte – trup – suflet, iar noi vom fi în cea mai bună formă a noastră. Prin conștientizarea și implementarea unui plan de nutriție personalizat, noi avem capacitatea de a ne rescrie până la nivel genetic, de a genera o întinerire celulară atunci când îi oferim corpului combustibilul potrivit, la momentul potrivit.

Dar longevitatea? Tocmai ai publicat o carte dedicată acestui subiect (Secretul vitalității și longevității. Medicina stilului de viață) – care sunt concluziile și mesajele acestei lucrări?

Longevitatea este un cuvânt frumos atâta vreme cât nu definim, integrăm și implementăm corect principiile longevității. Atunci când vorbim despre longevitate, este important să avem în vedere următoarele trei direcții:
– prelungirea duratei de viață
– extinderea stării de bine, a sănătății
– controlul și inversarea semnelor specifice îmbătrânirii

Toți cei trei piloni sunt armonizați de un stil de viață personalizat, ce se definește prin alimentație, somn, mișcare, calitatea relațiilor, reziliența la stres și gestionarea dependențelor. Practic, a fi longeviv înseamnă educație și sănătate, înseamnă medicina stilului de viață, șansa identității fiecăruia dintre noi, dragul de noi înșine, de fiecare clipă, dar mai ales… moștenirea genetică, pentru care fiecare dintre noi ar trebui să trăiască cu responsabilitate, alegând gustul-bun al vieții, nu al mâncării.

Longevitatea și vitalitatea nu sunt tendințe noi pentru omul modern, ci o normalitate în care ar trebui să trăim fiecare dintre noi, să ne preocupe să investim în sănătate pentru a fi în cea mai bună formă a noastră.

Secretul vitalității și longevității. Medicina stilului de viață este o carte de suflet pentru suflet, o fereastră deschisă către oportunități de sănătate, către înțelegerea alegerilor de zi cu zi ca impact pe termen lung în sănătatea noastră. Am scris această carte la sugestia și îndrumarea domnului prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan, căruia îi mulțumesc pentru fiecare gând, cuvânt, încurajare, suport.

Cred că această carte este un prim pas către proiectele de educație pe care le-am început, al căror obiectiv este să creștem generații sănătoase.

Ce înseamnă wellbeing în perioada actuală?

Wellbeing este, la fel ca și longevitatea, un termen la modă pentru oamenii care își doresc să fie la modă, dar, de fapt, este mult mai mult decât atât și consider că este o responsabilitate individuală pentru starea de bine, pentru un drum consecvent și coerent către sănătate, definit la nivel individual.

Constat, cu tristețe, că, în România, wellbeingul se definește în mod superficial, integrând activități fără impact măsurabil, concret în relația cu sănătatea fizică, mentală, emoțională.

O excursie cu echipa, două-trei workshopuri, două-trei ateliere de voluntariat, un antrenament săptămânal realizat la birou înseamnă bune practici și politici de wellbeing?

Cum măsurăm impactul acestor programe în starea de sănătate a angajaților? Care sunt beneficiile ulterioare pentru companie, din perspectiva reducerii absenteismului și a creșterii performanței angajaților? Atunci când măsurăm, știm exact ce avem de definit, ce implementăm, ce monitorizăm, ce facem cu obiectivele atinse, altfel este o poveste frumoasă, care poate crea pe moment o stare de bine, dar care nu se reflectă în rapoartele anuale de sănătate, realizate pentru fiecare companie.

Sunt membru și ambasador al Institutului Global de Wellness, ceea ce mă ajută să înțeleg elementele de finețe, esențiale în definirea programelor de wellbeing, mai ales atunci când vorbim de perspective 2030, de exemplu.

Având în vedere că petrecem (mult) mai mult timp la locul de muncă decât acasă, în general, care ar trebui să fie abordarea companiilor în ceea ce privește partea de wellbeing a angajaților?

Reușita unui program de wellbeing este condiționată de integrarea acestuia atât la nivel individual, cât și la nivel de familie, comunitate, echipa de la locul de muncă, companie, național. Într-adevăr, în multe companii au fost trasate anumite direcții suport pentru angajați, prin programe diferite, dar am observat că lipsește zona medicală, practic, monitorizarea impactului acestor programe în sănătatea fizică. Medicina viitorului, în termeni globali, este medicina de precizie, și anume medicina stilului de viață. Atât timp cât nu asociem sănătatea cu o alegere responsabilă, nu vom avea sănătatea definită ca o valoare personală, iar inițiativele personale sau ale companiei vor fi bifate, dar fără impact în vitalitate și longevitate. Politicile și practicile de wellbeing se definesc în mod personalizat, la nivel de companie, urmărind îmbunătățirea calității vieții angajaților, dar în România nu am întâlnit până în prezent un proiect implementat, monitorizat, reevaluat din perspectiva stării de sănătate a fiecărui angajat în parte.

Care crezi că vor fi efectele pe termen scurt și mediu ale aplicării corecte ale unor programe de wellbeing la nivel de companie?

Un program de wellbeing, definit și implementat în mod corect, poate fi un factor de influență pozitivă a sănătății fiecărui angajat care a făcut parte din acest proces educațional inițiat la nivel de companie. Apoi se poate crea un suport informațional și educațional dacă transpunem aceste informații la nivel de familie și în comunitatea din care facem parte. Practic, pas cu pas, putem crea o perspectivă optimistă în sănătatea fizică, mentală, emoțională, cu impact direct în viața personală și profesională a fiecăruia dintre noi. Astfel, fiecare dintre noi va fi în cea mai bună formă a sa, atât de dorită, dar atât de îndepărtată când suntem într-o fugă către nicăieri, condimentată cu o stare de oboseală cronică.

Inaugurăm împreună noua divizie Forbes România – Forbes Wellbeing –, poți detalia pentru cititorii noștri ceea ce ne propunem la nivel național pentru a aduce grija pentru colegi și angajați în planul concretului și al consecvenței?

Așa cum spuneam în rândurile anterioare, despre wellbeing se vorbește puțin, la nivel teoretic, iar acțiunile sunt și mai puțin lipsite de impact pe termen lung în relația cu sănătatea.

Prin acest proiect ne propunem să creăm un culoar al normalității, să dăm startul sănătății, să definim la nivel teoretic și practic termeni precum prevenția, sănătatea, stilul de viață, neuroplasticitatea, longevitatea, vitalitatea.

De ce ne-am propus să dezvoltăm acest proiect? Această idee s-a conturat atunci când am realizat împreună că despre wellbeing se vorbește atât de frumos la nivel global, dar realitatea se reflectă în creșterea anuală, în mod alarmant, a cazurilor de Alzheimer, Parkinson, dezechilibre metabolice, diabet, cancer, boli cardiovasculare. Organizația Mondială a Sănătății a anunțat în anul 2022 că 74% din decesele la nivel global sunt rezultatul bolilor netransmisibile, iar costurile globale anuale implicate în gestionarea bolilor cronice ce puteau fi prevenite sunt în creștere continuă. Concret, lipsește educația sănătății, iar medicina stilului de viață este o poveste frumoasă fără conținut. Rolul nostru este să creăm acest conținut, să integrăm cei 4 P – predictibilitate, prevenție, personalizare, participare, iar medicina stilului de viață să fie parte din preocupările fiecăruia dintre noi și fiecărei companii.

Cum este posibil să fie burnoutul o normalitate a omului intelectual, deși despre wellbeing se vorbește încă din anii 1950-1960, dar realitatea a demonstrat că până în anul 2022 cel puțin 70% din populația activă a avut minimum un episod de burnout?

A fost posibil acest contrasens pe care s-a mers în relația cu sănătatea deoarece nu au fost definite și integrate corect noțiuni precum sindrom de oboseală cronică, prevenție, sănătate, neutralizarea stresului, nutriția personalizată, activitatea fizică, somnul. Concret și consecvent, ne dorim să aducem un strop de sănătate și să dăm un gust-bun stilului de viață, astfel încât vitalitatea, longevitatea, performanța să redevină o normalitate pentru fiecare participant la acest proiect.

Se vorbește foarte mult despre longevitate – care este abordarea cea mai potrivită?

Se vorbește adesea despre sănătate, iar realitatea de pe stradă și din spitale ne oferă o altă imagine a ceea ce se întâmplă. Longevitatea este un rezultat al investiției zilnice în sănătate, dar în mod personalizat, în funcție de rezultatele analizelor medicale. Nu putem vorbi despre longevitate atât timp cât noi nu am făcut cunoștință cu lumea noastră interioară, cu acel nevăzut care se oglindește prin ceea ce se vede. Abordarea potrivită este planul anual de sănătate definit împreună cu o echipă medicală personală, un plan care va fi însoțit de autodisciplină, de rutină zilnică, care să contribuie la sănătatea de nota 10. Când vom înțelege că soluțiile identificate ca fiind benefice pentru fiecare dintre noi reprezintă șansa hrănirii celulare și a longevității, atunci vom trăi și vom acționa în favoarea noastră, iar rezultatele vor fi extraordinare.

Te-ai întors recent de la Lisabona, unde ai fost invitată să vorbești despre longevitate: ce ai inclus în discursul tău și cu ce noutăți ai revenit în România?

La Summitul Global de Longevitate, am reprezentat cu bucurie și onoare România, alături de reprezentanți de la Harvard, Cleveland, La Prairie, Sha, Lanserhof și nu numai. Am fost 60 de vorbitori pasionați și informați, care au definit longevitatea, au prezentat rezultatele activității profesionale în relația cu longevitatea și am stabilit anumite proiecte pe care le vom dezvolta împreună. Discursul meu a adus în prim-plan dorința de a identifica o unică definiție a longevității, de a fi parte din procesul creșterii și dezvoltării noastre prin cunoaștere și educație.

Am propus proiecte de educație a stilului de viață la nivel global, care au fost primite cu mare deschidere și îmi doresc ca medicina stilului de viață să fie integrată în programa anuală, de la grădiniță, școală până la universitate, astfel încât să creștem generații sănătoase. Am revenit acasă, deși tentată să accept unele oferte de colaborare de la clinici de renume din străinătate, dar cred că în România am un drum de parcurs pentru a aduce o informare continuă, valoroasă și benefică în și despre sănătate. Fiecare vorbitor a adus un element de noutate pe aria sa de activitate, dar revin la convingerea că este nevoie să construim o perspectivă a educației, printr-o retrospectivă a ultimilor ani, și să ne dăm șansa să fim implicați în definirea și redefinirea noastră personală, căci niciun supliment și niciun program de detox nu ne ajută în mod real dacă noi nu investim zilnic în cei șase piloni principali ai stilului de viață, și anume alimentația, somnul, mișcarea, calitatea relațiilor, reziliența la stres și gestionarea dependențelor.

Ești solicitată de clinici de renume global, precum Palazzo Fiuggi, ai colaborări cu specialiști renumiți la nivel global, ești într-o continuă dezvoltare în universități precum Harvard, Stanford, dezvolți și consiliezi implementarea programelor de nutriție, wellbeing și longevitate, lucrezi cu bucătari de înaltă clasă, care au 3 stele Michelin – care este aportul experienței tale în comunitatea din România?

Am fost și sunt implicată în multe proiecte de suflet, unde am avut șansa să întâlnesc și să colaborez cu oameni extraordinari, definiți ca oameni înainte de rolul lor profesional, dar am revenit de fiecare dată acasă, în frumoasa Românie, unde am demarat și am acceptat să fiu parte din proiecte naționale de educație, dedicate atât copiilor, cât și adulților.

Îmi doresc ca experiența de zi cu zi, știința și pasiunea să fie îndreptate către români, astfel încât să trăim în armonie construind pas cu pas sănătatea fizică, mentală și emoțională. În proiectele internaționale în care am fost și sunt implicată am contribuit cu simplitatea științei și creativitatea pasiunii, definind clar, onest, coerent planuri de sănătate ce pot fi implementate, monitorizând beneficiile și dezvoltând politici, practice de sănătate. Despre sănătate se vorbește frumos, fără un plan concret, fără o strategie și fără instrumente de lucru. Acesta a fost rolul meu, să definesc cele trei componente ale planului de sănătate în fiecare proiect în care am fost implicată, iar bucuria rezultatelor a fost motivația de a merge mai departe.

Așadar, cu bucurie, încredere, știință, pasiune, creativitate și speranță mă uit către fiecare român care își va da șansa să fie în cea mai bună formă a sa.

Foto: Matei Buță
Styling: Lucia Faur, Ruxandra Ciobotaru
Makeup: Laura Atănăsoaie

Locație: Natuzzi Italia
Șoseaua Fabrica de Glucoză 6-8 București

The post Alina Epure :„Sănătatea noastră nu are modă” appeared first on Forbes Romania.

Așa i s-a spus poetei Tatiana Ernuțeanu la publicarea primului volum de poezii: „O blondă care scrie bine”. Între timp, Tatiana este preocupată de viitorul poeziei și de statutul artistului, dar și de singurătate, cu atât mai mult acum, în apropierea Sărbătorilor. Așa că a conceput un set de cărți poștale-colaj pe care l-a denumit „Dă-mi mâinile tale calde”, un îndemn la bunăvoință și toleranță față de cei nostalgici, timizi, introvertiți sau excesiv de sensibili. Cum avem cu toții în preajmă cel puțin o astfel de persoană, demersul este pe cât de surprinzător, pe atât de binevenit.

Mi-au plăcut dintotdeauna cărțile poștale, pe care le admir inclusiv din perspectivă estetică, dar mărturisesc că în ultimii mulți ani le-am folosit doar pe cele în format electronic. Cum de ți-a venit ideea să faci așa ceva? Împărtășim pasiunea pentru cauze pierdute?
Eu sunt o paseistă și un om care crede, din acest unghi, că multe lucruri din trecut ar trebui reintroduse în modul nostru de viață. Simt că, dacă vom pierde emoția, vom pierde mai mult decât unii își pot imagina. Mă deranjează că acest mod de a comunica online, de a trimite totul electronic a atins și zona personală, intimă, a gândurilor, a urărilor… Acestea ar fi trebuit, din punctul meu de vedere, să rămână nealterate de tehnologie. Revenind la ideea mea, dincolo de această motivație, mai există una, aceea pentru care unii dintre noi, cei poate mai sensibili decât ar fi cazul, mai nostalgici, mai introvertiți, mai outside the box, sunt întâmpinați uneori cu ostilitate de cei din jurul nostru. Așadar, „Dă-mi mâinile tale calde”, acest îndemn sub care am conceput seturile de cărți poștale, este de fapt o nevoie, o dorință, un semnal de atragere a atenției pentru a fi primiți cu bunăvoință, cu toleranță, cu căldură. Setul conține 17 cărți poștale, 16 fotografii și un desen, toate reprezentând simbolic solitudinea la care societatea ne condamnă indirect. Sunt imagini ce aparțin unor ani și etape de viață când m-am simțit singură, neînțeleasă, nevalorificată (la modul corect, nu voiam mai mult, dar nici mai puțin). Am gândit acest set ca un kit de profilaxie emoțională pentru cei care, ca mine, vor să trimită acest mesaj lumii. Chiar astăzi am lansat și am postat pe Facebook și Instagram și o serie limitată de cărți poștale-colaj, realizate manual, care pot fi oferite alături de cadouri celor dragi. Fiecare este unică și poate fi, în opinia mea, un cadou artsy, la fel ca și celelalte colaje pe care le fac. Muzeul Guggenheim documentează arta colajului ca pe un mod de manifestare artistică asociată începuturilor modernismului, ce presupune un concept mult mai complex decât simpla alăturare a unor elemente pentru a forma un tot. Sper ca această artă să ajungă să fie privită și în România la fel.

Ești poetă, om de PR și, acum, autoare de cărți poștale. E drept, te încarci mult cu energie din trecut, nostalgia e sursa ta de inspirație – sper că nu singura. În care dintre aceste ipostaze te regăsești pe deplin?
Sunt doar un om care se exprimă. E drept că o dată aleg să mă exprim prin poezie sau eseistică, uneori prin colaje, alteori prin alte modalități vizuale. Nu simt că aparțin unei singure zone, lucru aproape inacceptabil în România, unde ideile preconcepute ne guvernează încă. Aici, un poet trebuie să scrie și atât, un pictor să picteze și atât. Nu există larghețe în gândire. Mulți, prea mulți oameni nu înțeleg că în zona literară sau artistică nu se lucrează nici cu normă, nici în baza unor rigori statuate de ceea ce cred cei de pe margine. Eu mă lovesc de aceste idei „inedite” la tot pasul. Când am publicat prima dată, un „domn” mi-a spus: „O blondă care scrie bine. Bravo”. M-a durut teribil faptul că una ar fi trebui să o excludă pe cealaltă. Apoi, mulți din literatură au considerat ca un om a cărui meserie este PR-ul trebuie suspectat că nu poate scrie bine; la rândul lor, cei din zona de PR au considerat că, dacă am publicat două volume de poezii, nu mai vreau să fac PR. Concluzii fără nicio bază și nicio relevanță. Mai degrabă aș spune despre mine că sunt un om al căutărilor, al experimentării, un om care nu are structura de a se dedica unui singur demers. Sunt câte puțin din toate. Pot asigura însă că tot ceea ce simt să fac este să ofer puțină emoție. Fără emoție nu se poate trăi armonios. Aș putea să o alătur nevoii de hrană, de hidratare, de mișcare, de odihnă.

Târgul de carte Gaudeamus a fost o ocazie pentru diverși editori de a deplânge starea cărții, atât din perspectiva scriitorilor, cât și a cititorilor. Prea puțini scriitori trăiesc din scris, trebuie să facă și altceva ca să se întrețină. Poți fi scriitor cu jumătate de normă sau doar în timpul liber?
Nici vorbă să fii doar scriitor și să supraviețuiești din asta. Frizează ficțiunea. Eu nu știu nici măcar un scriitor care trăiește din asta. Ar fi ideal să existe o astfel de lume, atât de corectă încât scrisul să fie apreciat ca muncă și remunerat ca atare. Întotdeauna scriitorul a fost cumva, învinovățit, eventual, pentru că scrie, prin urmare trebuie să-și asume această vocație, treaba lui, să nu vrea bani că noi nu recunoaștem scrisul drept muncă. Nu e o muncă serioasă. Și artistul la fel. Să meargă să-și facă și el un rost, să-și ia o slujbă ca lumea. Cam acolo suntem ca mentalitate generală. Bineînțeles că există și o categorie de oameni care gândește că fără scriitori, pictori, muzicieni, dansatori etc viața ar fi extrem de aridă. Dar această categorie este mică în comparație cu masele.

Colecția ta de cărți poștale are ca numitor comun singurătatea, un subiect aproape nefrecventabil în perioada aceasta, care e despre prieteni, familie și doar în secundar sau în scopuri de marketing despre cei singuri, în vârstă etc. Suntem foarte conectați în toate felurile, și totuși, din ce în ce mai singuri. Spune-mi despre singurătatea care a generat acel mic manifest care însoțește colecția ta de cărți poștale.
Singurătatea omului modern este mai prezentă astăzi decât oricând, dar este bine nerecunoscută și bine mascată. Cred că această filozofie a gândirii pozitive, pe care mulți o îmbrățișează, este, de fapt, doar o haină cu care își acoperă superficial neîncrederea, nesiguranța, singurătatea și lipsa adevărului. Suntem singuri, foarte singuri. Ce e descurajant este că nici nu realizăm asta. O masă festivă, un brad impresionant, niște ambalaje perfecte cu cadouri cumpărate nu cu gândul la omul căruia i le vom dărui, dacă i-ar plăcea, dacă i s-ar potrivi, ci cu gândul să dea bine – toate acestea nu mi se par decât singuratate. Faptul că totul este exagerat îmi arată doza de artificial și implicit lipsa de autentic și de sinceritate. Pentru mine, căldură înseamnă atenție, timp, empatie. Pe scurt, să fii acolo.

The post Tatiana Ernuțeanu: O blondă care scrie bine appeared first on Forbes Romania.

Villa Campestri din Bologna este primul Olive Oil Resort din lume. Înființat de familia Pasquali în 1989 într-o clădire care datează de la 1200, înconjurată de pajiști și livezi de măslini răspândite pe dealurile domoale ale Toscanei, resortul gravitează în jurul multipremiatului ulei de măsline local, care este produs, ambalat, degustat, inclus în meniul restaurantului, dar și în tratamentele de la spa. Gemma Pasquali nu numai că știe totul despre uleiul de măsline, dar vorbește despre el cu o pasiune molipsitoare.

Se organizează degustări de vinuri, de brânzeturi, dar o degustare de ulei de măsline mi se pare ceva neobișnuit. Cum de te-ai decis să faci așa ceva? Se poate spune că este un demers educațional?
În 2009, în plină criză economică, am decis să transformăm Villa Campestri în primul Olive Oil Resort din lume. Totul aici are legătură cu uleiul de măsline – de la degustarea de ulei la cursurile de gătit cu ulei de măsline sau masajul cu ulei de măsline. În noiembrie, în sezonul de recoltare a măslinelor, îi invităm pe oaspeții noștri să participe la recoltare și să vadă cum producem uleiul de măsline în fabrica noastră.

Villa Campestri este o afacere de familie?
Este un proiect de suflet demarat în 1989. La acel moment, părinții mei, Lucia Bigagli și Paolo Pasquali, au decis să vândă afacerea pe care o aveau în domeniul publicistic, să cumpere Villa Campestri și să o transforme într-un resort rural unde clienții să locuiască într-o vilă din anul 1200 și să savureze Toscana autentică.

De unde vine pasiunea ta pentru uleiul de măsline?
Trăiesc în Toscana de când mă știu. Copil fiind, îmi amintesc că îmi plăcea să clasific frunzele și fructele pe care le găseam pe jos prin grădină. Așa s-a născut pasiunea mea pentru natură. Când a venit vremea să optez pentru o facultate, n-am avut niciun dubiu, am vut să mă fac agronom și am ales Facultatea de Științe Agricole din Florența. Pe parcursul studiilor am devenit pasionată de flora mediteraneeană și în anul cinci de studii am optat pentru cultura măslinelor – asta și pentru că majoritatea colegilor mei aleseseră viticultura și mi-am dorit să nu merg pe calea bătătorită. Așadar, am o diplomă în Tehnologii și Științe Agricole la Universitatea din Florența, un doctorat în Agrobiotehnologia speciilor tropicale și subtropicale și o licență postdoctorală în biotehnologie aplicată plantelor, de la Universitatea din Florida.

Aparent, știm cu toții totul despre uleiul de măsline. Ce luăm de bun și, de fapt, e greșit?
Avem tendința de a crede că tot uleiul de măsline este la fel. Ceea ce e complet fals, există multe diferențe de calitate între un ulei și altul. Știm cu toții că uleiul de măsline este bun pentru sănătate, dar acesta nu este un adevăr absolut. Este sănătos uleiul de măsline proaspăt, bogat în polifenoli.

Uleiul de măsline are un termen de garanție? La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm un ulei de măsline din supermarket?
Dă-mi voie să spun de la bun început că supermarketul nu este o sursă bună pentru uleiul de măsline. Dacă decidem totuși să cumpărăm de acolo, trebuie să citim cu atenție eticheta de pe spatele sticlei și să vedem dacă acolo se află o informație foarte importantă: data producției respectivului ulei. Dacă nu avem această informație, ceea ce cumpărăm nu va satisface cerințele noastre în privința calității. Însă prin lege producătorul sau îmbuteliatorul este obligat să treacă pe sticlă doar data de expirare, care nu are legătură cu data producției, ci cu data ambalării. Ceea ce poate fi o problemă, fiindcă poate eu am ținut uleiul în depozit ani de zile, eventual nu în condiții optime, după care l-am ambalat și i-am fixat ca termen de expirare 18 luni de la data ambalării.

