Cautare




, Contributor

ForbesLife |
|

Foldo – mai mult timp, mai mult spațiu

În anii ’70, Frank Gehry construia primul obiect funcțional din carton, o excentricitate pentru vremea aceea.  Cu toate că între timp am ajuns să oferim primul buletin unui robot sau să asociem designul cu sustenabilitatea, mobilierul din carton este în continuare privit ridicând din sprâncene. Nicolae Baciu mi-a povestit despre peripețiile unui pătuț din carton, despre Foldo și despre motivele pentru care ține mereu un carnețel la capătul patului.
LPP_7594

„Este nevoie de zece ani ca să ai succes peste noapte.”

Astfel aș rezuma toată conversația pe care am avut-o cu Nicolae, într-o dimineață, lângă o cafea. Ne-am dat punct de întâlnire Afi Cotroceni, apoi am înțeles de ce. M-a plimbat mai întâi prin „Mașina Timpului” – o construcție care a consumat 300 de plăci mari din carton și care a presupus o muncă de trei săptămâni de proiectare și una de execuție, plus o noapte întreagă de asamblare. Cu toate că atunci când am vizitat-o încă avea nevoie de retușuri, ea va fi gata și va bucura copiii cu vizite în Preistorie, Egiptul Antic, Epoca Medievală, chiar și Anii Disco – chiar dacă nu înțeleg ei fun-ul unui glob disco.

„Prima idee a fost să facem un spațiu de joacă, însă la ce ne gândeam noi era prea comercial. M-am pus în pielea părintelui, fiindcă am doi copii și știu ce înseamnă asta, și mi-am dat seama că eu n-aș fi așa încântat de idee. Atunci am propus ceva educativ. Așa ne-a venit ideea cu un soi de labirint, prin care să treacă copilul și să rămână cu ceva la sfârșit. Se adresează copiilor între trei și zece ani.”

De ce carton?

Când firul poveștii începe să se desfire, aflu de la Nicu (așa cum îi spun prietenii) că a ajuns în București în 2008, din Curtea de Argeș:

„În  perioada aceea stăteam în chirie, nu am o explicație logică, dar, undeva, la opt luni simțeam nevoia să mă mut”. Motivele au fost pe măsură: fie chirie mărită, fie camere nemobilate. „Am anticipat că o să mă mut din nou și mi-am spus că n-ar trebui să-mi cumpăr mobilă pentru că m-ar costa foarte mult, apoi mai era și relocarea, deranjul. Am zis că e mai bine să aleg ceva temporar. Și am făcut din europaleți un pat, o canapea, suportul de televizor, o măsuță de cafea. În patru zile au fost gata.”

Vremea mutatului s-a întors după alte opt luni, însă într-un apartament de pe Rosetti, cu o terasă frumoasă. Singura problemă consta în faptul că era mobilat. Astfel că Nicu a renunțat la europaleți.

„Dar mi-a rămas în minte ideea de a construi ceva. Una peste alta, în 2014, m-am apucat să desenez primele obiecte și am făcut prototipurile din carton, pentru că îmi trebuia un material, iar cel mai la îndemână era cartonul. Le-am făcut folosind sistemul de îmbinări, dar m-am întrebat dacă ar rezista în cazul în care le-aș construi la scară 1:1. Ce ar trebui să îi fac eu ca să reziste?”

Cartonul pe care l-a găsit era prea subțire, moment în care documentarea pentru unul mai bun l-a trimis virtual în Statele Unite, unde a aflat despre un alt designer de canapele din carton, ceea ce l-a încurajat. „Hai că e bine, nu sunt eu singurul nebun.” Cu toate că susținerea morală cea mai mare venea din interiorul său, fără să ia în serios îndemnul apropiaților de a renunța la ideea extravagantă.

„Cumva, m-am regăsit. Până anul trecut nu pot să spun că făceam asta pentru bani, mai mult investeam. Participam la târguri, la evenimente, am făcut cât de multă vâlvă am putut noi, cu bugete mici, pentru că ne-am bazat foarte tare pe produs.”

Iar produsul nu a dezamăgit. În 2015 a participat la prima expoziție, la Galeriile Orizont, cu seria de corpuri de iluminat, eveniment care s-a concretizat cu „un sac de felicitări” din partea vizitatorilor. Apoi s-au ținut în lanț ofertele și vizitele la evenimentele de profil.

„Timp de o jumătate de an, desenam încontinuu, în fiecare zi. Cu cât făceam mai mult, cu atât se deschideau mai multe uși în capul meu. Dar asta se vede și în portofoliu. Orice business care abia începe se bazează pe un produs, pe o idee, noi ne-am bazat pe un material. Inițial, nici nu mă gândeam să le vând, mi se părea mie un pic cool, dar atât.”

Un pătuț, o demonstrație și o certificare

Apoi au crescut: au apărut utilajele și odată cu ele un boom de produse. În 2016 se năștea fiul său, Matei, ceea ce l-a pus față în față cu problema pătuțului: el prea mare, copilul prea mic.

„Am citit un articol în care se povestea despre cutia finlandeză. În Finlanda, de 70 de ani, statul oferă tuturor mămicilor o cutie care conține loțiuni, body-uri, un kit pentru nou-născuți. Ele pot alege între cutie și 150 de euro. Majoritatea aleg cutia pentru că este mult mai valoroasă. Plus că această cutie este, de fapt, și un pătuț pentru primele șase luni. Astfel că m-am întrebat: Dacă eu fac mobilier din carton, de ce n-aș putea să fac un pătuț?”

Întrebare care s-a văzut două zile mai târziu realizată. Pe jumătate de an s-au întins modificările, apoi Nicu le-a dat înspre testare unor viitoare mămici. „Nu erau ele prea convinse, dar după două-trei luni îmi scriau că sunt foarte mulțumite cu el”. Și a început producția.

CITEȘTE ȘI Schimbările Mici te ajută să devii Om Mare

„Am fost la un târg de bebeluși, l-am expus și oamenii ne întrebau dacă este pentru păpuși. Râdeau când le spuneam că este pentru copilul lor. Dar eu le arătam că dacă mă ține pe mine, cu 80 de kilograme, sigur ține și un bebeluș. Am vândut atunci vreo 15 pătuțuri.” 

Pentru ca produsul să capete și mai multă încredere din partea oamenilor, Nicu s-a gândit să-l testeze într-un mod oficial:

„Trebuie să existe o autoritate. Într-un final, am găsit o firmă care este autorizată pentru testare și certificare la standarde europene. Și de acolo am o poveste simpatică pentru că nu voiau să îl testeze. Eu m-am dus cu pătuțul dezasamblat. «Hai, domnule, nu cu macheta trebuie să veniți, cu pătuțul.» Au spus că nu trece testele, că nu are cum să țină, eu am făcut demonstrația mea clasică deja și atunci au hotărât să îi dea o șansă. Peste o săptămână m-au sunat și mi-au spus că a trecut testele din prima, că nu am ce modifica la el. Certificarea însă am obținut-o acum o lună”.

14 ore de muncă/zi

„Uitându-mă și în zona de business, am crescut cu Foldo în trei ani așa cum nu am crescut cu niciuna dintre celelalte afaceri. Frumos, organic, repede. Nu văd de ce să nu continui.” Primește un feedback bun, știe că la nivel internațional se situează în top, muncește mai mult ca niciodată, dar resimte mai puțin.

„De când am început cu Foldo, mi s-a schimbat complet viața. Am altă energie. Eu nu mă trezeam dimineața, ora mea de trezire era 11, beam cafeaua și abia pe la 12 ajungeam la serviciu. În ceea ce privește Foldo, nu mă interesează cât muncesc pentru că nu simt asta ca pe o muncă. Dacă mă trezesc noaptea, am întotdeauna un carnețel și schițez ceva până mă ia somnul. Nu pot să dorm, iar motivul pentru care nu poți să dormi este că te frământă ceva. Iar pe mine asta mă frământă: asocierile dintre lucrurile pe care le văd, care mă inspiră și care la un moment dat trebuie să le pun pe hârtie.”

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii