Joi s-a deschis oficial sezonul estival. Sunt așteptați la mare în minivacanța de 1 mai aproape 50.000 de turiști, estimează reprezentanții industriei ospitalității. Stațiunile preferate rămân și anul acesta Vama Veche, Mamaia și Eforie.

Cele mai căutate cazări sunt la tarife de 300-400 lei camera dublă pe noapte, la holuri de trei și patru stele, conform RRA.

Corina Martin, președintele Asociației Patronale Resto Constanța și vicepreședintele Organizației de Management al Destinației Constanța Mamaia: „Turiștii preferă mai mult destinațiile în care se întâmplă evenimente: Mamaia, Mamaia Nord și Vama Veche. Avem, bineînțeles, și multe familii cu copii și turiști și vizitatori care se vor bucura de soare, de primele zile cu stațiuni deschise în peste 150 sau 180 de hoteluri de pe tot litoralul.”

Gradul de ocupare va fi între 70 și 95% în unitățile de cazare deschise de 1 mai pe litoral.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

The post S-a deschis oficial sezonul estival 2025 appeared first on Forbes Romania.

Seara de 9 noiembrie a fost dedicată celebrării micilor plăceri ale vieții. Gala Forbes Life Awards, găzduită de Palatul Bragadiru, a fost un eveniment plin de eleganță și rafinament, completând perfect tematica din acest an a evenimentului, Parisian Nights.

Invitații au avut bucuria și privilegiul de a vedea și testa minunatul Rolls-Royce Spectre, în premieră absolută pentru România.
Au fost multe momente încărcate de emoție și recunoștință, toate sub farmecul sintagmei la vie en rose!

În cadrul panelului, invitatele au discutat despre bucuria de a trăi frumos cu un strop de roz – La vie en rose, în domenii diferite precum arhitectură, artă sau business. A fost o conversație despre stilul de viață, abordând subiecte precum gastronomia, moda și cultura ca parte a vieții bune în contextul „La Vie en Rose”. Și cel mai important, a fost o conversație care a avut în centru bucuria de a trăi, fiindcă la vie en rose caracterizează o perspectivă optimistă și plină de bucurie asupra vieții și puterea de a avea o atitudine pozitivă și de a aprecia fiecare moment al vieții.

Speakerii Forbes Life Awards – La Vie En Rose:

• Ana Rubeli – Președintele Asociației culturale Aici A Stat, storyteller cultural și actuar

• Ștefana Samfira – Actriță de teatru și film, Conferențiar universitar doctor la UNATC I. L. Caragiale

• Ioana Filipescu – Managing Director Investment Advisory Partners

În cadrul galei Forbes Life Awards au fost premiate obiectele, brandurile, persoanele și inițiativele care se înscriu în acest univers al unei vieți frumoase.

Premianții Forbes Life Awards – La Vie En Rose:

• Forbes Good Life Wheels – Rolls-Royce Spectre

• Forbes Good Life Energy – Nespresso

• Forbes Good Life Diamonds – TEILOR

• Forbes Good Life Entertainment – CinePub

• Forbes Good Life Fashion – Carmen Șeitan

• Forbes Good Life Watch – Rolex – The Emoji Watch

• Forbes Good Life Shared Space – MyHive

• Forbes Good Life Homes – One United Properties

• Forbes Good Life Vibes – Lemon Interior Design

• Forbes Good Life Ladies Watch – Breitling Navitimer 32

• Forbes Good Life Beauty – Chanel

• Forbes Good Life Designer – Raluca Constantin

• Forbes Good Life Scent – Alexandra Paven – Regina by Parfum National, Createur 5 D’Emotions

• Forbes Good Life World – Turkish Airlines

• Forbes Good Life Sports – Catena Racing Team

• Forbes Good Life Food – Bakeria

• Forbes Good Life Delicatese – Degusteria Francesca

• Forbes Good Life Cuisine – Kaiamo

• Forbes Good Life Personality – Anca Damour

Le mulțumim partenerilor și tuturor celor prezenți la Forbes Life Awards și vă invităm să descoperiți mai multe pe platformele social media Forbes România și Forbes Life România. 

Parteneri strategici: Automobile Bavaria, Carrefour, ELI Parks, CPI Property Group, TEILOR, Catena – Farmacia Inimii, One United Properties, NTT DATA Romania

Cafeaua oficială: Nespresso

Partener preferred: Chronolink

Apa oficială: Nazzuro Aqua

Parteneri gold: Farmec, Turkish Airlines, Select Residences, Royal Caribbean International, Vodafone România

Floral storyteller: Maison Dadoo

Parteneri: Chilli Ideas, Holograma 3D, Machete Imobiliare – Machet Up, Grădina de Lavandă, Editura NICULESCU, Herbalife, New Vegas Show, Boem Atelier, Jidvei

Fotografiile de la cea de-a opta ediție Forbes LIFE Awards pot fi văzute AICI!

Retrăim fiecare emoție din cadrul Forbes Life Awards 2023 – La Vie en Rose revăzând ediția AICI!

Despre Forbes România

Forbes România este cea mai vândută publicație de business din România și este editată de compania BP Publishing Media, recunoscută de către Forbes Media ca fiind cea mai dinamică și creativă franciză a Forbes la nivel mondial, fiind reprezentat prin intermediilor publicațiilor Forbes România, ForbesLife România, Forbes Kids sau Forbes 500. Acestor ediții tipărite li se adaugă proiecte speciale în zona digitală și peste 30 de evenimente fizice anual, de la formate de business și până la gale, petreceri sau evenimente « on-demand », care acoperă cele mai variate categorii de public din zona premium de pe piața românească.

Din martie 2020, Forbes România a devenit o voce și mai puternică a mediului de business prin extinderea conținutului pe care îl produce: seria de evenimente online – Forbes Forward, Forbes Marcomm, Forbes reInventarea României și Forbes Power Breakfast, unde s-a intrat în dialog cu reprezentanții mediului de business.

Pentru mai multe detalii vizitați www.forbes.ro

Forbes România pe Facebook http://www.facebook.com/forbesromania

Instagram Forbes România https://www.instagram.com/forbesromania/

Vizitați Forbes LIFE România pe Facebook http://www.facebook.com/forbesliferomania

Instagram Forbes LIFE România https://www.instagram.com/forbesliferomania/

Instagram Forbes Woman România https://www.instagram.com/forbeswomanromania/

Oportunități de parteneriate la: sales@forbes.ro

Mai multe detalii și informații la: events@forbes.ro

#ForbesLifeAwards #GalaForbesLifeAwards #ForbesLifeRomania #ForbesLIFE #ForbesEvents

The post Forbes Life Awards 2023: La Vie En Rose! appeared first on Forbes Romania.

Sunt 16 ani de când călătoresc prin lume în fiecare noiembrie sau decembrie pentru a marca lansarea legendarului Calendar Pirelli, The Cal cum îl alintă admiratorii, un calendar care, spre marea mea satisfacție, se ocupă mult de drepturile femeilor și de aspecte sociale în ultima vreme.

Am avut privilegiul de a discuta, în exclusivitate pentru România, cu fotograful care a realizat ediția pentru 2024 a Calendarului Pirelli, Prince Gyasi. Un tânăr născut în 1995 în Accra, Ghana, un artist autodidact care a realizat primele fotografii la vârsta de 16 ani, cu un iPhone, ale cărui lucrări sunt acum incluse în unele dintre cele mai importante colecții de artă contemporană din lume, printre care se numără colecțiile lui Jean Pigozzi și Fundația Pinault. Evenimentele recente includ o expoziție personală la ediția din 2022 a festivalului de fotografie Kyotographie din Kyoto, Japonia, expoziții de grup la Museu de Arte do Rio de Janeiro (2022), Brazilia, și Pole of Contemporary Art of Cannes (2022).

„Pentru mine, originalitatea primează, e cea mai importantă”, mi-a răspuns Prince Gyasi la întrebarea „Originalitate sau frumusețe?” „Dacă e lucrare originală, va fi cu siguranță și frumoasă.”

Mi-a plăcut foarte mult și referirea la prieteni, la oamenii din jur, care trebuie să fie dornici și gata „să spargă acoperișul” – o referire la parabola biblică a omului care nu se putea mișca, dar care își dorea să fie vindecat de Hristos, astfel încât prietenii lui l-au cărat pe brațe, l-au suit pe acoperișul casei în care predica Domnul, au spart acoperișul și l-au introdus astfel în încăperea arhiplină, unde a și fost vindecat. „Oamenii cu care eu aleg să mă înconjor trebuie să fie exact astfel de persoane, de prieteni, de camarazi – cei care sunt gata să spargă și acoperișul, nu doar tavanul”, spune Prince Gyasi, un foarte tânăr dar și înțelept artist care a ales, probabil, lupta cea bună în ceea ce privește eventualele stereotipuri și prejudecăți.

Artistul este fondatorul organizației nonprofit Boxed Kids, care oferă copiilor săraci din Jamestown o platformă de educație și activități creative – iar în această cruciadă Prince Gyasi a spart cu siguranță multe acoperișuri. „Vreau prin arta mea să arăt Africa, țara mea. Vreau să arăt de ce am ales această călătorie prin viață. Vreau să motivez oamenii să aleagă să facem bine împreună. Vreau să nu mai fie copii pe străzi. Mă gândesc la mama mea, care muncea atât de mult, mă gândesc la mine când am ajuns la facultate cu 200 de dolari în buzunar. Vreau să le ofer copiilor educație, artă, sport, un adăpost. Altfel, atunci când crești fără resurse, simți că nu ai opțiuni, că drumul tău nu duce nicăieri.”

Cu siguranță, The Cal este o mare șansă pentru tânărul, dinamicul și idealistul artist de a face cunoscută Africa prin fotografiile sale pline de culoare – un adevărat șoc vizual, imagini ca o doză puternică de vitamina C.

„The Cal este o instituție, o legendă admirată în toată lumea – eu sper că pot aduce ceva nou, vreau să îl aduc în atenția tinerilor de vârsta mea, să îl aștepte în fiecare an, să îl aprecieze. Iar personalitățile distribuite în imaginile din calendar sunt toți oameni pe care îi admir, personalități puternice, autentice”, spune Prince Gyasi.

Lucrările lui Gyasi sunt, în același timp, profund personale și concentrate pe comunitate, oferind privitorilor o contranarativă față de noțiunile vestice dominante despre „Africa”. Ignorând regulile fotografiei de artă clasică, Gyasi își invită publicul într-un univers extrem de colorat, influențat de propriile sale experiențe ale fenomenului neurologic sinestezic, ce îl determină să asocieze culorile cuvintelor – de exemplu, pentru Gyasi, zilele de miercuri sunt de culoare acvamarin. De la distanță, lucrările sale fotografice impresionante pot părea, inițial, picturi, o respingere ironică a ideii de statut secundar al fotografiei în cadrul artei frumoase.

Folosind adesea copiii străzii din cartierul său natal, Jamestown, ca subiecte, Gyasi surprinde detaliile vii ale experienței negre, punând la îndoială standardele tradiționale de frumusețe și evidențiind eleganța și energia unei noi generații.

Artistul a fost speaker la Universitatea Oxford și la Forumul Mondial Skoll din 2019 și a colaborat în mod remarcabil cu Apple, Converse, Balmain, Off-White, Vanity Fair și GQ US.

Ca de obicei, The Cal va fi lansat în a doua jumătate a lunii noiembrie într-un eveniment fastuos realizat de Pirelli, când vor fi dezvăluite toate fotografiile realizate de Prince Gyasi.

The post Prince Gyasi pentru Calendarul Pirelli: „Trebuie să spargem acoperișul” appeared first on Forbes Romania.

Forbes România a participat, în exclusivitate pentru România, la lansarea lui Rolls-Royce Spectre, primul model full electric al reputatului producător auto britanic. Desfășurat în California, în Napa Valley, evenimentul ne-a oferit ocazia de a conduce în premieră noul model.

În aprilie 1900, co-fondatorul companiei Rolls-Royce, Charles Stewart Rolls, spunea că o mașină electrică este, în primul rând, silențioasă, nu poluează, nu produce vibrații și va fi foarte practică dacă va fi deservită de o rețea de stații de încărcare fixe.

123 de ani mai târziu, Rolls-Royce Spectre este prezentat lumii ca fiind primul model de serie complet electric al producătorului de la Goodwood. Am avut privilegiul să îl testăm, în exclusivitate pentru România și printre primii din lume, în California, unde echipa Rolls-Royce a pregătit un eveniment impecabil din toate punctele de vedere.

Punctul de plecare al experienței noastre a fost hotelul Four Seasons din Napa Valley unde ne așteptau nu mai puțin de 15 modele Spectre. Călătoria până acolo, care a durat 22 de ore (door to door, cum m-au învățat americanii să calculez), diferența de fus orar de 10 ore și oboseala acumulată nu au mai contat atunci când am văzut pentru prima oară mașina.

Lumina de acolo, care este specială, culorile exterioare de o intensitate cum rar întâlnești, formele fluide ale caroseriei, inspirate de bărcile de lux, te fac să înțelegi că Spectre este o mașină cu totul deosebită, care arată în realitate mult mai bine decât în imaginile de presă oferite până acum.

Prezentarea oficială a fost făcută în prezența echipei responsabile de realizarea primului Rolls-Royce complet electric: CEO-ul companiei, Torsten Müller-Ötvös, directorul echipei de ingineri, Dr. Mihiar Ayoubi și Anders Warming, directorul departamentului de design, care ne-au prezentat pas cu pas fiecare detaliu al mașinii.

„La Rolls-Royce Motor Cars, perfecțiunea înseamnă mai mult decât fabricarea celor mai bune produse. Este o cultură, o atitudine și filozofia noastră călăuzitoare. Într-adevăr, fondatorul companiei, Sir Henry Royce, este cel care a spus: «Luptă-te pentru perfecțiune în tot ceea ce faci». Spectre a fost conceput în cadrul acestei culturi și este în armonie cu sensibilitățile timpului nostru. Prezintă direcția pentru viitorul mărcii noastre și răspunde perfect unui apel din partea celor mai exigenți indivizi din lume de a îmbunătăți experiența mașinii cu motor electric, deoarece Spectre este, în primul rând, un Rolls-Royce și apoi o mașină electrică”, a declarat Torsten Müller-Ötvös, CEO-ul Rolls-Royce.

A doua zi, după un mic dejun clasic californian, cele 15 Spectre ne așteptau în fața hotelului, aliniate perfect și pregătite pentru o zi plină. Îndemnul gazdelor a fost simplu: „Just pick one and drive”.

Prima impresie din spatele volanului este că nu s-au făcut concesii sau compromisuri în ceea ce privește spațiul interior, confortul, performanța sau calitatea condusului – mai mult, toate aceste aspecte au fost rafinate și îmbunătățite de arhitectura și ingineria care stau la baza mașinii.

Prima parte a test drive-ului s-a desfășurat pe o porțiune de drum destul de întinsă, pentru a ne putea acomoda cu mașina și a savura clasica senzație de „magic carpet ride“, pentru care sunt cunoscute toate modele Rolls-Royce. Doar că Spectre duce acea senzație la un nou nivel. Ceea ce au vrut să obțină inginerii de la Rolls-Royce, și chiar au reușit, este acel sentiment că mașina planează pe șosea.

Pauza de cafea a fost primul prilej de a schimba impresii și de a admira încă o dată designul mașinii. Spectre nu este doar primul Rolls-Royce full electric, este și cel mai aerodinamic. Lucru care, dacă privești impunătoarea grilă Pantheon prezentă pe fiecare limuzină ieșită pe poarta fabricii din Goodwood în ultima sută de ani, ai zice că nu a fost tocmai o prioritate la Rolls-Royce. Ei bine, Spectre are un coeficient de rezistență la înaintare de 0,25, obținut după multe ore petrecute în tunelul aerodinamic. Numai pentru rafinarea statuii Spirit of Ecstasy, care decorează capota, au fost alocate 830 de ore de design și teste în tunel.

Caroseria fastback este nu doar o formă elegantă și dinamică, contribuie și ea la fluidizarea circulației aerului. În partea din spate a coupé-ului își găsește loc o altă premieră: cel mai mare panou montat pe un Rolls-Royce – aripa spate se întinde de la stâlpul din față până la portbagaj.

A doua parte a traseului ne-a dus printre multele podgorii din zona Napa Valley, unde șoselele drepte se transformă în serpentine și am putut testa manevrabilitatea mașinii.

Pentru a ajunge la performanțele pe care le oferă Spectre, inginerii l-au testat pe parcursul a 2,5 milioane de kilometri, distanță care simulează peste 400 de ani de utilizare. Rolls-Royce Spectre a avut de suportat temperaturi extreme, cuprinse între – 40 și + 50 de grade Celsius, ajungând de la Cercul Arctic până în deșert și făcând slalom pe virajele celor mai cunoscute trecători montane din lume.

Ultima fază a programului de testare s-a numit „Lifestyle Analysis”. Cu alte cuvinte, mașina a fost testată în situații de lux extrem, acolo unde își va petrece cel mai mult timp de acum încolo.

Cu o lungime de aproape 1,5 metri, portierele fără stâlpi, sudate cu laser, ale lui Spectre, sunt cele mai mari montate vreodată pe un Rolls-Royce. Fabricate 100% din aluminiu pentru a reduce greutatea, fără a compromite rigiditatea și rezistența, acestea sunt echipate cu o versiune special dezvoltată a sistemului de asistare electric Effortless Doors specific producătorului.

Pentru prima dată pe un model Rolls-Royce de serie, ușile „Starlight Doors” încorporează 4.796 de „stele” cu lumină moale. Tema nocturnă se regăsește și pe „fascia iluminată” de pe bord, în partea pasagerului, unde numele Spectre este înconjurat de 5.500 de “steluțe”.

Ultima parte a traseului nostru din California ne-a permis să testăm tracțiunea integrală oferită de cele două motoare electrice, montate individual pe cele două punți, față-spate, care produc o putere cumulată de 584 CP și un cuplu de 900 Nm. În ceea ce privește accelerația, Spectre atinge 100 km/h în 4,5 secunde, dar și aici este diferit față de o mașină electrică convențională.

Pentru a nu face diferența dintre motorul V12 actual și propulsia electrică, accelerația se face liniar, pentru ca pasagerul să se bucure de o călătorie plăcută. Dacă, până acum, cei de la Rolls-Royce se lăudau cu testul monedei (o monedă plasată vertical pe capacul motorului V12 nu cădea atunci când îl porneai), acum există testul șampaniei, în care accelerația și frânarea trebuie să fie atât de line încât un pahar de șampanie să nu se verse. Fiind primul Rolls-Royce complet electric fabricat vreodată, Spectre demonstrează că tehnologia motoarelor electrice poate fi implementată cu succes la vârful excelenței, luxului și performanței auto.

De asemenea, Spectre reprezintă o schimbare tehnologică și intelectuală istorică pentru marcă: până la sfârșitul anului 2030, întregul său portofoliu de produse va fi complet electric; Rolls-Royce nu va mai produce niciodată un nou model cu motor cu ardere internă.

Prin Spectre, Rolls-Royce a creat o clasă complet nouă de autoturisme: cea a super coupe-urilor electrice de ultra-lux. Sistemul de propulsie complet electric preia experiența caracteristică Rolls-Royce – cuplu instantaneu, rulare silențioasă și simțul unei singure trepte de viteză imperceptibilă – și o îmbunătățește pentru o nouă generație de clienți.

The post Exclusivitate Forbes: primul test drive din România cu Spectre, cel dintâi Rolls-Royce complet electric appeared first on Forbes Romania.

Designerul Karim Rashid a fost prezent la București la inaugurarea restaurantului „Raionul de Pește”, a cărui amenajare interioară o semnează și o puteți admira în paginile de față. Nu puteam rata șansa unei conversații cu Karim Rashid, în care am atins subiecte precum inteligența artificială, proiectarea de biserici și moschei, sau felul în care designerul reușește să-și mențină creativitatea proaspătă deși este implicat în numeroase proiecte în domenii cât se poate de diverse.

Restaurantul „Raionul de Pește” este primul tău proiect în România, din câte știu. Ce anume te-a atras la acest proiect?
„Raionul de Pește” a fost un proiect uimitor. Rezultatul este perfect, aproape ireal, când vezi imagini de acolo pare că sunt niște randări. Abordarea mea este că nu ar trebui să decorăm spații, ci să le proiectăm, să le oferim un sens, o destinație. Design înseamnă să dezvoltăm spații grozave, spații funcționale, spații sociale și comportamentale mai bune. Design înseamnă că iluminatul este perfect, meniurile sunt lizibile, că materialele sunt performante, ținem cont de acustică, suprafețele sunt funcționale, iar mobilierul este extrem de confortabil și contemporan. A existat o astfel de energie în crearea acestui restaurant, o fuziune între designul meu, impulsul proprietarului și entuziasmul echipei de constructori.

Ca designer de produs, trebuie să respecți brief-ul clientului. Este asta o limitare pentru creativitate? Cum se împacă artistul din tine cu sintagma „clientul are întotdeauna dreptate”?
Îmi dau seama că trăim într-o lume foarte complexă și că o viziune singulară e utopică. Încerc să contribui cât de mult în răstimpul pe care îl petrec pe lumea asta. Ca designer, trebuie să înveți să colaborezi. Nu forma primează, ci conceptul. Lucrez cu punctele-forte ale clientului. Dacă lucrezi cu o companie, atunci așteptarea este o „căsătorie” a mărcii, viziunii și ideilor mele, cu cultura companiei. În general, companiile cu care lucrez au o filozofie foarte asemănătoare cu a mea. Este un mit că designerii au o idee, iar o companie o produce. Adevărata provocare este să faci mințile, viziunea și ideologia să colaboreze, să se contopească într-un produs armonios. Mi-a luat mulți ani să înțeleg că un proiect funcționează când relațiile umane din interiorul lui funcționează – relațiile sunt totul în viață, fie că e vorba despre afaceri, dragoste, prietenie sau sprijin.

Creația ta este considerată ca având „calitate umană” – o noțiune foarte frumoasă. De ce este acest lucru important pentru tine? Mai ales că ești autorul multor proiecte de design industrial – cum faci „calitatea umană” să se manifeste în cadrul acestui tip de proiecte?
Spre deosebire de alți designeri, eu n-am studiat natura și formele naturale. Nu așa îmi dezvolt eu estetica. În schimb, sunt inspirat de oameni. Noi suntem natura. Inspirație pentru mine înseamnă să creez obiecte care fac corpul uman să se simtă comod, pe care oamenii să le integreze cu ușurință în viața lor. În natură nu există simetrie sau unghiuri ascuțite. Mi-am dat seama că formele rotunjite, curbate sunt mult mai umane. Designerii umanizează lumea, atât pe cea fizică, cât și pe cea virtuală. Acasă, la serviciu și oriunde altundeva. Pur și simplu, ei fac spațiul înconjurător să fie mai uman.

Pe website-ul tău am văzut că ai proiecte pentru o sinagogă, o moschee și o biserică. De unde interesul pentru astfel de proiecte și în ce constă originalitatea abordării tale în aceste cazuri?
Cele trei religii domină lumea. Am citit și Biblia, și Coranul, și Tora. Toate au principii specifice, dar, pentru cineva care privește din afară, toate sunt extrem de asemănătoare pe multe planuri. Ideea mea a fost să desenez fiecare edificiu având la bază forma pântecului (oul ca sursă primordială a vieții). Fiecare este apoi împodobit cu diverse „perforații” care permit folosirea simbolurilor specifice fiecărei religii.

Pe parcursul carierei tale ai fost implicat în sute de proiecte în domenii cât se poate de diferite. Cum reușești să dai tot ce e mai bun de fiecare dată? Ți s-a întâmplat vreodată să rămâi fără idei, să simți că nu ai inspirație?
Nu mi s-a întâmplat să intru în pană de idei. Am avut de fiecare dată mai multe idei decât vor putea pune în practică vreodată toate companiile cu care am lucrat. Observ, analizez și disec permanent tot ce mă înconjoară. Majoritatea obiectelor pe care le avem în jur sunt prost proiectate, lipsite de inspirație, învechite, inutile sau, pur și simplu, irelevante pentru această perioadă în care trăim. Părerea mea este că inspirația și inovația provin din limitări, din constrângeri. Dacă avem prea multe resurse, nu mai este loc de experimentare. Cele mai creative idei le-am avut când am fost nevoit să lucrez cu un buget mic sau am fost constrâns de folosirea anumitor unelte.

Vorbim mult de inteligență artificială în ultima vreme. Crezi că AI ți-ar fi de ajutor în munca ta sau ar face mai dificil de integrat acea „calitate umană” despre care vorbeam?
Am experimentat cu AI. Cu noile tehnologii, pot crea forme noi, senzuale și organice, forme care nu au mai existat până acum în istorie. Dar am îndoielile mele în privința asta. Cu mii de imagini cu munca mea online, cu numele meu și câteva cuvinte se generează imagini uimitoare, care arată ca și cum ar fi create de mine. Din acest punct de vedere, devine deosebit de ușor pentru designerii studenți. Dar nu este sufletul lor acolo, nu este viziunea lor, fiindcă încă nu au învățat să-și conceptualizeze ideile. Un concept puternic este esențial pentru un design bun, iar AI este, în acest moment, doar un stil superficial. Acest lucru este foarte îngrijorător.

Apropo de suflet, care este domeniul cel mai apropiat de sufletul tău?
Am fost dintotdeauna un pluralist, eram un pluralist încă de când eram student. Tatăl meu m-a încurajat în această direcție, prin propriul exemplu. Nu-mi place noțiunea de specializare și admir oamenii creativi care au influențat diversele aspecte ale culturii vizuale. Cred că mesajul meu referitor la importanța designului și dorința mea de a-l ridica la nivel de artă care dă formă lumii în care trăim (ca muzica sau arhitectura) va dăini mai mult decât obiectele pe care le-am creat.

Ce anume îți place la ceea ce faci?
Designul atinge toate cele cinci simțuri și face comportamentul uman să evolueze. Având contact cu existența cotidiană a fiecăruia dintre noi, designul devine un instrument de formare culturală. De fapt, face ca societatea să fie mai bună, de la nivel micro până la scară macro. Când proiectez un hotel sau un restaurant, experiența umană este colectivă; în cazul unui produs, experiența este individuală. Un obiect frumos te emoționează. Eu „predic” despre modul în care designul modelează viitorul și cultura. Pot influența oamenii din punct de vedere emoțional, funcțional, estetic și comportamental. Încerc să injectez un spirit pozitiv și frumusețe în lumea designului, adică în lumea ta și a celor care îmi consumă produsele sau experimentează mediile pe care le-am creat.

Karim Rashid – Carte de vizită
Cu o carieră care se întinde pe mai bine de 20 de ani, Karim Rashid este autorul designului a mai mult de 4.000 de obiecte pentru clienți din 40 de țări și a câștigat peste 400 de premii.

Portofoliul său cuprinde obiecte de lux pentru Christofle, Alessi, Veuve Clicquot și Riva 1920; mobilier pentru Bonaldo, Tonelli, BoConcept sau Vondom; corpuri de iluminat pentru Artemide și Fontana Arte; branding pentru Hugo Boss și Citibank; ambalaje pentru Method, Paris Baguette, Kenzo și Eos; amenajări de interior: restaurantul Switch în Emiratele Arabe, hotelul Park Inn by Radisson Amsterdam City West, Temptation Resort Cancun; amenajări de spații publice – Universita Metro Station din Napoli.

Din 1992, Karim Rashid și-a înființat propriul studio de design în New York City și s-a extins în Shenzen, China, din 2014. În timpul liber, cochetează cu moda și muzica.

The post Karim Rashid, la București appeared first on Forbes Romania.

Autorul unui soft de management al restaurantului și posesorul a două stele Michelin, chef Paco Roncero, co-fondatorul celebrului Sublimotion din Ibiza, studiază modelare 3D pentru că vrea să-și facă singur vesela.

Anul acesta, restaurantul Sublimotion împlinește zece ani de la inaugurare. Cu 12 locuri la o masă unde preparatele sunt servite ca parte a unui spectacol în care oaspeții sunt vedetele de pe scenă, Sublimotion a dus la următorul nivel plăcerea de a lua cina în familie sau în compania prietenilor. Conceptul îi aparține lui chef Paco Roncero care, pasionat în egală măsură de gastronomie și tehnologie, este o rara avis în lumea rarefiată a fine diningului.

Sublimotion este apogeul spectacolului culinar. Un concept exclusiv, unic – i-am putea spune haute couture-ul artei gastronomice. Este gastronomia o artă? Ești un un artist?
Gastronomia este o formă de expresie creativă dincolo de simpla combinare a mâncării și diverselor metode culinare pentru a realiza preparate incredibile. Gastronomie înseamnă și dorința de a face ca preparatele noastre să fie cât mai atractive, astfel încât oaspeții să aibă parte de o experiență unică. Eu sunt mai degrabă un truditor decât un artist, sunt un om care muncește pentru plăcerea oaspeților săi.

Într-o vreme mâncarea bună era suficientă pentru a-i face pe oameni să vină la restaurant. Astăzi nu mai e de ajuns. De ce?
Oamenii se află permanent în căutare de lucruri diferite, vor să aibă parte de experiențe unice și exclusive, care nu sunt accesibile tuturor.

Urmărind videoclipurile filmate la Sublimotion, am rămas cu impresia că spectacolul este, cum se spune la noi, cireașa de pe tort. Mâncarea ar trebui să fie vedeta și spectacolul e menit să o pună în valoare, dar parcă e mai mult spectacol decât gastronomie. Greșesc?
Noi încercăm permanent să găsim un echilibru. Este lucrul care ne solicită cel mai mult și căruia îi dedicăm mult din timpul nostru – să facem astfel încât să ne asigurăm că meniul nu e peste show și că show-ul nu e mai prejos decât mâncarea.

Se vorbește mult despre mâncare, chef-ii sunt vedete și par să aibă o existență de invidiat în lumina reflectoarelor. E plăcut să fii chef sau e de plătit un preț? Ce sacrificii a trebuit să faci ca să ajungi unde ești astăzi, care este prețul succesului pentru un bucătar cu două stele Michelin?
În ceea ce mă privește, eu fac ceea ce fac din pasiune. Pentru mine, a fi chef nu este o profesie, este o pasiune. Dar e adevărat, sacrificiile sunt mari, mai ales la nivel personal. Ești nevoit să pui pe planul doi lucruri importante, cum ar fi familia și prietenii.

Mai vorbim mult și despre mâncare sănătoasă. Cum se vede din perspectiva ta acest concept?
Pentru mine, mâncarea sănătoasă este parte a unui stil de viață sănătos. Savurez orice fel de mâncare, dar cu măsură.

Ai două stele Michelin. Ești probabil o personalitate puternică, altfel nu te-ai număra printre chef-ii de top la nivel mondial. Și totuși activezi în industria ospitalității, domeniu unde clientul are întotdeauna dreptate. Cum îl împaci pe un client nemulțumit? Sau pe unul care vrea să te provoace și îți trimite farfuria înapoi în bucătărie?
Caut de fiecare dată să-mi mulțumesc clienții. Îi salut, le cer părerea și o ascult întotdeauna cu atenție. Fiecare zi e bună pentru a învăța ceva nou și noi avem multe de învățat de la oaspeții noștri.

Ești nu doar un chef apreciat, ci și autorul unui software de management al restaurantului. Povestește-ne despre asta. Care a fost contribuția ta la dezvoltarea acestui program? Te pricepi la programare? Am citit că ești interesat de tehnologie –, de unde și conceptul Sublimotion.
Sunt mereu interesat de ce e nou, îmi place să învăț permanent lucruri noi. Mă pasionează tehnologia și acum mulți ani am studiat programare și am conceput un program care să-mi acopere nevoile ca manager de restaurant și bucătar. Dar nu ieșit ce voiam. Acum, studiez modelare 3D fiindcă vreau să-mi fac singur vesela.

CHESTIONAR RAPID

O plăcere vinovată.
Înghețata cu nuga.

Mentorul tău.
Ferrán Adriá.

Un chef pe care îl admiri.
Joan Roca.

Ingredientul favorit.
Uleiul de măsline extravirgin.

The post Sublimotion: Dinner & Show – nivelul suprem appeared first on Forbes Romania.

Considerat cel mai scump din lume, restaurantul Sublimotion din Ibiza împlinește zece ani de la inaugurare. Cu 12 locuri la o masă unde preparatele sunt servite ca parte a unui spectacol în care oaspeții sunt vedetele de pe scenă, Sublimotion a dus la următorul nivel plăcerea de a lua cina în familie sau în compania prietenilor. Revista Forbes Life a stat de vorbă, în exclusivitate pentru România, cu Eduardo Gonzáles, antreprenor cu experiență extinsă în organizarea de evenimente de mari dimensiuni, partenerul lui chef Paco Roncero la Sublimotion și omul responsabil cu spectacolul.

La Sublimotion ați reinventat clasica noțiune de „dinner and a show”. Ce are prioritate, mâncarea sau spectacolul?
Mâncarea, desigur. Intenția noastră sinceră este de a maximiza plăcerea de a sta în jurul unei mese și a servi cina printr-o punere în scenă unică. Este un spectacol care îi transportă pe comeseni într-o lume onirică și imersivă.

De ce este nevoie de sublimul spectacol de la Sublimotion? Au apus vremurile în care mâncarea bună era un motiv suficient pentru a trece pragul unui restaurant? Ce s-a schimbat?
Să servești o masă bună în compania prietenilor și a familiei este una dintre cele mai plăcute experiențe din câte există. Continuăm să facem asta la aniversări sau cu alte ocazii deosebite, dar am realizat că masa este cel mai bun pretext pentru a trăi o experiență aparte, iar tehnologia ne ajută să maximizăm momentele speciale din viața noastră, fără a le altera.

Fiindcă ați menționat tehnologia – folosiți tehnologie de ultimă oră pentru a crea un ambient ieșit din comun, în care oaspeții savurează preparatele haute cuisine. Ce anume face ca show-ul de la Sublimotion să fie atât de special?
Combinăm tehnologia de ultimă oră cu sistemele clasice folosite atât în teatru, cât și în organizarea de spectacole. Prin intermediul realității virtuale, servești masa în compania prietenilor în metavers, în timp ce scripeți sau motoare clasice acționează decorurile sau cortinele. Cred însă că lucrul cel mai important este ritmul pe care am reușit să-l obținem în The Room (în restaurant, n. r.) – două ore și jumătate de spectacol care trec cât ai clipi… E greu de explicat, este o experiență pe care trebuie s-o încercați.

Să le spunem cititorilor noștri cum ați ajuns să faceți asta, dați-ne câteva detalii despre backgroundul dvs. ca organizator de evenimente de mari dimensiuni.
Mă ocup de organizarea de spectacole și evenimente exclusive de 25 de ani. Am înființat agenția Vega Factory în 2001 și de atunci am organizat mai mult de 500 de evenimente pentru branduri renumite, instituții, celebrități, case regale etc. Am inaugurat clădiri emblematice, am produs festivaluri de muzică importante… Am făcut prezentări și am organizat întâlniri ale acționarilor pentru companii multinaționale, ne-am ocupat de petrecerile private ale aristocrației europene și de gale caritabile găzduite de celebrități internaționale. Dar, fără îndoială, Sublimotion este cel mai complex și avansat proiect din cariera mea.

Credeți că ați fi putut dezvolta acest concept cu oricare alt chef cu stele Michelin? Când nu sunt capricioși, unii dintre chefs sunt foarte posesivi în privința muncii lor. Însă chef  Paco are un atu în plus – pasiunea pentru tehnologie. Acest lucru îl face să fie unic și totodată ideal pentru Sublimotion?
Sublimotion s-a născut în atelierul lui Paco Roncero în 2012. Acolo, ambele echipe, și cea gastronomică, și cea care se ocupa de partea de creație a spectacolului, s-au întâlnit pentru a lucra la proiectul Sublimotion. Interesul lui Paco în tehnologie a fost decisiv pentru dezvoltarea conceptului. După 12 ani, cele două echipe s-au contopit. Astăzi, continuăm să lucrăm și să evoluăm împreună și sperăm s-o ținem așa multă vreme.