Ce anume face ca uleiul pe care îl produci tu să fie unic?
Iată o întrebare dificilă. Cred că uleiul nostru este deosebit datorită poveștii pe care o are în spate. O poveste îndelungată despre dragoste, pasiune și integritate și despre preocupare pentru mediul înconjurător și sănătatea oamenilor.

Ce alte beneficii are uleiul de măsline? Ce fel de ulei poate fi folosit pentru masaj?
Uleiul de măsline are beneficii surprinzătoare pentru piele. Este ideal pentru un masaj ușor și se absoarbe încet în piele. Este ideal pentru relaxarea mușchilor și hidratare. De asemenea, îmbunătățește circulația sangvină, calmează durerile sau spasmele musculare și reduce inflamația. Mai mult decât atât, este bogat în vitamina E care hrănește pielea în profunzime. Și nu doar pielea, ci și părul și unghiile.

În restaurantul tău am observat o mulțime de premii obținute de uleiul tău. Despre ce e vorba?
Din 2011, am fost invitați să participăm într-un concurs al uleiurilor de măsline organizat la Los Angeles. De peste 100 de ani, Los Angeles International Competitions acoordă premii celor mai bune vinuri, băuturi alcoolice, uleiuri de măsline și produse lactate din întreaga lume. Membrii juriului sunt fini cunoscători ai acestor domenii și un premiu obținut în această competiție poate propulsa un produs puțin cunoscut către faima mondială, sau poate confirma reputația de care se bucură un altul. În fiecare an, trimitem la Los Angeles mostre de ulei din producția anului respectiv și aproape de fiecare dată am reușit să fim pe podium. Este un excelent instrument de marketing.

The post An Olive Is Forever appeared first on Forbes Romania.

Revista Forbes Life a avut plăcerea de a purta o discuție antrenantă, informativă și informală cu Cynthia Tabet (Product & Marketing Director) și Rémi Jomard (Product & Innovation Director), de la Piaget, despre inovație, direcție, strategie, viziune, dar și despre frumoasa colecție prezentată de Piaget în cadrul ediției 2023 a târgului de orologerie Watches and Wonders.

Ce îmi puteți spune despre designul întregii colecții Piaget de anul acesta?
Cynthia Tabet: Ceea ce ne-am dorit cu adevărat anul acesta a fost să creăm o punte între trecut și prezent. Am luat câteva piese de patrimoniu, din colecția noastră privată, pentru a demonstra care este punctul de plecare al inspirației noastre, în special în ceea ce privește ceasurile Sautoir – colierele lungi și noutățile pe care le lansăm anul acesta.

La această ediție, avem trei astfel de coliere – pe care le-am denumit Swinging Sautoirs –, care preiau fragmente din ceea ce au reprezentat aceste coliere la vremea lor și din maniera în care au fost realizate, respectiv modul în care am realizat lanțurile, creativitatea pe care am investit-o în cadranele și pietrele pe care le-am ales. Și să nu uităm nici de versatilitate, pentru că aceste coliere redau energia anilor ,70 și libertatea de a purta ceasurile altfel decât la încheietura mâinii.

Iar cealaltă mare lansare pe care ne-am dorit-o a fost pentru ceasurile-brățară, pentru că ele sunt o parte foarte importantă din povestea Piaget, din ADN-ul și codul stilistic al brandului nostru. Aveți, așadar, și piesele de patrimoniu expuse alături de noutățile noastre. Este, în egală măsură, un aspect foarte important pentru noi, pentru că demonstrează experiența noastră în prelucrarea aurului. Patrimoniul nostru cuprinde 80 de modele și motive de țesături din aur. Pentru anul acesta, am ales tehnica Palace Décor, dar mai avem multe de spus din punct de vedere creativ.

Mie mi-au plăcut enorm ceasurile-brățară. Sunt extraordinare. Iar modul în care ceasul a fost integrat în brățara din aur este extrem de frumos și surprinzător. Voiam să vă întreb: atunci când creați sau alegeți o linie de design pentru viitoarele colecții, cum faceți această alegere? Cum vă dați seama dacă un produs este Piaget, foarte Piaget sau dacă nu are nicio legătură cu brandul?
Cynthia Tabet: Atunci când lucrăm la un briefing, în primul rând, decidem din ce perspectivă dorim să spunem povestea Piaget. Așa că săpăm și în arhive pentru a vedea ce anume s-ar putea potrivi sau ce este relevant astăzi și ce ar putea fi interesant pentru echipa de design ca sursă de inspirație. Dacă vorbim despre cazul particular al colierelor Swinging Sautoirs, CEO-ul nostru, Benjamin Comar, și-a dorit enorm să le readucă în actualitate.

Eu chiar mi-aș dori să-l felicit pentru această idee. Este o idee minunată! A fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine să văd ceva diferit, dar, în același timp, ceva atât de specific Piaget, atât de ingenios și bogat în nuanțe… Minunat! Mi-a plăcut enorm!
Cynthia Tabet: În arhivele noastre sunt multe idei din care să alegem. Momentan, le-am ales pe acestea două, dar este doar începutul, vârful aisbergului. Însă a fost dorința CEO-ului nostru să readucem colierele în atenția publicului.

Sunteți – ca să spunem așa – cu un picior în ambele lumi: jumătate haute joaillerie, jumătate haute horlogerie. Care dintre aceste lumi este mai importantă când vine vorba despre produs?
Rémi Jomard: Categoric, ambele. Îmbinăm trecutul, prezentul și uneori viitorul pentru a valorifica toate cunoștințele, toată experiența pe care le-am acumulat la nivel intern în cele două manufacturi. Așadar, avem două manufacturi. Dar cu două centre de specializare diferite, aș spune. Cel din Geneva se ocupă de prelucrarea aurului, iar cel din La Côte-aux-Fées se ocupă cu mecanismele. Prin urmare, dacă ne întrebați care este cel mai important pentru noi, vă răspundem cât se poate de firesc: amândouă.

Dar care dintre ele vă ocupă mai mult timp – de pildă, în acest moment?
Rémi Jomard: Ambele. Pentru că tocmai acesta a fost unul dintre punctele-forte ale brandului nostru: un efort susținut pe ambii piloni ai afacerii.

Da, de acord.
Rémi Jomard: Pentru noi este foarte important să îmbinăm, să ne valorificăm toate competențele. Prin urmare, nu putem alege.

Înțeleg. Ce îmi puteți spune despre noul Polo? Pentru că și aceasta a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine.
Cynthia Tabet: Polo este foarte important pentru noi – atât ca parte din portofoliu, cât și printre produsele noastre. Anul trecut am avut modelul skeletonizat și pe cel de 36 mm și am considerat important pentru legitimitatea noastră în domeniul orologer să revenim cu o complicație. Așa că am ales calendarul perpetuu ultrasubțire. Și am propus trei versiuni noi – din oțel, din aur roz, dar și o piesă destinată segmentului premium, cu cadran din obsidian decorat cu safire. Iată, așadar, măiestria Piaget din domeniul bijuteriilor și din cel al ceasurilor, îmbinate într-un singur produs.

Rémi Jomard: Și câteva cuvinte despre calibru: are la bază mecanismul nostru ultrasubțire, 1200P, cu calendar perpetuu. Are un afișaj clasic, dar a fost dorința noastră să alegem un afișaj clasic într-un ceas foarte subțire, cu o carcasă foarte subțire. De aceea avem un mecanism ultrasubțire într-o carcasă din oțel, o carcasă din aur și o piesă premium.

Nu este pentru prima dată când oferim un calendar perpetuu, am mai avut și în trecut un astfel de model. Dar acesta este foarte rafinat, foarte șic, datorită acestui cadran verde, însă este potrivit pentru a fi purtat zi de zi. Mă refer la modelul din oțel, desigur, nu la celelalte două versiuni. Așadar, un calendar perpetuu clasic, cu Fazele Lunii în dreptul orei 6. Este o semnătură estetică interesantă a brandului nostru, așa cum ați văzut anul trecut la mecanismul cu Fazele Lunii pentru Altiplano. De asemenea, și în trecut am avut o fereastră mare pentru a lăsa la vedere această Lună. În plus, afișajul poate fi citit pe verticală, nu pe orizontală.

Este un ceas frumos, într-adevăr. Ce altceva mai aveți în plan în privința mecanismelor? Dacă ne puteți spune, firește.
Rémi Jomard: Nu pot să stric surpriza, desigur, dar pregătim o mulțime de noutăți interesante. Anul viitor aniversăm 150 de ani de existență. Este un nou reper important din călătoria noastră. Așadar, în 1957 am lansat legendarul mecanism 9P, ultrasubțire, cu remontaj mecanic. Apoi calibrul 12P, în 2010, din familia 1200P. După care au urmat 900P, 910P și, în final, AUC în 2018.

O călătorie interesantă, fără doar și poate.
Rémi Jomard: Da, este o călătorie îndelungată, va fi la fel de uimitoare și pe viitor, dar, după cum vă puteți imagina de altfel, nu vă pot spune prea multe despre ceea ce va urma.

Abia aștept! Chiar voiam să vă spun că, pentru mine, Piaget este sinonim cu exuberanța și la joie de vivre. Am avut deosebita plăcere de a-l cunoaște personal pe dl Piaget și încă mai păstrez trandafirul primit de la domnia sa. Mă refer la plantă în sine…
Cynthia Tabet: Serios?

Da, și chiar îi merge foarte bine. Îmi amintesc, de asemenea, tot ce a creat Piaget în epoca Swinging Sixties. Și îmi mai amintesc și colecția haute joillerie pe care ați creat-o în colaborare cu Nelly Saunier – un adevărat moment de răscruce în domeniul haute joillerie, o colecție cu totul inedită. Aveți de gând să readuceți în actualitate acea extraordinară exuberanță? Nu că acum v-ar lipsi, însă înțelegeți la ce mă refer…
Cynthia Tabet: În ceea ce privește bijuteriile de lux, colecțiile noastre se vor axa tot mai mult pe crearea acestei punți între trecut și prezent. Ce vedeți aici este doar o avanpremieră a ceea ce va urma. Deci, ca să vă răspund la întrebare: da, fără îndoială. Perioada anilor 70 este o epocă foarte importantă pentru Piaget. Și de acolo ne vom lua inspirația în viitor, pentru că este o resursă foarte generoasă. Așa cum vă spuneam, întotdeauna pornim de la arhivă și venim către prezent, fără a neglija nici spiritul contemporan, pentru că Piaget era un brand foarte bine ancorat în actualitatea anilor ,70.

Piaget a creat acele ceasuri purtate la gât, pentru că exista acea libertate de a purta orice doreai. Era o bijuterie, un accesoriu – ceasul în sine era un accesoriu. Piaget l-a adaptat la epoca în care trăia. Asta vrem să facem și noi, pentru că este în spiritul brandului Piaget. Pentru mine, compartimentul bijuteriilor de lux este laboratorul de creație al Casei. Dincolo de asta, avem toată libertatea de a alege cum să valorificăm restul ofertei, însă bijuteriile de lux trebuie să se remarce neapărat prin exuberanța lor. Extraleganza este cuvântul de ordine.

Exact. Și cum rămâne cu divizia haute horlogerie?
Rémi Jomard: La fel. Anul acesta am lansat calendarul perpetuu. Este un pilon solid al brandului nostru. Și vom continua la fel cum am procedat și în trecut – cu tehnologii noi, cu materii prime noi. Așa cum am făcut în trecut, cum facem în prezent și cum vom face mereu. Este un pilon foarte solid al brandului. Și pentru că avem propriul nostru atelier tehnic și manufactura din La Côte-aux-Fées, putem dezvolta complicații noi – de asta avem nevoie și asta ne dorim. Prin urmare, povestea continuă.

Care este ceasul dumneavoastră preferat din punctul de vedere al complicațiilor? Nu mă refer doar la anul acesta – să spunem, cel mai bun model din ultimii trei sau poate cinci ani… Care este preferatul dumneavoastră?
Rémi Jomard: Păi, știu și eu? Poate chiar unul care nu a fost creat încă… (râde).

A, deci un fel de Moby Dick în materie de ceasuri…
Rémi Jomard: Genul de complicație pe care îl ador este acela în care nu se vede ce se petrece sub carcasă.

A, înțeleg. Interesant…
Rémi Jomard: Și toate acele comenzi controlate cu un buton unic, când complicațiile apar la o simplă apăsare de buton – de pildă, GMT. Și mai presus de toate acestea ar fi repetiția la minut.

Normal!
Rémi Jomard: Pentru că este o complicație foarte complicată. Și, mai mult decât atât, apelează la un simț care nu este tocmai comun în domeniul orologeriei – auzul. Deci probabil acesta ar fi răspunsul.

Un mecanism bun cu repetiție la minut e greu de realizat.
Rémi Jomard: Fără îndoială. Mai mult decât atât, dacă auzi sunetul, nu mai e necesar să citești ora.

Da, așa este. Vă mulțumesc pentru răspuns. Aș mai avea o singură întrebare: după părerea dumneavoastră, cum ar putea brandurile – mai ales acelea cu o istorie atât de bogată ca a dumneavoastră – să își păstreze relevanța în vremurile noastre, când totul în jur se schimbă într-un ritm atât de rapid?
Cynthia Tabet: După părerea mea, trebuie să își păstreze autenticitatea, să își rămână fidele lor însele. De asemenea, așa cum spuneam, trebuie să asculte ceea ce își dorește clientul. Pentru mine, autenticitatea este foarte importantă. Pentru că, în caz contrar, îți pierzi identitatea. Și atunci nu mai ești decât o biată copie. Tocmai asta ne dorim să demonstrăm noi astăzi.

Cu toate cărțile pe masă. Da, așa este. Și pentru dumneavoastră? Dacă este să ne gândim la mecanisme și complicații?
Rémi Jomard: Sunt perfect de acord. Și aș mai adăuga că, atunci când afară plouă sau este furtună, cel mai bun adăpost este pe pământ. Și pentru orologeri este la fel. Trebuie să rămâi adevărat, autentic, să dai mai mult decât este necesar…

Evident…
Rémi Jomard: Dar chiar așa este: ca să rămâi ceea ce ești, trebuie să fii mândru de asta.

Da, într-adevăr, este important să nu pierdeți din vedere tot ceea ce aveți și tot ceea ce faceți de atâția ani. OK, vă mulțumesc foarte mult. A fost o discuție extrem de plăcută.

The post Piaget: O punte între trecut și prezent appeared first on Forbes Romania.

Cu Corina Mihăilă Larpin despre darurile unei vieți impetuos trăite

E făcută pentru rolul de trendsetter în lumea luxului: e pielea în care se simte natural. La fel de autentice, firești și creative sunt și ipostazele Corinei Mihăilă Larpin de businesswoman și designer de bijuterii. Piesele brandului pe care-l deține, Stéfère, sunt purtate la Met Gala, strălucesc în vitrinele Saks Fifth Avenue și Bergdorf Goodman și complimentează ținutele extravagante ale unor celebrități precum Zendaya, Lady Gaga, Beyoncé, Adele, Cher, Khloé Kardashian sau Taylor Swift. La capitolul realizări însă, Corina nu lasă loc de dubiu: familia și prieteniile de-o viață sunt, de fapt, singurele care contează cu adevărat, căci ele eclipsează și faima, și bogăția, și aventura unei vieți trăite mereu pe alt meridian.

Mi-ai spus cândva că tu creezi bijuterii pentru femeile puternice, asumate. Aș vrea să detaliezi, te rog: cum se traduce asta mai concret în designul pieselor tale?
Piesele Stéfère sunt reflexia propriului meu stil: sunt bijuterii unice, cu un design neobișnuit, dar peren. Sunt purtate de femei care apreciază creativitatea, unicitatea, volumul lor, care în unele cazuri poate fi realmente impresionant.

Stéfère înseamnă creații spectaculoase – uite, eu nici nu prea am cliente care să se autodescrie drept adepte ale stilului clasic. Sunt femei puternice, curajoase, asumate, dezinvolte, care trăiesc clipa și sunt pregătite să cucerească lumea. Printre ele se numără celebrități de prim rang, femei care se bucură de succes și știu exact ce își doresc… Au nevoie de piese cool, care să poată fi purtate și ziua, și noaptea, de bijuterii versatile, care să spună lumii cine sunt și care să fie pe potriva energiei lor greu de egalat, să le facă pe aceste femei să strălucească încă și mai mult. Fac bijuterii îndrăznețe, care pun laolaltă culori puternice și linii elegante.

Clientele îmi dau ocazia să explorez și să experimentez tehnici și monturi inovatoare pentru modelele pe care le creez. Mă gândesc la cerceii-șarpe, realizați pentru Bergdorf Goodman, care au un mecanism articulat, special conceput, ce le permite să se unduiască la fiecare mișcare. Nestematele sunt fixate individual în încadraturi continue de aur de 18 carate.

Explorez, de asemenea, tehnicile ce utilizează rodiul colorat – îmi place aspectul dramatic și luxos al finisajului negru, care conferă piesei un aer de mister și un farmec aparte. Am creat inele florale cu diamante negre și rodiu negru, precum și câteva inele-șarpe de aur negru. Anul acesta am lansat niște ediții limitate cu rodiu roșu și albastru-strălucitor, foarte originale, greu de realizat.

Cum au fost ultimii ani pentru Stéfère? Care sunt prioritățile brandului în acest moment?
2022 a fost an aglomerat, la fel ca precedenții. Calendarul nostru e dictat în bună măsură de covorul roșu și de marile evenimente organizate pe întregul mapamond. Investesc cea mai mare parte a timpului în noile modele, dar am acordat tot mai mult timp întâlnirilor cu clientele, în cadrul evenimentelor private în care prezentăm colecțiile. Există deja o tradiție în acest sens în orașele în care suntem prezenți, pentru a le oferi clientelor o experiență specială. Dar clientela noastră a crescut atât de mult în ultimii ani, încât, oricât de mult îmi doresc să particip personal la toate evenimentele, acest lucru a devenit practic imposibil, căci am nevoie de acel timp dedicat creației, dar și amplificării relevanței noastre online, mediu în care prezența Stéfère a devenit pregnantă.

E foarte important pentru noi faptul că bijuteriile Stéfère sunt comercializate și prin magazinul online Bergdorf Goodman. Dacă înainte, în vitrina clasică de magazin, o linie de bijuterii spunea o singură poveste, acum, spațiul online te obligă să istorisești mai multe povești simultan, să le oferi totul clientelor, într-o clipită; designul pieselor trebuie să fie coerent, însă e necesar ca fiecare dintre ele să creeze un impact vizual propriu pentru a transmite ce înseamnă, de fapt, Stéfère. De patru ani încoace, sora mea, Didi, mi-a devenit parteneră de business pentru piața americană. Face tururi prin Statele Unite ce durează luni de zile.

Brandul tău și-a câștigat un loc respectat într-o lume dominată de mărci supercunoscute, unele cu peste o sută de ani de tradiție și cu divizii de marketing impresionante. Care e atuul Stéfère?
Stéfère e prezent în cele mai bune magazine din lume, inclusiv în Saks Fifth Avenue și Bergdorf Goodman, în SUA, ceea ce înseamnă că e expus în cele mai renumite locuri, adesea chiar lângă liderii industriei, mărci de patrimoniu, cu tradiții seculare și bugete uriașe pentru marketing. E, deopotrivă, o onoare și o experiență unică să fii considerat concurent în contextul acesta. Nu există alt secret în a capta atenția clientelor și a le face să se întoarcă la tine în afară de design și de calitate.

Vinzi foarte bine în Statele Unite și în Asia. Care sunt orașele unde se impun tendințele, unde ai întâlnit cele mai pretențioase cunoscătoare în materie de bijuterii?
Piesele Stéfère sunt disponibile în multe locuri – în New York, Beverly Hills, Miami, Houston, Boston, Long Island, Birmingham, Hong Kong și așa mai departe. Stilul și preferințele caracteristice fiecărui oraș sunt foarte diferite. Sunt femei cărora le plăceau piesele conservatoare de aur alb sau galben, garnisite cu diamante albe, asta până când Stéfère le-a cucerit cu modelele colorate.

E greu de zis dacă tendințele sunt dictate de clientelă sau de mărci. Cred că ambele părți joacă un rol foarte mare. Am cliente importante care cumpără un nou model imediat ce pun ochii pe el și altele care nu se grăbesc, cărora le place să cerceteze vitrinele Saks, Maxfield, Bergdorf. Sunt cliente din Hong Kong care ar colecționa un model în toate culorile disponibile. Cunoștințele despre lumea bijuteriilor, despre meșteșug și nestemate oferă, cu siguranță, un nivel suplimentar de satisfacție.

Adesea, piesele mele sunt foarte dificil de realizat, sofisticatele armonii cromatice necesitând zeci de ore, uneori chiar luni întregi de muncă pentru selecționarea pietrelor prețioase potrivite. Apoi, tehnica de aplicare a rodiului e stăpânită doar de anumiți artizani ultracalificați. Și, în ciuda valorii lor, ultimul lucru pe care mi-l doresc este ca bijuteriile mele să fie ținute în seif; nu, ele sunt menite să fie purtate și apreciate.

Unde sunt produse piesele Stéfère?
E un proces diversificat; lucrez doar cu cei mai pricepuți artizani din lume. Unele piese sunt realizate în Italia, altele în Asia, în funcție de design. Modelele mele sunt foarte complexe și dificil de manufacturat. Pe măsură ce designul evoluează, la fel se întâmplă și cu producția: fie sporește, fie caut să mă extind altundeva.

Ești o excelentă cunoscătoare a modei – participi la marile show-uri, știi mulți oameni cu greutate din această lume, cunoști culisele domeniului, ca să nu mai spun că ai un ochi imbatabil când vine vorba despre ce e realmente nou, autentic, valoros în materie de design vestimentar. Cum de ai ales giuvaiergeria și nu moda?
Pentru mine, bijuteriile sunt parte a modei. Am visat dintotdeauna să devin designer pentru că nu găseam lucrurile pe care mi le doream, nu exista nimic care să se potrivească cu stilul și garderoba mea. Iar giuvaiergeria m-a atras cel mai mult. Dar a fost și un concurs de împrejurări; sau poate că nu a fost, pur și simplu, o întâmplare, căci atunci când vrem cu adevărat ceva, dorința noastră acționează ca un magnet. Nu puteam potrivi stilului meu bijuteriile feminine și diafane pe care le găseam peste tot, aveam nevoie de ceva rock, șic, fermecător. Iar variantele erau puține, limitate. Așa că am ajuns să creez eu însămi tot ceea ce-mi lipsea. Port mult negru, așa că prefer bijuteriile în culori puternice, pentru contrast. Marca Stéfère a devenit cunoscută pentru piesele haute joaillerie rock cu nestemate colorate.

Vreau să mai rămânem un pic în domeniul modei și să îmi vorbești despre slăbiciunea ta pentru Maison Schiaparelli, pentru extravaganța și volumele sculpturale pe care le propune. Cum ai ajuns la Schiaparelli și cum l-ai caracteriza pe designerul de acum, Daniel Roseberry?
Am fost tot timpul o mare admiratoare a Casei, m-au fascinat povestea și talentul Elsei Schiaparelli. Am redescoperit brandul în urmă cu trei ani, prin intermediul unei prietene, care mi-a făcut cunoștință cu Paul Duclercq, care se ocupă de clientele VIP ale liniei haute couture la Schiaparelli. Mi-a devenit un prieten foarte drag și o sursă de inspirație. M-am îndrăgostit imediat de viziunea Casei adusă de designerul Daniel Roseberry. E imposibil să nu-ți placă ceea ce face. Visez mereu la creațiile următorului show și de fiecare dată plec cu valizele pline de la Paris. Îmi place foarte mult să colecționez piese speciale – oricum, majoritatea creațiilor lui sunt așa. Sunt demne de o expoziție de artă. Dar nu doar modelele mă atrag, ci și atitudinea, energia și comunitatea create în jurul brandului. Schiaparelli a devenit o mare sursă de inspirație pentru bijuteriile mele. Am început să fac mai multe modele de aur galben cu diamante albe, care să poată fi purtate cu propunerile Schiaparelli.

Deci moda rămâne referința ta primă atunci când vine vorba despre inspirație.
Ceea ce fac la Stéfère constituie o prelungire a mea. Stilul e o chestiune inerentă, moda și bijuteriile reprezintă expresia lui. Lumea modei e mult mai mult decât potrivirea ținutelor – ne inspiră, creează legături între noi. Moda mă influențează foarte tare, îmi influențează programul, căci particip la show-urile din săptămânile dedicate ei la Paris, Milano, Londra și New York, îi influențează pe oamenii pe care-i întâlnesc. Din modă își extrage Stéfère profilul și atitudinea.

Să ne întoarcem un pic la relația de încredere și prietenie pe care o construiești cu clientele tale. E unul dintre aspectele indispensabile pentru a te bucura de succes în industria luxului…
Având o relație foarte apropiată cu clientele mele, le cunosc cum nu se poate mai bine stilul și am mereu în minte ce li s-ar potrivi. Dorințele lor contează mult, bijuteriile mele sunt pe potriva personalității lor și evoluează odată cu ele pe măsură ce trecem prin diferite etape ale vieții. Concep bijuterii care „vorbesc” pe limba clientelor mele, creații pe care, pe de altă parte, nu știau că le doresc.

Există interes din partea Stéfère pentru piața românească sau e o piață prea dificilă sau conservatoare pentru un brand ca al tău?
Există un interes, dar canalele sunt limitate. Nu vreau un magazin propriu, îmi place să lucrez cu magazine universale și cu parteneri de retail, astfel încât să mă concentrez doar asupra designului, să nu trebuiască să mă îngrijesc de nimic altceva. În România avem o mulțime de clienți privați, dar Stéfère este încă o alegere de nișă, deoarece nu există un punct de vânzare. Dar sunt total deschisă la ideea de a intra în România.

Fiul tău, Alexandre, e tentat mai degrabă de afacerile în giuvaiergerie ori de zona de business a soțului tău, Christian? Sau e prea devreme pentru asemenea proiecte?
Alex are talent și potențial pentru ambele „tabere”, dar alegerea va fi doar a lui. În următoarele luni va fi foarte ocupat cu înscrierea la facultate. La doar 14 ani, ne-a cerut să-l ajutăm să-și deschidă un cont de investiții pentru bursa de valori, așa că am crezut că înclină spre domeniul tatălui său. Dar de ceva ani încoace a început să poarte multe inele și să fie pasionat de coliere și alte piese de giuvaiergerie masculină. Poartă perlele ca nimeni altcineva! Poate că voi colabora cu el pentru o linie masculină de bijuterii în curând, pentru a testa piața.

Va veni, oare, momentul unei lupte în care eu și Christian să ni-l disputăm pe Alexandre? (râde) Nu, Alex are un caracter foarte puternic, își va urma propriul drum, vrea să reușească pe cont propriu. Posedă un instinct fără greș când vine vorba despre afaceri, dar este foarte talentat și în alte domenii de activitate. Sunt sigură că va ajunge unde își dorește. Muncește foarte mult din convingere, nu-l împingem noi. Are un program foarte încărcat, petrece destul de puțin timp cu prietenii. Are zilnic, șapte zile din șapte, antrenamente de tenis ce durează câteva ore. Face meditații pe Zoom cu profesori din varii colțuri ale lumii. Uneori, programul lui se termină la ora unu noaptea. În vacanțe învață sau muncește la proiecte de business sau de caritate. Vara asta a fost în Polonia pentru a lucra într-un centru de ajutorare a refugiaților din Ucraina – mame cu copii mici, oameni care au pierdut totul în război. După aceea a făcut un internship legat de ecologie și de energia verde.

Știu că tu și Christian sunteți colecționari de artă. Care sunt artiștii contemporani pe care îi urmăriți? În ce investiți preponderent?
Urmărim activitatea unor artiști din întreaga lume și vizităm frecvent galerii și târguri de artă, așa că avem ocazia să vedem și lucrările artiștilor în curs de afirmare. Uneori comandăm piese speciale pentru noi. Totuși, „investiție” e un cuvânt poate prea mare. Sunt o mare admiratoare a lui Jean-Michel Basquiat, Anish Kapoor, Takashi Murakami; cromatica lor mă inspiră mult. Colecționăm mai ales pictură, dar și fotografie și sculptură, lucrări semnate de dragii mei prieteni Dana și Stéphane Maitec, Markus Klinko, Yves Clerc, Roger Pfund, Han Hsu Tung, pentru a-i numi doar pe câțiva. Când s-a născut Alex, am pus bazele unei colecții de artă ce-i poartă numele, colecție care, de-a lungul timpului, a ajuns la un număr considerabil de piese, pe care le expunem în casele și în birourile noastre de pe diferite meridiane.

Ai petrecut foarte mult timp la Hong Kong – de ce îți place așa de mult acest loc?
Era locul visat, cel mai cool în care puteam trăi. Zilele și nopțile petrecute în această metropolă strălucitoare mi-au plăcut la nebunie. Hong Kong-ul oferea un echilibru perfect între stilul meu de viață, mediul de lucru și familie. Îmi place viața urbană, dar aglomerația și agitația nu reprezintă întotdeauna ceea ce-i trebuie unei familii. În Hong Kong, totul e la îndemână. Apartamentul meu se află chiar lângă plajă, oferind o panoramă fantastică asupra Golfului Repulse. E la doar șapte minute de mers cu mașina de școala la care învăța Alex și de clubul american unde juca el tenis. Are localizarea perfectă pentru stilul nostru de viață: muncim mult și, ori de câte ori prindeam un weekend prelungit, ne urcam în avion pentru a petrece câteva zile frumoase într-una din vilele noastre din Phuket și Da Nang. Dinamica vieții din Hong Kong se potrivea cu adevărat familiei mele. Dar asta s-a schimbat odată cu pandemia de Covid-19 și a trebuit să ne mutăm la Los Angeles pentru a-i oferi lui Alex aceleași standarde de viață. Încă nu ne-am împăcat cu această despărțire grăbită de orașul nostru iubit, dar avem amintirile plăcute, casa și biroul meu de acolo, care ne fac să ne întoarcem.

Ai pomenit de Los Angeles și de locuințele tale din Thailanda și Vietnam. Știu cât de mult călătorești și că ai prieteni în lumea întreagă. Cum arată topul locurilor tale preferate? Pe ce loc e Mykonos?
Visul meu, acum împlinit, a fost să călătoresc în jurul lumii și să trăiesc în acele locuri care mă fascinează și se potrivesc cu energia mea. Iubesc insula Mykonos, unde ne strângem vara cu toții, familie și prieteni, pentru a ne distra de minune, pentru a ne bucura de atmosfera plină de viață, de mâncarea delicioasă, de muzica excepțională, de petrecerile nocturne din orașul vechi, de soare și de plajă. E un loc minunat: oamenii și apa turcoaz îl fac să fie, realmente, special. Hong Kongul are în continuare un loc special în inima mea; mereu îmi voi dori să mă întorc acolo. Iar Los Angeles e orașul unde am vrut dintotdeauna să locuiesc.

Cât de des vii în România și ce îți place să faci aici?
În România vin cam o dată pe an. Încerc să ajung mai des în ultima vreme. Am rude și mulți prieteni pe care mă bucur să-i revăd. Sunt foarte atașată de rădăcinile mele românești. Pe Alex l-am învățat o română impecabilă, chiar dacă nu a trăit propriu-zis în țară. Îl susțin să viziteze țara cât mai des. Are prieteni români, iar asta mă face foarte fericită. Îmi place să văd cum a evoluat Bucureștiul, să descopăr locuri noi, galerii de artă și să vorbesc cu prietenii mei despre schimbările prin care a trecut țara noastră de-a lungul anilor.

Cum reușești să îmbini programul de femeie de afaceri și jetsetter cu cel de familie?
Familia este întotdeauna prioritatea mea. Afacerea este pasiunea mea; cum reprezintă o prelungire a stilului meu de viață, ea nu se interpune între mine și familie. De altfel, membrii familiei sunt cei mai mari susținători ai mei. Sunt foarte norocoasă că avem case în întreaga lume și că pot lucra de oriunde, că echipa mă poate urma, așa că pot petrece timp cu familia lucrând, totodată. Nu simt că fac vreun compromis care să aducă atingere vreuneia dintre părți. Noi, toți cei din familia mea, suntem oameni de carieră, avem programe separate, dar ne rezervăm mereu timpul necesar pentru a ne bucura împreună. Până acum, am reușit să păstrăm acest echilibru.

Foto Profimediaimages.ro

The post Clipe, ipostaze, meridiane appeared first on Forbes Romania.

Cel care cunoaște și înțelege trecutul poate trăi în prezent și poate desluși unele dintre misterele viitorului. Aceasta este convingerea noastră, a celor de la revista Forbes Life, despre orologerie și, de fapt, despre întregul univers uman. Și de aceea a fost o mare plăcere să vorbim cu David Seyffer, custodele muzeului IWC.

Cum a început călătoria dumneavoastră la IWC? Cum și de ce v-ați alăturat brandului?
De fapt, a fost o coincidență. Se întâmpla în septembrie 2007 – la vremea respectivă, am luat legătura cu IWC doar pentru a obține acces la arhivă, deoarece, după ce am lucrat ca istoric la Mercedes-Benz – la muzeu și la arhivă –, mi-am dorit să realizez o teză de doctorat, la fel ca toți colegii mei istorici, pentru a face ultimul pas spre a deveni cu adevărat un om de știință. Și mă gândeam ce subiect aș putea să abordez pentru a o face interesantă. Ceva despre industria orologeră, m-am gândit, iar prima mea idee a fost să analizez modul în care brandurile au făcut față crizei din anii ’70, strategiile lor, cum s-au descurcat și alte lucruri de genul acesta.

Apropo, este foarte amuzant, chiar avem acum un student care face același lucru și care ne cere acces. Deci, vedeți, poate că aceste întrebări nu au primit niciodată răspuns până acum. În 2007, când am cerut eu acces la arhivă, mi s-a spus: „Bine, dar dacă vreți să căutați în arhivă, trebuie să vă ocupați de structură, pentru că noi nu avem o arhivă în acest sens. Dacă lucrați la arhivă, poate veți putea crea o structură”. Și atunci mi-am spus: bun, iată o oportunitate de job. Am fost foarte fericit, pentru că, la momentul acela, contractul meu de cercetător la Universitate se încheiase, iar eu eram în căutare de noi provocări.

Așa că am început să lucrez, ceea ce a fost foarte bine – și pentru că aveam un job la care să merg zi de zi, dar și pentru că aveam cheia de la arhivă și mă ocupam de structurarea documentelor din arhivă. Mi-a luat șase ani să îmi termin teza – pentru că nu acesta era jobul meu oficial, trebuia să lucrez la teza de doctorat în timpul meu liber. Dar, una peste alta, am obținut acces la arhivă, am devenit custode și așa a început călătoria mea.

Cât de importantă este istoria pentru IWC? Ocupă ea un loc important în evoluția brandului? Pentru că vorbim despre un brand care privește cu destulă încredere spre viitor. Dar cred că și istoria este importantă – rădăcinile și ADN-ul unui brand, desigur.
Da, aș spune că există mai multe perspective în ceea ce privește importanța istoriei. Bineînțeles, una dintre ele este atunci când dezvolți ceva nou din punct de vedere tehnic – un mecanism sau ceva asemănător – și privești mereu în trecut să vezi ce anume poți optimiza, dacă există o altă modalitate de a face acel lucru sau dacă alegi o cale cu totul diferită. Industria auto a fost prima care a început să lucreze cu muzeele. Am lucrat pentru Mercedes Benz, care le permite clienților și colecționarilor să acceseze conținut și informații din arhivă.

Ulterior, și industria orologeră a preluat această tendință, ceea ce mie mi-a convenit de minune, pentru că aveam deja o perspectivă din interiorul industriei auto și apoi am putut porni de la zero făcând acest lucru pentru IWC. Și am înțeles că este important să avem nu doar povești de marketing, ci și o comunitate a colecționarilor, a oamenilor care dețin acele ceasuri și care doresc să afle mai mult: „Am ceasul ăsta de multă vreme, îmi puteți spune mai multe despre el?”

Astfel de întrebări apar și când vine vorba despre certificare, așa că a existat întotdeauna cerere, pentru că produsul nostru este foarte sustenabil: n-o să arunci niciodată la gunoi un ceas mecanic, nimeni nu face așa ceva. Așa că, da, oamenii vin la noi cu ceasuri vechi de 120 de ani și ne întreabă dacă este posibil să afle mai multe despre ele. De aceea este foarte important să avem o secție de arhivă. De asemenea, este important și din punct de vedere juridic, pentru a dovedi că deținem drepturile legale asupra mărcii. Așa putem veni, realmente, în ajutorul echipelor noastre juridice din întreaga lume, furnizându-le dovezile necesare.

Tot dumneavoastră vă ocupați și de procurarea unor piese noi pentru muzeu?
Cea mai mare parte a ceasurilor pe care le primim pentru muzeu provine, de fapt, de la companie. Ca să respectăm strategia de arhivare, trebuie să ne asigurăm că, în 20 sau 30 de ani, vom avea mecanismele contemporane; sau, dacă cineva dorește să scrie o poveste despre lansarea de astăzi peste 20 sau 30 de ani, trebuie să ne asigurăm că avem prototipurile sau materialele necesare pentru a acoperi subiectul în mod corespunzător, răscumpărăm modele și putem avea o imagine de ansamblu.

Din păcate, nu avem la dispoziție toate ceasurile – ar fi și imposibil, de altfel; dar să spunem că le avem pe cele mai reprezentative. În afară de asta, firește, suntem în permanență în căutare de piese interesante – ce ar fi cu adevărat interesant, ce nu avem încă. Apoi este important să aflăm ce se întâmplă în lumea colecționarilor, în lumea licitațiilor, să vedem dacă există ceasuri de referință despre care nu am știut până acum…

Există vreun model anume de ceas IWC pe care încercați să îl achiziționați de multă vreme, fără succes? Un model de care v-ați dori foarte mult să faceți rost și nu ați reușit până acum?
Avem un stoc destul de bogat, ca să spun așa, dar nu din edițiile limitate… Mai precis, căutăm un 3710 – este un cronograf din 1982 care nu a apărut niciodată în cataloagele oficiale IWC. Da, când discuți cu colecționarii, ai ocazia să vezi o mulțime de ceasuri pe care nu le-ai văzut până acum, devii conștient de existența lor. Din păcate, avem un buget limitat și de aceea nu pot să cumpăr chiar tot ce îmi doresc, este imposibil.

Vă întâlniți cu mulți colecționari?
Da, interacțiunea cu colecționarii este foarte importantă. Și o accept pentru că aflu o mulțime de lucruri de la ei. Bineînțeles, avem acces la arhivă, dar, dacă vorbim despre anii ,70, când IWC și alte branduri se aflau în plină criză, multe documente s-au pierdut atunci, ca să fiu sincer…

Da, pentru că toată lumea era supărată și disperată din cauza prețurilor.
Într-adevăr. Dar și pentru că arhivele nu erau atât de importante la vremea respectivă. Însă au existat angajați care s-au ocupat de documente și le-au salvat. Sunt situații în care aceste evidențe și cataloage nu mai apar și este extrem de util dacă găsim pe cineva care le-a strâns, iar noi putem să facem copii după ele și să le stocăm în arhivă.

Care este cel mai vechi ceas IWC pe care îl aveți în colecție și în muzeu?
Este vorba despre modelul cu numărul de referință 1410, este un ceas de buzunar Pattern H de la Florentine Ariosto Jones, deci din perioada de început. Însă nu este cel mai vechi model despre care știm – acela, din păcate, se află într-o colecție privată.

Și este singurul despre care știți că există?
Ar fi câteva exemplare…

Însă nimeni nu dorește să vândă.
Nu. Există, de pildă, o poveste interesantă pe care o prezentăm acum: avem un alt ceas de buzunar F.A. Jones la muzeu, care a fost vândut la începutul anilor 1870 în SUA și încă se află în posesia familiei inițiale, deci știm cine a fost primul proprietar.

Serios? După atâtea generații…
Da, l-au păstrat.

Și încă mai funcționează?
Bineînțeles. Are nevoie doar de un pic de lubrifiant și este în stare perfectă. Și funcționează. Ceea ce este minunat, pentru că în muzeu poți expune ceasuri, firește, dar, dincolo de asta, să afli și povestea din spate, să cunoști tradiția familiei care îl deține, să știi prin ce a trecut acest ceas… Asta e cu adevărat de neprețuit.

Da. Ar fi fascinant. Colaborați cu colecționari precum familia aceea care deține primul ceas F.A. Jones pentru a expune ceasul în muzeu?
Îl avem expus în muzeu, desigur. Am primit o întrebare prin intermediul serviciului nostru concierge: cineva cerea mai multe informații despre un ceas. Am fost foarte surprins când am văzut numărul de referință. Am luat legătura cu familia respectivă – o familie foarte cumsecade. Apoi am scris un articol pe pagina principală a site-ului nostru, ceasul este acum acolo. Ar fi minunat dacă familia ar avea ocazia să ne viziteze… Ce poveste! Și, așa cum spuneam, dacă un ceas ar putea povesti prin ce a trecut de-a lungul anilor… Ar fi absolut minunat!

Da, ar fi cu adevărat impresionant. Cum arată o zi de lucru obișnuită din viața dvs.?
Acum facem parte din echipa de strategie de produs, așa că cea mai mare parte a activității noastre nu este legată de muzeu, ci mai degrabă de crearea de conținut, de verificarea textelor și alte lucruri de genul acesta – pentru că noi verificăm tot ce este legat de istoria brandului, nouă ne revine întotdeauna această sarcină.

Câte ceasuri sunt acum în colecția IWC?
În muzeu există la ora actuală cam 230 de piese, dar întreaga colecție cuprinde cam 1.000-1.200 de ceasuri și mecanisme, pentru că, de pildă, dacă piețele doresc să prezinte o expoziție, noi putem veni oricând în sprijinul lor, inclusiv cu documentația necesară, astfel încât cei interesați să poată avea o imagine de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului. Adesea, lucrăm în colaborare cu serviciul post-vânzări, astfel că, atunci când clienții au nelămuriri, când au nevoie de reparații sau de ceva de genul, noi putem să verificăm cum arăta un ceas – iar asta nu e doar o bună metodă de colaborare, ci și o dovadă a faptului că suntem importanți. Acum ne-am impus provocarea de a restaura toate ceasurile de buzunar, iar oamenii sunt foarte norocoși pentru că astfel îi putem ajuta să readucă la viață moștenirea familiei.

Da, sunt convinsă. Știu că aveți o colaborare celebră cu Spitfire – preferata mea. Ați avut vreo contribuție în această privință?
Da. Misiunea noastră a fost să găsim mesajul cel mai potrivit. O coincidență a fost aceea că primul nostru model Pilot, ceasul special pentru piloți, a fost lansat în 1936, chiar pe vremea când își lua zborul primul avion de vânătoare Spitfire. Și a fost interesant să discutăm cu cei din echipa care se ocupa de restaurarea avionului Spitfire. O discuție fascinantă! Nu mai puțin interesant a fost să compilăm povestea Royal Air Force… Da, totul a ieșit foarte bine. Dacă putem fi de folos, satisfacția noastră este foarte mare.

Care este partea dumneavoastră preferată din acest job?
Aș spune că partea cu adevărat bună este aceea că putem contribui la promovarea istoriei bogate a brandului. Când eram copil, nu mă puteam considera client, pentru că nu aveam banii necesari, dar exista interesul. Și apoi vrei să afli mai multe, să citești mai multe. După care, așa cum se întâmplă în acest interviu, poți împărtăși ceea ce știi și îi poți face pe alții fericiți. Ceea ce îți oferă o mare satisfacție.

În calitate de istoric, ce părere aveți despre această mare renaștere globală a tendințelor retro-vintage? Credeți că este un lucru bun să privim și spre trecut?
Eu aș judeca lucrurile mai degrabă din perspectiva clientului. Cred că oamenii au această nostalgie a ceasurilor istorice pentru că le induc o anumită stare de spirit. Și dacă nu le puteți găsi pe piața secondhand – așa cum se întâmplă, de pildă, în cazul unui model Ingenieur vechi –, poate căutați ceva similar. Dar aș spune că un model copy-paste 100% nu este neapărat de dorit, ideal ar fi să existe niște mici diferențe.

Este nevoie și de un strop de inovație.
Exact. Și apoi trebuie să respecți acea piesă.

Nu este un remake, ci este, de fapt, un produs nou.
Exact, aceasta este ideea. Să creezi un produs nou, respectând, în același timp, rădăcinile. Însă aș înțelege și dacă unii oameni și-ar dori un ceas care să aducă mai mult cu originalul. Înțeleg perfect și acest punct de vedere, pentru că – mă gândesc – intenția clientului este să aibă un model similar. La începuturile carierei mele, colecționarii noștri erau, în marea lor majoritate, colecționari ai ceasurilor noastre de buzunar. Acum, cei din generația tânără, milenialii, încep să aprecieze ceasurile de mână. Dar acestea sunt ceasurile pe care le-au văzut la părinții lor.

Da, exact, așa am auzit și eu.
Mă refer la IWC Porsche Design, IWC GST, modelele Pilot Chronograph din anii ’90 – care prezintă foarte mare interes pentru colecționari acum. Iar în zilele noastre există platformele de socializare, unde poți împărtăși pasiunea ta cu toată lumea. N-aș spune că acest curent este orchestrat de marile companii, pentru că se vede cererea. Iar acest lucru s-ar putea schimba oricând, poate oamenii vor dori, la un moment dat, să aibă ultimele modele apărute pe piață. Dar asta este ceea ce putem vedea acum, ceea ce experimentăm acum. Aș spune însă că va exista întotdeauna un interes pentru ceasurile vintage, pentru că va exista mereu această nostalgie a trecutului.

Eu cred că lumea se mișcă prea repede, iar oamenii trăiesc cu nostalgia unor vremuri mai liniștite. Vă mulțumesc foarte mult. A fost o discuție foarte plăcută.
Cu plăcere! Vă mulțumesc și eu!

The post David Seyffer, custodele muzeului IWC: „Noi contribuim la promovarea istoriei bogate a brandului” appeared first on Forbes Romania.

New Vegas Show a luat naștere dintr-o prietenie lungă și o dragoste autentică pentru muzica pe care o interpretează. Petru Călinescu și Maximilian Muntean fac totul cu dăruire și profesionalism și acest lucru se vede în  realizările recente și în aprecierile publicului. Sunt în acest moment unul dintre numele de referință ale scenei de jazz din România.

1. Cum a apărut New Vegas Show? Când și unde ați susținut primul spectacol?

Cântăm împreună în acest proiect din 2015, având primul concert “New Vegas Show” la Brașov, la o lansare auto. Am susținut un recital nemaipomenit în fața a trei automobile frumoase de teren, publicul aflându-se în spatele acestora, la cafea. Am cântat amândoi pe început de laringită și până la finalul concertului ne-am pierdut  vocea. Dar acel concert a dat startul la o frumoasă aventură împreună. De cunoscut, ne cunoaștem de mult mai multă vreme. Am fost colegi de școală generală, apoi ne-am regăsit mulți ani mai târziu, în 2011, la o reuniune de clasă – atunci când Petru tocmai revenise în țară după studiile muzicale din UK, iar Maximilian era concurent în primul sezon din Vocea României.

2. Care ar fi momentele importante ale carierei voastre de până acum?

Am adunat multe amintiri și evenimente frumoase de-a lungul anilor. Am avut onoarea de a cânta pentru multe publicuri minunate, alături de unii dintre cei mai buni instrumentiști din România. Amintim mai jos doar câteva momente importante din anul acesta:

• Concertul cap de afiș de la Sala Radio din februarie, alături de Big Bandul Radio România (dirijat de Simona Strungaru).

• Concertul din deschiderea Festivalului Internațional de Jazz de la Ploiești din octombrie, alături de Filarmonica “Paul Constantinescu” (dirijată de Alexandru Ilie).

• Concertul de la ARCUB, tot din octombrie, alături de cvartetul “Groovin’ High Project”.

3. Ce vă identifică în peisajul muzical local?

O dragoste autentică pentru muzica pe care o interpretăm, lucru pe care îl simte și publicul. O dăruire și un profesionalism pe care ni-l impunem cu strictețe, la cel mai firesc mod. Feedback-ul publicului și realizările recente ne-au confirmat, fără nicio urmă de aroganță, că reprezentăm în acest moment unul dintre numele de referință ale scenei de jazz din România. Și încă nu ne-am atins potențialul maxim.

4. Cum vă alegeți repertoriul?

La fel de firesc precum respiratul. Amândoi iubim acest repertoriu, acest “Great American Songbook” și îl cunoaștem ca pe “Tatăl Nostru”. Cea mai mare “problemă” în cazul nostru este la care piese să ne limităm în acea seară!

5. Cântați doar standard de jazz sau aveți și piese proprii?

Momentan abordăm exclusiv standarde de jazz și de swing, însă avem în plan, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat, să lucrăm și piese proprii. Stay tuned!

6. Activați de opt ani în această formulă. Cum de nu ați scos un album până acum?

Am început deja sesiunile de înregistrare pentru primul nostru album. Dorim ca acesta să conțină atât standarde de jazz, cât și piese originale. Lucrăm la el încet, dar sigur – și abia așteptăm să vină ziua în care îl vom face public.

7. În ce formule activați?

Avem trei formule principale, cu care putem acoperi întreaga gamă de evenimente publice și private. Prima, și cea mai versatilă, cuprinde duo-ul vocal cu backing de negative. Cea de-a doua este colaborarea noastră cu cvartetul de instrumentiști “Groovin’ High Project”. Cea de-a treia formulă ne regăsește alături de Big Bandul Radio România. Recent, am avut și primul concert alături de o orchestra filarmonică, deci practic activitatea noastră include, de la recitaluri intime de ceainărie până la concerte de big band și orchestră, în unele dintre cele mai mari spații de concert din țară!

8. Putem vorbi de o scenă de jazz autentică în România?

Categoric. Jazz-ul a fost mereu prezent în România și a avut un public extrem de loial. Iar această nișă este, evident, în creștere în ultimii ani – lucru demonstrat de numărul din ce în ce mai mare de festivaluri de jazz autohtone. Jazz-ul a căpătat, în trecut, o etichetă oarecum nedreaptă de muzică “elitistă” sau “bătrânicioasa”. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nu există muzică mai tinerească și mai energică decât jazz-ul. Să nu uităm că swing-ul a fost, practic, muzica “pop” a tinerilor anilor ’30 și ’40. Singurul lucru care s-a schimbat, între timp, sunt preconcepțiile oamenilor.

9. Unde vă putem vedea, când va fi următorul concert?

Toate informațiile despre următoarele noastre apariții le puteți găși pe paginile noastre de Facebook și Instagram:

https://www.facebook.com/NewVegasShow

https://www.instagram.com/newvegasshow/

The post New Vegas Show, muzică bună, dăruire și profesionalism! appeared first on Forbes Romania.

Nu este neapărat un cover story despre femei în funcții de conducere, în poziții de putere. Așa cum mi-a răspuns Jagoda Gwardys-Zientara, COO-ul Carrefour, la întrebarea: Care sunt, în zilele noastre, principalele calități ale unei femei lider? – „Forță, claritate și inteligență emoțională. Și pun pariu că sunt aceleași și pentru bărbați.”

Este un material despre patru lideri excepționali, cu viziune, forță, inspirație și anduranță, care se întâmplă să fie femei. Și care, dacă mai era nevoie, și-au demonstrat valoarea și calitățile excepționale în această perioadă atât de complicată și neclară.

Foto: Oltin Dogaru; Styling: Lucia Faur

Jagoda Gwardys-Zientara: „Forță, claritate și inteligență emoțională“

Jagoda Gwardys-Zientara este Chief Operating Officer și membru în Comitetul Executiv al Carrefour România. Anterior acestui rol pe care îl ocupă din iulie 2022, timp de peste doi ani și jumătate Jagoda a deținut funcția de Chief Financial Officer, supervizând o echipă de peste 250 de oameni și coordonând activități financiare cheie, care au condus la o evoluție puternică a activității Carrefour pe plan local.

Ai gestionat bugete importante și ai fost responsabilă de performanța financiară a Carrefour în România. O responsabilitate mare. Ce reprezintă acest job pentru tine – o pasiune? O carieră? Șansa de a demonstra că femeile pot fi puteri reale în domeniul financiar? Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?
Sunt foarte pasionată de dezvoltare – a mea, a colegilor mei, a organizației. Și îmi văd cariera ca pe o cale de dezvoltare, ca pe o călătorie continuă, din fericire una ascendentă. Cred că experiența mea ca CFO mi-a oferit o înțelegere profundă asupra complexității financiare a companiei. Acum, în calitate de COO, sunt pe deplin dedicată stimulării creșterii și extinderii operațiunilor noastre, bazându-mă în continuare pe experiența anterioară.

Abordez problemele operaționale cu precizie și planificare, încorporând în același timp viziunea pe termen lung esențială în domeniul finanțelor. Această tranziție îmi permite să percep businessul din mai multe unghiuri, oferind o perspectivă valoroasă și aprofundată. Mă uit la rolul meu mai mult ca la o șansă de a dovedi că femeile pot realiza orice își propun. Lumea financiară este una foarte competitivă, dar nu sunt femeile cele care se ocupă de bugetul gospodăriei? De ce ar sta lucrurile diferit într-o companie?

Colegii mei îmi acordă multă încredere și cred că suntem dincolo de astfel de diferențe nu doar în compania în care lucrez, ci și în cea mai mare parte a economiei locale.  Lucrul cu echipa mea este o sursă de mare bucurie pentru mine, deoarece am trecut de la gestionarea cifrelor la managementul oamenilor. Nu este o sarcină ușoară să conduci 15.000 de colegi răspândiți în întreaga țară. Dar sunt entuziasmată de dezvoltarea lor, de planurile noastre și aștept întotdeauna cu nerăbdare un alt brainstorming sau o lansare de proiect. Îmi plac începuturile, evident. 

Ai lucrat pentru Carrefour Polonia timp de 18 ani. Ce te-a făcut să rămâi cu ei atâția ani?
Polonia este casa mea, locul în care mi-am început cariera, iar Carrefour mi-a oferit platforma perfectă pentru a-mi dovedi potențialul și a crește profesional prin diverse roluri, inclusiv manager de Proiect Financiar, director contabil, CFO, M&A, Property, IT & Assets Director.

Experiența într-o companie internațională este valoroasă, deoarece oferă expunere la diverse roluri în cadrul grupului și mai multe oportunități de creștere. Uitându-mă la lista de mai sus, cred că am luat tot ce este mai bun din ele. Iar când am simțit nevoia unei schimbări semnificative, am îmbrățișat cu bucurie o oportunitate nouă și provocatoare, profitând de avantajul multicultural de a lucra în România. Poate pentru încă 18 ani, cine știe?

Lăsând gluma la o parte, iau cu mine acest mod de gândire – să le ofer colegilor mei diverse oportunități de creștere, să îi încurajez să încerce lucruri noi și să descopere ceva nou care să le aducă satisfacție și să le susțină dezvoltarea carierei.

De ce România? Ce te-a adus aici și ce părere ai despre București și români?
Răspunsul este simplu. Carrefour România este un jucător important pe piața europeană, înregistrând o creștere remarcabilă, reconfirmându-și anual poziția de contribuitor-cheie la succesul Grupului. Am găsit aici o echipă dedicată și talentată, care a jucat un rol major în evoluția continuă a companiei, ghidată de valorile muncii asidue, inovației și unei abordări centrate pe client. Ele definesc cultura companiei și, de asemenea, definesc atitudinea mea de lucru, astfel încât potrivirea funcționează pe deplin.

Sunt deja recunoscătoare pentru parcursul meu profesional în cadrul companiei, deoarece mi-a permis să descopăr frumusețea țării și să construiesc legături semnificative cu mulți prieteni români. Bucureștiul, mai ales, deține un loc special în inima mea, cu atmosfera sa vibrantă care îmbină vechiul și noul, reflectând un amestec de stiluri balcanice și occidentale. Am observat asemănări izbitoare între români și polonezi – ambele nații cunoscute pentru prietenia și ambiția lor. Și, desigur, împărtășim dragostea pentru mâncarea bună!

România și Polonia împărtășesc o parte din istoria lor din spatele Cortinei de Fier. Există asemănări în modul în care românii și polonezii fac business, vreo diferență? Ceva care te-a surprins de când ești în România?
Există cu siguranță asemănări – ritmul rapid de creștere, de exemplu – și îmi place că asta mă menține cu picioarele pe pământ. Atât România, cât și Polonia oferă numeroase oportunități de business și au devenit extrem de atractive pentru investitori datorită dezvoltării lor dinamice din ultimii ani, după cum reiese din toate statisticile. În plus, ambele națiuni sunt caracterizate și de forța de muncă foarte ambițioasă. România se mândrește cu o gamă diversă de industrii, cu  angajați calificați și inovatori, cu o locație strategică în Europa. Așadar, o destinație atractivă atât pentru investitori, cât și pentru antreprenori. Și, da, văd mult potențial în antreprenorii români, deoarece spiritul lor inovator îi ajută să depășească în mod constant limitele. Cu toate acestea, există încă oportunități de creștere. Consolidarea colaborărilor dintre universități și întreprinderi, îmbunătățirea accesului la finanțare și adoptarea tehnologiilor emergente și a energiei regenerabile pot debloca noi posibilități.

Care ai spune că este cea mai mare provocare a ta?
Așa cum îmi place să spun, trăiesc și respir provocări. A fi expat a fost cea mai mare provocare personală de până acum, deoarece necesită adaptabilitate și rezistență. Și pentru că îmi place să-mi cresc și provocările, am ales să devin expat la începutul pandemiei Covid-19. În mod similar, în industria comerțului cu amănuntul, provocările nu sunt privite ca obstacole, ci ca oportunități de creștere. Poate cea mai mare provocare a mea este menținerea ritmului de creștere pe care suntem obișnuiți să-l vedem, dar într-o manieră sustenabilă. Mă uit întotdeauna la cele mai recente inovații disponibile pe piață, urmărind în același timp amprenta de carbon a companiei. Cred că este important să creștem continuu, dar și să lăsăm loc generațiilor viitoare să-și creeze propriul drum. Deci, a fi verde este important pentru mine. Este, de asemenea, ceea ce ne cer clienții noștri, iar construirea unei relații durabile cu ei este, desigur, obiectivul nostru.

Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei în cariera ta?
În calitate de COO, iau decizii dificile în fiecare zi. Dar dacă trebuie să subliniez o decizie și cea mai dificilă din întreaga mea carieră, aceasta ar fi mutarea într-o țară străină și părăsirea casei și familiei mele din Polonia, într-o perioadă foarte grea pentru noi toți – pandemia Covid-19. Cu toate acestea, chiar dacă drumul dezvoltării personale și profesionale nu a fost liniar, pot spune că și această mișcare a fost una dificilă, dar și cea cu cele mai satisfăcătoare rezultate. Ceea ce am învățat din experiența de expat în România este, fără îndoială, extrem de valoros și a dus la perioada cea mai plină de satisfacții din viața mea. Sunt perfect conștientă că există așa-numitele dureri de creștere și trebuie să fii dispus să muncești pentru rezultate. Procesul s-ar putea să nu fie întotdeauna atât de plăcut, dar ce obții este întotdeauna satisfăcător. Deci, cred că îmi plac și rezultatele, nu doar începuturile.

Care sunt, în zilele noastre, principalele calități ale unei femei lider?
Forță, claritate și inteligență emoțională. Și pun pariu că sunt aceleași și pentru bărbați. Acestea sunt calitățile pe care le-am văzut la cei mai buni lideri pe care i-am avut de-a lungul carierei mele și încerc și eu să fiu puternică pentru echipa mea. Și cum fiecare femeie are caracteristici unice, stilul ei de conducere va reflecta în mod natural aceste calități. În plus, contextul cultural în care operează un lider influențează și mai mult abordarea acestuia. Dar puterea de a lua deciziile dificile, claritatea de a vedea de ce merită ele luate și empatia față de persoanele afectate te fac să ai succes. În opinia mea, un lider eficient ar trebui să fie practic și conectat cu echipa, știind când să intervină și când să se dea laoparte. Leadershipul nu este despre micromanagement, mai ales în rolurile operaționale în care fiecare individ contribuie la succesul întregii echipe, ci despre împuternicirea oamenilor și inspirarea lor pentru a reuși.

Cum îți petreci timpul liber? Cum te relaxezi?
Îmi place să călătoresc și să descopăr locuri și culturi noi, așa că încă descopăr locuri frumoase din România. În această vară, am avut o experiență minunată petrecând timp de calitate cu fiica mea și explorând diverse puncte de interes local. Am vizitat Palatul Parlamentului din București și ne-am simțit bine pe plaja din Mamaia, bucurându-ne de soare, plajă și mare. Pentru a adăuga un strop de aventură, am parcurs câteva trasee ușoare pe lângă Brașov și Sinaia, zone minunate. Aș recomanda, de asemenea, Suceava și zonele limitrofe. Și spunând asta, îmi dau seama că există castele minunate în fiecare dintre acestea, arătând dezvoltarea țării în diferite timpuri. Îmi place să descopăr diferențele dintre diferitele zone din țară, să văd cum se trăiește în fiecare zonă, cum se mănâncă, și, da, cum se fac cumpărături. Este ceva ce noi, oamenii care lucrăm în Operațional, avem în comun.

The post Factorul feminin appeared first on Forbes Romania.

L-am cunoscut pe Horia Câlțea la evenimentul Romanian Jewelry Week din Timișoara și m-au atras imediat bijuteriile sale poetice, aproape sculpturale, cu câteva simboluri inspirate din picturile lui Ștefan Câlția, unchiul său. M-a fascinat povestea sa și faptul că la vârsta de 45 de ani s-a reinventat și a decis să-și urmeze visul. Și-a redefinit drumul, și-a părăsit locul de muncă și și-a dedicat toată atenția unei vechi pasiuni, bijuteria. A urmat cursuri la școala de bijuterii din Cluj-Napoca, unde și-a cultivat creativitatea îmbinând mijloacele de lucru tradiționale cu cele contemporane. Brandul de bijuterii Horia Câlțea este un proiect personal născut din iubire prin care își pune amprenta (la propriu și la figurat) asupra bijuteriilor sale.

Cum ți-ai construit cea mai recentă colecție?
Nu pot să zic că sunt adeptul „colecțiilor” în lumea bijuteriilor. Conceptul colecțiilor vine mai degrabă ca o direcție a marketingului, dar eu sunt parte dintr-un univers creator, fără subiecte impuse. Dar desigur că la fiecare eveniment nou la care particip aduc și piese noi (și construiesc colecții noi). O parte din piesele pe care le prezint acum sunt inspirate din simbolurile lui Ștefan Câlția și sunt, de fapt, un tribut adus operei sale ca întreg.

De ce participi la târguri de bijuterie contemporană?
Participarea la târguri și evenimente de anvergură internațională îmi oferă expunere și contextul de a crea. Simt că mă ajută evenimentele, sunt „old school”, nu îmi plac pixelii și intermedierea bijuteriilor printr-un ecran. Prin astfel de evenimente se închide veriga creației și simt că mă ajută să îmi duc meseria mai departe.

Care este cel mai frumos și cel mai neplăcut compliment pe care l-ai primit cu privire la bijuteriile tale?
Complimentul suprem este când văd că bijuteria mea este purtată. Când mi s-a zis „ce bijuterii drăguțe faci”, nu mi-a plăcut deloc. „Drăguțul” minimizează și duce obiectele în derizoriu. Pentru mine, asta înseamnă că privitorul nu a găsit narativul din spate. Iar eu nu vreau să fac lucruri drăguțe, ci frumoase. Desigur că nu poți mulțumi pe toată lumea și „frumosul” este relativ: ceea ce suntem noi, fiecare, este concluzia.

Ce înseamnă pentru tine bijuteriile statement?
Curatorii din domeniu explică: pot fi obiecte de colecție sau forme de artă. Eu m-am ferit până acum de zona bijuteriilor statement. Pentru mine, bijuteria trebuie să fie un obiect de podoabă și să îl ajute pe cel care o poartă să își definească personalitatea. Bijuteriile au avut scopul de înfrumusețare încă din epoca de piatră, de când primul om și-a legat o scoică la gât. Arta modernă este însă criptică, secole de-a rândul au existat curente în artă, dar acum nu pot identifica un curent. Bijuteria contemporană poate folosi foarte mult material și uneori nu transmite aproape nimic. Iar în breasla aceasta sunt mulți începători și lipsa de experiență și manualitate creează forme inexacte sau de-a dreptul amorfe, dar poate fi ascunsă printr-o poveste complexă a piesei respective.

Pentru cine creezi: pentru public sau pentru tine?
Unii oameni interferează cu ceea ce fac, dar eu nu lucrez pentru public, sunt egoist și nu creez artă digerabilă pentru toată lumea. Nu o să fac nici bijuterii la care doar să te uiți în vitrină, dar nici găleți cu mărțișoare cu îngerași și inimioare. Totuși, am creat și mărțișoare, la începuturile mele în meserie, mai ales când am reușit să prelucrez metalul și să lipesc piese laolaltă. Atunci am intrat în acest univers tehnic, mă gândeam: „Iată ce pot să fac din argint” și experimentam. Am făcut, la un moment dat, inele minimaliste decorative ca mărțișor pe rever, care apoi puteau fi purtate ca atare, ca inele. Și niciodată nu m-am oprit din a experimenta.

Care sunt metodele tare preferate de lucru?
Îmi place să găsesc soluții de a combina pietre și metalul și să le fac să stea laolaltă. Îmi place când reușesc să creez volume, geometrii, forme prin diferite tehnici, fie tradiționale, fie inventate de mine. Dar cu grijă: e foarte simplu să faci un aliaj, dar, odată ce l-ai făcut, e foarte complicat să separi elementele componente.

Este o întrebare pe care cred că o auzi des, de unde îți vin ideile?
Cumva, știu că totul exista deja, a fost inventat, dar eu găsesc soluții și idei pentru ca ceea ce imaginația mea își dorește să capete formă. În meseria mea mai este nevoie și de precizie matematică. Pentru a lucra bijuterie, caut pe Google formulele matematice, ca să calculez. Trebuie să știu și geometrie, de exemplu, trebuie să știu cum arată un trunchi de con și cum se măsoară, ca să știu să îl croiesc din tabla de metal prețios. Uneori, am doar „National Geographic” în cap și formele nu sunt exacte. Desigur că totul depinde și de îndemânare.

Când ți-ai dat seama că ești îndemânatic?
Dintotdeauna am fost îndemânatic, nu vreau să fiu modest. Fratele tatălui meu era electronist pasionat de navomodelism, și atelierul lui cu scule era locul meu preferat de joacă. Eram atras de lucrurile mici, delicate. Și am avut dintotdeauna încredere în mâinile mele și răbdare. Mă preocupa să demontez și să montez la loc jucăriile pentru a vedea ce este acolo.

Bijutierii sunt adesea asemănați cu alchimiștii. Care a fost parcursul tău până la alchimia în bijuterie?
Există, într-adevăr, fascinația aceasta pentru bijutieri: „Tu ce ești, bijutier, wow!” Eu cred că, dacă nu faci un lucru cu pasiune, nu trăiești, nu la modul hippiot, ci real. Iar parcursul meu a fost viața propriu-zisă. Eu nu am început meseria după definiția din dex, dar am simțit-o. Am simțit că drumul, parcursul meu în această lume e mai important decât destinația. Încercările mele inițiale în bijuterie le ofeream soției mele, la trei ani după ce ne-am cunoscut. Furam lingurițe de argint de la bunici și experimentam.

Care e parcursul tău profesional și academic?
Am început o facultate la București, la Științele naturii, la prima universitate privată, Universitatea Ecologică. Eram pasionat de adaptabilitatea speciilor la mediul fizic și de mimetism. Am renunțat din cauza unor dezamăgiri personale și legate de profesori. Când am auzit prima oară sintagma „blana pinguinilor”, am abandonat. Apoi am studiat administrație hotelieră și turism. Dar tehnica dentară a fost un vis de-al meu din liceu, și când am văzut că există un colegiu de tehnică dentară, l-am absolvit. Apoi am lucrat pro bono într-un laborator de tehnică dentară, mă acceptaseră, și după orele de program rămâneam să fac bijuterii pentru viitoarea mea soție, fiind îndrăgostit de ea. Și așa a început totul.

Ai introdus elemente organice în bijuteriile tale?
Nu am făcut-o, mi se pare un pic macabru să inserezi elemente umane în bijuteriile tale. Și nu vreau nici să copiez 1 la 1 forma anatomică naturală, nu vreau să concurez cu natura, cred că natura e perfectă și nu vreau să o înving. De aceea nu o să fac frunze, poate doar să le stilizez.

Cum povesteai și tu, piesele tale sunt inspirate de operele lui Ștefan Câlția. Care este povestea legăturii voastre?
Este unchiul meu și îl admir enorm. În copilărie aveam contacte mult mai dese cu familia împreună. Verile petreceam și două-trei săptămâni la Șona, la casa lui Ștefan. Familia era uriașă, erau șapte frați. Ștefan era apropiat de tata și împreună, în copilăria lor, erau tovarăși la prostii. Tatăl lui Ștefan, Aurel Câlția, era și el bunicul ideal, iubea copiii, ne spunea povești care nu se mai terminau și toate erau cu pilde. Unul dintre frații lui Ștefan, unchiul Mihai, a fost tâmplarul Casei Regale. Țin minte o fotografie cu biroul regelui (parcă la Săvârșin sau la Pelișor) făcut de Mihai și în spate un tablou de-al lui Ștefan. Livia, soția lui Ștefan, este arhitectă, și a făcut și ea bijuterie la un moment dat.

Care au fost primele tale cliente?
Primele mele cliente sunt cele care au și purtat bijuteriile mele, nu cele care doar au cumpărat. Soția mea și fiica mea de 23 de ani. Ștefan Câlția m-a văzut lucrând și mi-a dat un sfat pe care nu o să îl uit prea curând. A zis: „Să nu vinzi ieftin și să nu faci cadou lucrările tale”. Eu am făcut asta și acum regret: am oferit piese realizate de mine drept cadouri la zile de naștere. Așa că mă feresc de arta făcută cadou.

Ai avut ucenici?
Nu, lucrez singur, nu am ucenic. Am cunoscut în trecut oameni exaltați care au vrut să mi se alăture, dar i-am așteptat în atelier, și nu au mai venit până la urmă. Multă lume vrea să se apuce de bijuterie, este un pic de exotism în această meserie. Toți mâncăm și știm cum se face mâncarea, și toți purtăm bijuterii, dar nu știm cum se face bijuteria respectivă. Mulți vor să aibă fantezie și idei. Însă cred că bijuteria impune și o problemă a răbdării pe care nu mulți o depășesc.

Ce sfat ai avea pentru cineva care vrea să se apuce de bijuterie și este la început de drum?
Stai tu cu tine și alocă-ți timp, închide ochii. Este incredibil ceea ce vedem când închidem ochii.

The post „Nu vreau să fac lucruri drăguțe” appeared first on Forbes Romania.