Azi însă, nu am să povestesc, sunt prinsă între două predări (o scuză care nu mai ţine, atât timp cât devine o permanentă stare de fapt) – cu o cafea într-o mână și creionul în cealaltă –, înșir câteva lucruri ce îmi vin în minte rapid, unul după altul, fără un fir logic anume și cum nu ne place în arhitectură, adică fără structură.
Sunt câteva gânduri pe care le-am acumulat în timpul practicii, unele dintre ele le-am găsit pe drum și le-am integrat ca atare, la altele a trebuit să ajung după experienţe profesionale care m-au forţat să schimb paradigma, să regândesc și reevaluez ceea ce aveam setat în pregătirea mea la început de drum, în urmă cu aproximativ 15 ani.
Sunt curioasă, după alţi 15 ani de experienţă, cât de valabile vor rămâne pentru mine cele de mai jos.
1. Arhitectura e strâns legată de context, fie el fizic, social sau ideologic. Iar ignorarea lui trebuie asumată la nivel de statement. Un concept puternic poate ţine loc de context, însă, chiar și atunci, el nu este complet ignorat, ci asumat, exemplul cel mai clar sunt proiectele arhitecţilor BIG, care ignoră contextul, dar și de multe ori se folosesc de el (Vertical Vilage – World Trade Center –NY) pentru arhitectura lor iconică.
2. Arhitectura este un permanent compromis. El poate duce spre creativitate. Cum să te amăgești că faci arhitectură? Făcând poze frumoase, închizându-te în mintea ta, argumentând că nu au știut alţii să aprecieze… Drumul către blazarea curată e scurt.
3. Arhitectura și clădirile nu sunt proprietatea arhitectului și nici a clientului (ei doar se folosesc de ea), ea îi va depăși pe toţi și în cazurile bune, și în cele rele.
4. Arhitectura, atunci când nu este artă (și de cele mai multe ori, să recunoaștem, nu este), trebuie să fie corectă, coerentă, stabilă, pozitivă.
5. Arhitectura este (sau ar trebui să fie) respectuoasă cu toţi cei care intră în contact cu ea. Arhitectul, la fel. În plus, ar trebui să fie respectuos faţă de toţi cei care iau parte la proiect și fac lucrurile să se întâmple, de la muncitorul necalificat la client.
6. Arhitectura nu e ieftină, proiectele – la fel.
7. Arhitectura este conectată la timpul și vremurile în care este făcută. Arhitectura atemporală nu există. Ea poate traversa perioade lungi și poate să rămână actuală și valabilă în alte perioade, însă rămâne strict legată de perioada în care a fost produsă, astfel poartă în sine now how-ul, cultura, tehnica, filosofia perioadei în care a fost făcută.
8. Arhitectura este pozitivă, ea generează spaţii, locuri, întâmplări pentru oameni care vor trăi și emoţional aceste spaţii. În sensul hollywoodian, pozitivismul este necesar măcar la finalul poveștii. Unul dintre cele mai izbutite exemple care îmi vine în minte este Plaza España de Herzog & de Meuron, în Santa Cruz de Tenerife. Practic, o mare fântână ca o depresiune, plină cu apă, pe această insulă vulcanică și caldă. Inundarea pieţei reduce semnificativ suprafaţa ei, însă compensează cu un mare beneficiu pentru oameni, un element infinit de pozitiv.
9. Arhitectura modernă, deși vedeta noastră, nu este tot ceea ce avem, e doar o etapă în dezvoltare, ceea ce nu conduce automat la pierderea sensibilităţii noastre faţă de multe alte stiluri istorice și geografice.
10. Arhitectura este invenţia omului organizat în societăţi. Ca atare, ea nu este mai presus de el și nici de natură.