Masa de la Sublimotion are 12 locuri, un număr biblic, iar prețul unui loc este de 1.600 de dolari. Înțeleg că vorbim despre exclusivitate, dar afacerea nu are de suferit? Numărul limitat de locuri nu limitează businessul?
Experiența Sublimotion poate fi pusă în scenă doar pentru maximum 12 persoane. Sincronizarea dintre spectacol și servire este de un asemenea nivel încât este imposibil de realizat pentru un număr mai mare de oaspeți. Avem un spațiu de 350 metri pătrați și o echipă de 25 de oameni care sunt implicați în realizarea fiecărei cine-spectacol. Exclusivitatea este ADN-ul Sublimotion, un produs de calitate maximă prezentat într-un cadru spectaculos. De aici prețul mare care face ca toată această desfășurare să fie profitabilă.

Cât de greu este să obții un loc la masă? Să spunem că un om de afaceri vrea să-și invite partenerii într-o seară la Sublimotion – poate rezerva toate locurile?
Se poate rezerva un singur loc sau toată masa. În cazul din urmă, dacă vrei o cină privată cu familia, prietenii sau clienții, recomandarea mea e să faci rezervare cu minimum două luni înainte.

Ce urmează? Care ar fi posibilele direcții de creștere pentru Sublimotion? O rețea de restaurante pop-up, o franșiză?
Anul acesta aniversăm zece ani de când am inaugurat restaurantul din Ibiza. Am avut două locații pop-up de succes în Arabia Saudită și Dubai. Avem de-a face cu un produs matur și deja lucrăm la expansiunea brandului sub formă de franșiză în câteva orașe-cheie. Cât de curând, veți putea face rezervări la Sublimotion în New York, Las Vegas și Miami.

The post Sublimotion – un spectacol sublim appeared first on Forbes Romania.

Meșteșugarii zilelor noastre reprezintă o categorie din ce în ce mai rară, dar foarte căutată. Îndemânarea lor este necesară pentru a realiza lucruri unicat pe care utilajele moderne rareori le pot replica. Aceștia sunt artizanii moderni și apărătorii tradițiilor.

Având onoarea de a da curs invitației de a vizita fabrica Rolls-Royce din Goodwood, echipa Forbes Life România s-a aflat pentru o zi în locul unde iau naștere unele dintre cele mai spectaculoase mașini.

La sosirea pe aeroportul din Londra am fost așteptați cu un Rolls-Royce Phantom care era condus de un șofer profesionist, pentru a fi duși până la hotelul The Pig – in the South Downs, amplasat în micul cătun Madehurst.

Acolo am fost întâmpinați de echipa Rolls-Royce, care ne-a delectat cu o cină bazată pe produse provenite de la fermele din apropiere, un mod de a te reconecta cu vechiul obicei de a mânca simplu și sănătos. Discuția relaxantă ne-a pregătit pentru vizita de a doua zi, când aveam să vedem ceva ce puțini au avut ocazia să vadă: fabrica Rolls-Royce din Goodwood.

A doua zi de dimineață, o întreagă flotă de mașini Rolls-Royce ne aștepta pentru a ne duce la fabrică – limuzinele fiind conduse de șoferi profesioniști cu background de piloți de curse.

Ajunși la fabrică, toate telefoanele au fost oprite pentru a păstra discreția și secretul producției, dar și pentru a savura o vizită de excepție.

David, ghidul nostru pe tot parcursul zilei, un gentleman în vârstă, care aducea mult la voce și prezență cu David Attenborough, ne-a prezentat etapele prin care trece fiecare mașină în procesul de producție. 

Toate mașinile Rolls-Royce sunt construite pe aceeași linie de producție, linie care a fost pregătită și adaptată pentru a prelua și Spectre, primul model integral electric al companiei. De altfel, până în anul 2030, Rolls-Royce va deveni un brand în totalitate electric, urmând ca toate modele să renunțe la actualul motor V12 Twin-Turbo.

Tranziția către motoarele electrice va fi una ușoară deoarece toate mașinile companiei au fost și sunt construite pentru ca șoferul și pasagerul să nu simtă prezența motorului în habitaclu, ceea ce se va întâmpla și cu modele electrice.

Rolls-Royce Spectre se află acum aproape de finalul testului de 2.500.000 de kilometri, test care l-a purtat în toate colțurile lumii pentru ca specialiștii companiei să realizeze de la bun început o mașină fără cusur.

Totul începe de la vopsitorie, unde mașina primește un tratament exterior final, iar cele pe comandă (bespoke) sunt vopsite doar după ce clientul și-a dat acordul asupra culorii pe care a ales-o împreună cu echipa de la departamentul Exterior Surface Center. Unii clienți și-au dorit ca mașina să fie vopsită în două culori care apoi să fie reproduse și pe avionul privat.

După ce iese din vopsitorie, fiecare mașină petrece aproximativ 32 de minute la fiecare etapă de pe linia de producție. Fiecare departament în parte pregătește componentele cu o precizie și minuțiozitate ieșite din comun. Așa cum un croitor îți ia măsurile, interiorul mașinii trebuie să se potrivească exact cu cerințele clientului.

Pielea este atent selecționată, tăiată cu precizie și îmbinată astfel încât să se armonizeze cu toate detaliile mașinii. Pielea îmbracă levierul schimbătorului de viteze și anumite butoane de pe bord și poate fi brodată manual, în funcție de dorințele clientului.

Lemnul folosit la interiorul mașinii trece, de asemenea, printr-un tratament special. După ce este ținut o perioadă, sub formă de furnir, într-o cameră cu umidificator, este apoi tăiat și îmbinat pentru a avea o continuitate vizuală și o amprentă deosebită atunci când este folosit. La final, primește finisajul dorit, care poate fi unul în care porii rămân deschiși pentru ca lemnul să fie simțit la atingere, sau poate fi așa-numita Piano High Glass Finish, o finisare lucioasă, obținută după adăugarea și prelucrarea mai multor straturi de lac.

Există la Goodwood o încăpere unde clienții, împreună cu echipa Rolls-Royce, își pot configura mașina exact așa cum doresc. O opțiune foarte apreciată este Starlight, plafonul care reproduce cerul înstelat. Între 600 și 2.900 de fire de fibră optică sunt introduse manual în pielea perforată a plafonului, care, la rândul ei, poate fi personalizată după gustul clientului. Se mai poate opta și pentru „stele căzătoare”, un efect care se produce aleatoriu și simulează fenomenul într-un mod foarte realist.  

Fie că este o variantă mai puțin customizată sau una care a fost elaborată îndeaproape cu viitorul proprietar, fiecare mașină care părăsește fabrica de la Goodwood atinge perfecțiunea. Așa cum spunea odată Sir Henry Royce: „Lucrurile mici fac perfecțiunea, dar perfecțiunea nu este puțin lucru”.

The post Fabrica Rolls-Royce din Goodwood: Apărătorii tradițiilor appeared first on Forbes Romania.

Valery Kuznetsov și Otto Winken sunt doi dintre ambasadorii culturii ucrainene, care, în ciuda susținutei lor prezențe artistice peste hotare, au rămas și au continuat să lucreze în Dnipro, locul în care și-au fondat studioul Smith & Winken. Himerele lor mecanice din colecția Endless Movement (Mișcare fără sfârșit), ce amintesc de cercetările tehnico-artistice ale lui Da Vinci, dar și de imaginarul SF al secolului trecut, au încântat publicul celui mai prestigios centru dedicat artei cinetice, M.A.D. Gallery, din Geneva. I-am invitat pe cei doi artiști și designeri să ne vorbească despre carierele lor, despre orașul Dnipro și viața acolo înaintea și în timpul războiului, despre forța formatoare a artei și despre redutabila ei tărie.

Citește aici prima parte a interviului

Lucrările voastre se nasc la intersecția dintre bionică și arta cinetică, fiind impregnate cu un lirism atât de delicat, încât par a nu aparține acestei lumi – și totuși, paradoxal, îți transmit o senzație de familiaritate. Aș vrea să-mi vorbiți despre procesul creator, despre felul cum prind contur ideile voastre.
Valery: Am venit cu o întrebare deloc originală, dar, de fapt, foarte importantă, care a devenit încă și mai percutantă în vremurile acestea de război: Ce e viața? E ea spiritualitatea naturii inanimate sau partea mecanică a ființelor? Aceste mecanisme sunt asemenea esenței dezgolite a unui organism viu; ele te fac să te gândești la ciclicitatea vieții, dar și la fragilitatea ei.

Otto: Toți cei care au văzut sculpturile noastre spun că ele emană o certă magie. Îți transmit o stare de dincolo de timp și spațiu, de trecut și viitor. Fiecare privitor se raportează altfel la aceste obiecte artistice. Cum s-a spus deja, Apollo 18 a fost inspirat de estetica perioadei de debut a explorărilor spațiale. Skipper impresionează cu sursele sale mobile de lumină. Forma ce descrie mișcări alternative simbolizează permanența și structura ciclică a proceselor vii.

Sculptura este realizată din materiale contrastante – metal și hârtie în evantai, trimiteri la rezistența și fragilitatea vieții. Pentru lucrarea Hover am construit un mecanism central care generează pulsiuni. În poziție statică, Hover pare că pândește, ca și cum ar fi în mijlocul naturii. Odată pornit, mecanismul plutește.

Vă împărțiți sarcinile, există zone de interes preferențiale – fiind unul mai degrabă interesat de partea mecanică a activității, celălalt de cea estetică, să zicem?
Otto: Poate că e greu de crezut, dar lucrăm ca unul, completându-ne. În procesul creativ intervin mulți factori – asocieri întâmplătoare, discuții, imagini, amintiri, visuri –, asupra cărora ne aplecăm împreună. Ulterior e greu să ne mai dăm seama care a fost punctul de pornire. Multe dintre ideile noastre nu ajung să fie transpuse în practică. Rezultatul este influențat de milioane de detalii. Recurgem și la design computerizat, și la desenul de mână (cum e cazul schițelor principale).

Supunem componentele gata făcute la nenumărate experimente, ameliorându-le constant, ceea ce presupune mult timp. Mișcarea armonioasă a acestor mecanisme seamănă cu cea a ceasurilor ultraprecise: fiecare micron, miligram, microinteracțiune a materialelor contează. Fiecare lucrare înseamnă realizarea a sute de componente, adică mii de ore de manufacturare, de ajustare și reajustare, de experimentare în vederea aplicării ideilor.

Din ce zone ale artei contemporane și istorice vă extrageți inspirația? Vocația davinciană e evidentă, prin felul în care îmbinați arta și tehnologia, dar la fel de clar e și că mai degrabă există aici un cumul de influențe.
Valery: În anii ’70, în volumul Societatea de consum, filozoful și sociologul francez Jean Baudrillard anticipa faptul că vom ajunge să prețuim în primul experiențele. Așadar, nu valorile materiale, ci experiențele puternice și pure, încercate de omul sătul de bunurile materiale. Fiecare dintre lucrările din colecție (ale căror nume ajută la decodarea semnificației lor) seamănă cu o „ființă” măiestrit plăsmuită.

Pentru mine, acest proiect reprezintă o experiență cu totul nouă – la început a fost o experiență de de natură emoțională. Nenumăratele expoziții internaționale și bienale de artă contemporană pe care le-am văzut mi-au permis să filtrez multiplele straturi culturale acumulate în evoluția omenirii.

Poți găsi în aceste lucrări influențe extrase din obiectele mecanice ale lui Leonardo Da Vinci, din designul aparatelor de radio conceput de Dieter Rams, din minimalismul japonez, din liniile Art Nouveau, din influențele venind din Egiptul Antic.

Otto: I-aș numi pe designerul și artistul futurist Syd Mead și pe Dieter Rams. Legile mecanicii, ale electricității și ale fizicii, în general, reprezintă normele care structurează și îmblânzesc „emoția”. Fiecare lucrare vine mereu cu o imensă provocare.

Piesele expuse la Geneva, la M.A.D. Gallery, sunt create în serie limitată. Cum vi-l imaginați pe colecționarul ideal al acestor lucrări?
Otto: E cunoscătorul care se îndrăgostește pe dată și iremediabil de lucrări – cred că așa și-l imaginează orice artist. E cel care nu are nevoie de argumente, care înțelege operele fără cuvinte, la nivel subconștient, cel care rezonează cu ele și dorește să aprofundeze această experiență emoțională achiziționându-le.

Valery: Visez la acel cunoscător care să vrea să achiziționeze toată sau cea mai mare parte a colecției. Mi-ar plăcea să știu că există și altcineva în afara noastră care se bucură de performance-ul simultan al acestor lucrări în același spațiu. Impresia pe care o produc laolaltă e foarte puternică! Fiecare are personalitatea ei, căci noi nu repetăm idei, caracteristici, piese componente.

Cât de importantă este expoziția geneveză pentru voi și care este reacția de până acum din partea publicului?
Valery: M.A.D. e una dintre cele mai prestigioase galerii tocmai datorită preocupării de a descoperi nume noi în domeniul artei cinetice și mecanice de pe întregul mapamond. Lucrul cel mai important este că am întâlnit oameni pasionați, cu care suntem pe aceeași lungime de undă și pe care îi bucură creațiile noastre.

Otto: Faptul că suntem reprezentați de M.A.D. Gallery e împlinirea unui mare vis. Expoziția ne-a dat un puternic impuls să continuăm seria de lucrări și ne-a scos din starea de criză – nu trebuie uitată situația grea generată de război. În ultimele luni am lucrat la piese încă și mai îndrăznețe, mai complexe la nivel tehnic și estetic, pe care sperăm să le putem aduce curând în fața publicului european.

Ce credeți că vă rezervă viitorul?
Otto: Am acumulat multă experiență, am depășit temeri, suntem, așadar, gata să mergem înainte cu toată inima și cu toate ideile noastre. Lucrările noastre sunt ca o victorie a luminii, reprezintă contribuția noastră pe frontul cultural. E important să le spunem oamenilor că Ucraina este o țară uimitoare și liberă, cu un uriaș potențial. Fiecare expoziție e un prilej de a exprima libertatea noastră interioară prin intermediul unor lucrări care vorbesc mai convingător decât o mie de cuvinte: suntem un popor liber, cu o cultură solidă și posibilități creatoare imense.

Valery: Visul nostru este să realizăm un spectacol în unul dintre marile muzee de artă contemporană ale lumii, punând laolaltă lucrările noastre, muzica și coregrafia contemporană – creând astfel un teatru al artelor cinetice. Ne-ar plăcea și să putem realiza decoruri mecanice pentru un film de Tim Burton.

The post Smith & Winken: Raport de pe frontul creativ al Ucrainei (II) appeared first on Forbes Romania.

La mai mult de un an de la izbucnirea războiului din Ucraina, cauza națională a vecinului nostru este admirabil apărată nu doar pe frontul de luptă, ci și pe cel cultural. Arta ucraineană e mai vizibilă ca oricând și ne vorbește nu doar despre război și suferință, cât mai ales despre visuri și viziuni ale unei lumi mai libere. Valery Kuznetsov și Otto Winken sunt doi dintre ambasadorii culturii ucrainene, care, în ciuda susținutei lor prezențe artistice peste hotare, au rămas și au continuat să lucreze în Dnipro, locul în care și-au fondat studioul Smith & Winken. Himerele lor mecanice din colecția Endless Movement (Mișcare fără sfârșit), ce amintesc de cercetările tehnico-artistice ale lui Da Vinci, dar și de imaginarul SF al secolului trecut, au încântat publicul celui mai prestigios centru dedicat artei cinetice, M.A.D. Gallery, din Geneva. I-am invitat pe cei doi artiști și designeri să ne vorbească despre carierele lor, despre orașul Dnipro și viața acolo înaintea și în timpul războiului, despre forța formatoare a artei și despre redutabila ei tărie.

Foto: M.A.D. Gallery; arhiva Smith & Winken

Cum v-ați cunoscut? Cine a avut ideea tandemului artistic?
Otto: Eu dintotdeauna m-am simțit atras de mecanică; încă din copilărie m-au interesat realizarea de obiecte mecanice și experimentele de tot felul. Spunem în glumă că întâlnirea noastră a fost ca un soi de intersecție a paralelelor; grație ei, fiecare a putut să-și amplifice propriile căutări cu experiența celuilalt. Pentru noi, întâlnirea aceasta a fost un Big Bang, a creat un nou univers.

Valery: Înainte de prima noastră întâlnire, de acum câțiva ani, fiecare mergea pe drumul său creativ și profesional, mânat de propriile căutări. În ce mă privește, a fost una dintre cele mai importante întâlniri, ducând la apariția unei alte forțe creatoare, a cadrului numit Smith & Winken, care nu doar a pus laolaltă experiențele noastre, ci le-a transformat în ceva cu totul nou.

De unde vine pseudonimul tău, Valery?
Valery: Smith e traducerea în engleză a rădăcinii numelui meu de familie, Kuznetsov, care înseamnă „fierar”.

Să continuăm tot cu tine, Valery – știu că ai un studio propriu de design, care funcționează deja de trei decenii. În acest răstimp ai primit cele mai importante premii din domeniu. Care crezi însă că e cea mai mare realizare a ta de până acum?
Valery: Am fondat studioul în 1993 împreună cu soția mea, Katerina Kuznetsova, un designer de interioare foarte talentat. Și uite că au trecut 30 de ani… Nici mie nu-mi vine să cred! Am făcut o groază de proiecte – să tot fie 250! –, iar lor li se adaugă mai mult de o sută de participări la expoziții din Ucraina sau de peste hotare.

Curiozitatea mă motivează: vreau să înțeleg lumea materială în toate manifestările ei. Explorez zilnic alte idei, le transpun în practică. Nu găsesc importantă împărțirea acestor idei pe genuri sau stiluri.

Adesea am oscilat între design și artă, utilizând materiale diverse, adresându-mă unor categorii diferite de public – de la designul de periuță de dinți (care mi-a adus un premiu Red Dot, în 2020) la giganticele mele sculpturi din oțel, lucrări de for public, de la uriașele instalații interactive realizate din materiale reciclate la laboratorul pentru copiii cu nevoi speciale, instalat într-un spital pediatric de psihiatrie.

Proiectul recent Cuba Buba e unul dintre cele mai importante pentru mine. Dar și grupul sculptural Inland (Înăuntrul țării/Pe uscat) amplasat într-una dintre piețele centrale din Dnipro înainte de război. Azi e ca un soi de simbol al curburii spațiale.

Care crezi că sunt proiectele care te reprezintă cel mai bine, Otto?
Otto: Lucrez ca arhitect de 20 de ani, așadar, printre proiectele mele reprezentative trebuie să includ interioarele realizate în Ucraina. Centrul de gravitație al fiecărui proiect a fost constituit de soluțiile originale – atât din punct de vedere figurativ, cât și tehnic.

Așa am câștigat o experiență neprețuită în ce privește cercetarea arhitecturală și a stilurilor de design interior, formându-mi un gust și un stil proprii, decelabile în colecția Smith & Winken, proiect care mă face să mă simt artist în toată puterea cuvântului.

Studioul Smith & Winken se află în Dnipro, un centru al cercetării tehnologice, orașul găzduind facilități industriale cheie pentru domeniul nuclear și de explorare a spațiului cosmic în perioada sovietică. Nu se poate ca moștenirea asta să nu vă fi influențat…
Valery: Locul de naștere și de formare n-are cum să nu joace un rol-cheie și să devină o sursă de inspirație și de reflecție. Dnipro a fost un mare oraș industrial în perioada sovietică și a rămas important până azi. Vei putea observa un ecou al urbanismului sovietic în lucrarea Apollo 18, alături de alte ecouri estetice venind din perioada de debut a explorării spațiului și din filmele SF. Apollo 18 este, pentru noi, urmarea poveștii din Odiseea spațială, a lui Stanley Kubrick.

Otto: Cluburile de radioelectronică și mecanică pentru copii și adolescenți erau foarte populare în perioada sovietică; am participat la astfel de activități. De aici se trage interesul meu pentru mecanică. Orașul e faimos pentru efervescența sa creativă – e locul de obârșie a numeroși artiști și designeri. Frumusețea lui te face să privești cu mai multă atenție în jur. În bună parte, atmosfera orașului nostru ne-a oferit acea libertate de gândire și înclinația către experiment.

Dnipro, la fel ca alte orașe ucrainene, a suferit de pe urma bombardamentelor rusești. Cum s-a schimbat el acum, în vreme de război? Dar carierele voastre?
Otto: Trăim în regim de forță majoră ca întreaga Ucraină. Dar activitatea studioului nu s-a oprit nicio clipă, nici măcar în timpul raidurilor aeriene. Din fericire, sediul nostru nu a fost afectat. Dar îți poți imagina ce schimbare dramatică a produs în viețile noastre acest război real, crud, teribil, un război în plin secol XXI!

Nu dorim nimănui o astfel de experiență. Cum pot coexista, oare, aceste obiecte ale frumosului și războiul îngrozitor care, iată, durează de un an în mijlocul Europei? De unde vine forța noastră nu doar de a supraviețui, ci și de a crea? Creativitatea e natura noastră. E o manifestare a libertății. Iar pentru noi libertatea reprezintă viața însăși.

Valery: Din fericire, Dnipro nu a devenit o țintă strategică în războiul stârnit de Rusia împotriva Ucrainei, așa că orașul și locuitorii săi au evitat destinul tragic al Mariupolului. Mă gândesc la asta, iar ochii mi se umplu de lacrimi. După victoria noastră, tragedia din Mariupol va fi dezvăluită pe de-a-ntregul lumii. Cazul unei clădiri rezidențiale din Dnipro lovite de rachetă a fost înmiit în Mariupol.

Va urma

The post Smith & Winken: Raport de pe frontul creativ al Ucrainei (I) appeared first on Forbes Romania.