Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Fenomenul BULLYING: De ce agresivitatea a ajuns un comportament des întâlnit în școli

Sună clopoțelul! Într-un colț de clasă, o fată timidă devine sursă a ironiilor și subiect de batjocură pentru colegii săi. Pe hol, un grup de elevi - autoetichetați ”cool”- amenință și iau cu forța bani sau mâncare de la copii din clase mai mici. La baie, au loc îmbrânceli între alte două grupuri. Da, se întâmplă în școli! Zilnic. Adesea în pauze și în locuri în care supervizarea din partea unui adult este mai redusă. Iar acest fenomen - cunoscut sub numele de bullying – creşte îngrijorător, de la o zi la alta, în unităţile şcolare din toată țara. Ce înseamnă bullying și de ce unii copii aleg să se comporte aşa, ne explică Mirela Horumbă, psihologul părinților.
shutterstock_418801213

Ce înseamnă, mai exact, comportament de bullying?  

Bullying-ul a existat dintotdeauna, însă acum a atins cote alarmante. În ultimul studiu făcut de Organizaţia Salvaţi Copiii a reieşit că 1 din 4 copii este victimă în şcolile româneşti, adică un sfert din populaţia şcolară, ceea ce este îngrijorător. Aşadar, definim bullying-ul ca un comportament ostil de hărțuire sau excludere, umilire, jignire și luare în derâdere a unui copil. Acesta este etichetat într-o maniera peiorativă, tachinat sau chiar batjocorit public în cercul său social. Uneori, aceste comportamente verbale se transformă în îmbrânceli sau atacuri fizice. Bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic.

Este necesar să cunoaştem că bullying-ul presupune îndeplinirea simultană a trei condiţii: caracter intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva; caracter repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu; dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.

Care sunt cele mai severe efecte ale bullyingului pentru copilul-victimă?

Fenomenul de bullying are efecte pe termen lung, atât în plan social, cât și la nivel individual. În planul social apare diminuarea dorinței și inițiativei de a comunica și socializa. Acest fapt determină victimele să se izoleze, apărând ca fenomen secundar și absenteismul sau chiar abandonul școlar. Acesta reprezintă un mecanism de apărare pentru a evita întâlnirea cu agresorii sau cu cei care fac parte din “fanii” săi.

Pe de alta parte, bullying-ul are și efecte în plan emoțional individual: scăderea stimei de sine, diminuarea puterii de învățare, creșterea timidității copilului, lipsa capacității de concentrare, agresivitate sau chiar depresie în unele cazuri, frică mergând până la teroare, toate alimentate care dau impresia victimei că este urmărită permanent de agresor și că urmează un nou atac împotriva sa. Toți cei care au fost victimele fenomenului de bullying, și nu s-a făcut intervenție de reparare, au mari șanse să aibă dificultăți în a dezvolta relații în viața de adult. Totodată, știm că cel mai grav efect rămâne ceea ce este cunoscut ca ,,bullycide”- sinuciderea direct sau indirect influențată de experiențele violente repetate. Această decizie survine ca o modalitate de a opri agresorul, fie pentru a nu mai îndura tratamentul abuziv direct, fie reacțiile celor din jur, care devin o povară de nesuportat.

Adesea, copiii evită să povestească acasă despre astfel de situații. Cum recunoaștem semnele bullyingului la copilul-victimă?

Semnele bullying-ului la copilul-victimă sunt relativ uşor de depistat deoarece acesta începe să aibă altfel de comportamente decât până la momentul producerii situaţiei nou apărute: copilul poate da semne de oboseală, nu mai are poftă de mâncare, a devenit anxios și evită anumite situaţii, uneori are coşmaruri, mergând până la somatizare (momente de febră, greţuri, dureri de stomac, dureri de cap, vărsături) atunci când trebuie să meargă la şcoală.

După ce recunoaștem bullyingul, care este următorul pas?

Prrocesul de recuperare emoţională. Implicarea unui psiholog în procesul de mediere este foarte importantă, pentru că lucrurile nu se rezolvă de la sine și faptul că îi spui celui care a agresat să nu mai facă, nu opreşte fenomenul. Este necesar să identificăm corect cauzele părţilor implicate pentru a avea o intervenţie corectă.

Este important să ne dăm seama și de ce se ajunge la comportamente de bullying.

Copiii  învaţă bullying-ul acasă și îl întâlnesc ca model social corect în mijloacele mass-media la tot pasul, inclusiv în desenele animate. Aşadar, ei învaţă că aşa este normal să te porţi și apoi transpun în practică „teoria” învăţată. Există un singur factor declanşator, adesea întâlnit sub diferite forme: o stima de sine scăzută, care are nevoie, pe moment, să fie ridicată, pentru ca individul să se simtă valoros. Aparent, prin punerea în inferioritate a unei persoane ai sentimentul că tu eşti mai bun. Întotdeauna un complex de superioritate întâlnit în fenomenul de bullying ascunde un complex de inferioritate direct proporţional.

Ce facem cu elevul-agresor? Ce personaje din jurul lui sunt în măsură să intervină pentru a-i corecta comportamentele agresive?

Elevul-agresor este, de fapt, și el o victimă. Pentru a corecta comportamentele agresive este necesară o echipă formată din cadrul didactic, familie și psiholog. Împreună vor identifica ce cauze emoţionale sunt implicate și ce comportamente sociale avem nevoie să înveţe copiii. Tot acum le vom arăta rezolvarea pașnică de conflicte, comunicarea asertivă (clară și directă) și alte metode sănătoase de relaţionare interumană. Vreau să subliniez că nici o pedeapsă sau recompensă nu va funcţiona, cu atât mai puțin scăderea notei la purtare.

Din decembrie 2018, bullyingul este interzis în școli prin lege. Ce înseamnă acest lucru? 

Adoptarea acestei legi este un lucru foarte bun. Însă provocarea începe la partea de implementare a ceea ce avem de făcut pentru a o putea aplica în toate şcolile din România. Astfel, în următoarea etapă, în cadrul programelor de formare continuă a personalului didactic se vor introduce sesiuni de informare, teme, cursuri de perfecţionare asupra problemelor legate de violenţa psihologică – bullying, în vederea dobândirii de competenţe în identificarea acestora şi a capacităţii de aplicare a unor strategii educaţionale potrivite.

 

Cătălina Surcel, Președinte Asociația Telefonul Copilului, spune că ultimele date cu privire la bullying, înregistrate în rândul copiilor din România, sunt date care confirmă că acest fenomen este real și, sub nicio formă, nu trebuie neglijat sau banalizat

În perioada 2015-2017, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat un număr de 4.328 de cazuri de bullying. 54% dintre copii nu au vorbit cu nimeni altcineva despre abuzul la care au fost supuși, 24% au împărtășit cu prietenii sau colegii și doar 22% au vorbit cu părinții. Mai mult de jumătate dintre copiii care au apelat serviciile de consiliere oferite de Asociatia Telefonul Copilului au fost fete (51.18%), 42.08% băieți și doar 6,74% au fost adulți, în special părinții celor agresați. În 62% dintre situații, copiii au semnalat că sunt expuși mai multor forme de bullying în același timp: fizic (îmbrâncire, deposedare de obiecte, lovire; verbal – insulte, umiliri, intimidări), relațional (zvonuri, situații stânjenitoare, bârfe, excluderi) și online (mesaje, filme, imagini cu conținut defăimător, jignitor, umilitor).

Principalele motive pentru care copiii au fost hărțuiți sunt aspectul fizic – 33,10%, statutul social -27,12%,  interesele și pasiunile – 12,18%, situația scolară foarte bună – 8,21%, situația scolară mediocră – 7,55%, nevoile speciale sau dizabilitățile – 4,42%, etnia – 3,17%, religia – 2,14%  și 2,11% orientarea sexuală.

În peste jumătate dintre situații, copiii sunt expuși mai multor forme de bullying în același timp.

Asociația Telefonul Copilului oferă servicii de consiliere prin intermediul numărului gratuit, pus la dispoziție de Telekom România – 116 111, platforma online www.116111.ro și aplicația mobilă Happygraff (disponibilă pe sistemul android).

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii