Aceasta e imaginea stereotip a fostei colonii britanice. Despre zonele rurale acoperite de junglă, despre partea de sud a insulei Hong Kong – cu cartiere rezidenţiale aerisite, plaje și golfuri – nu prea vorbește nimeni pentru că, cel puţin pentru români, Hong Kong nu este o destinaţie de vacanţă în sine.
Poate doar o oprire în drum spre plajele din Filipine sau o doză de occidentalism în drum spre China rurală. Și asta pentru că zborurile spre Hong Kong din Europa sunt ieftine. Iar de acolo, companiile low-cost se întrec în oferte tentante spre restul Asiei. Revenind, locuri serene există în Regiunea Autonomă, demne de o vacanţă relaxantă și o alternativă la îndemână pentru cei sătui de betoane, sticlă și Victoria Harbour.
Dar luna aceasta vreau să vă povestesc despre o experienţă culinară în Hong Kong – renumit ca un paradis al gurmanzilor, locul unde se găsesc cele mai bune restaurante din Asia. Așa am auzit.
Yung Kee este o instituţie în Hong Kong. Un restaurant vechi fondat în 1938 și găzduit de actuala clădire din 1978. Despre Yung Kee s-au scris cărţi, de aici se aprovizionează linia aeriană naţională Cathay Pacific atunci când vrea să-și trateze regește clienţii, preparatele de aici sunt savurate de turiști din toate colţurile lumii aflaţi în vacanţă în Hong Kong – iar eu nu fac excepţie.
Restaurantul se află în zona numită Central din Hong Kong Island și, dacă nu faci rezervare dinainte (indiferent de ziua săptămânii), fă-ţi timp să stai la o coadă ce poate dura între 45 de minute și două ore. Intri în restaurant, personalul amabil te întâmpină, te chestionează de rezervare și, tot amabil, te invită la etaj unde primești un număr și ești rugat să aștepţi să se elibereze o masă. Cozile și așteptările sunt lungi, dovadă clară că mâncarea este bună și merită.
Din când în când se face câte un anunţ, mai întâi în chineză și apoi în engleză, că numărul cutare sau cutare urmează să fie condus la o masă. Când îţi vine rândul, intri în sala de mese propriu-zisă, care, la fel ca și orașul, este aglomerată peste măsură, masă lângă masă, scaun lângă scaun și o armată de ospătari antici grăbiţi să-ţi ia comanda, să-ţi aducă comanda și să-ţi facă nota – pentru a face loc altora.
Yung Kee este celebru pentru „roasted goose”, o gâscă rumenită, cu pielea crocantă și carnea moale de ţi se topește în gură. Zilnic, restaurantul vinde peste 300 de gâște întregi doar mesenilor – una hrănește o masă de opt persoane, o jumătate de gâscă ajunge pentru patru, iar două persoane se pot sătura dintr-un sfert de pasăre. Alte câteva sute de gâște sunt cumpărate la pachet sau servite, cum ziceam, pasagerilor business și first class pe zborurile Cathay Pacific.
Restaurantul e deschis în fiecare zi a anului și singura perioadă în care nu a preparat celebra gâscă rumenită a fost în 2001 în timpul gripei aviare. Care a trecut rapid. Și ca o paranteză, pe lângă pasărea aurie, Young Kee oferă clienţilor niște minunăţii pe care rar le găsești în alte părţi. Mie mi-a atras atenţia crapul umplut cu carne de miel tocată, însă poate pe voi vă încântă altceva.
Buchisirea meniului face parte din experienţa numită Yung Kee. Turist pursânge, am comandat gâscă și porc rumenit, jumate-jumate, alături de orez și legume chinezești cu ceva sos bun de tot, totul la preţul de 650 de dolari locali (cam 60 de euro, dar, hei, se plătește și renumele restaurantului). Spre surpriza mea, tanti ospătăreasa, care cred că era în floarea vârstei când japonezii invadau Hong Kongul în anii ’40, se declară nemulţumită și începe să mă bombardeze cu sugestii costisitoare: Că abalone nu iau? Nu. Că supă din cuib de rândunică n-aș vrea să gust? (ambele la peste 1.000 de dolari hongkonghezi porţia) Nu! Măcar un century egg? (ou tratat și păstrat câteva săptămâni sau câteva luni încât devine negru, gelatinos și cu gust de amoniac). Bine, hai că iau din ăsta să-ţi fac ţie o favoare și mie să-mi satisfac o curiozitate. Și a plecat bombănind după comandă.
Primul fel adus a fost oul îmbătrânit. L-am mâncat cu sughiţuri. Not good, quite gross, însă bucăţile de ghimbir murat servite alături l-au făcut cumva mâncabil. Bine, eu am mâncat și ou balut (ou de raţă cu embrionul înăuntru) tot din curiozitate, iar, în comparaţie, century egg mi s-a părut ca un croasant cu ciocolată.
Restul de mâncăruri au venit în același timp. Bună gâsca, a făcut înconjurul lumii pe bună dreptate, bun și porcul – crocant și gustos. Porţiile însă cam mici. Legumele erau înecate în sos și fierte cu un minut prea mult. A venit și nota, am plătit (bacșișul era inclus direct în notă, 10%) și am fost invitat să plec. Atât. O oră de așteptare, 15 minute de desfătări culinare, mai mult sau mai puţin, și gata, eram din nou în stradă alături de zgârie-nori, mame și copii, și autostrăzi suspendate, mame și copii.
Bună mâncarea la Yung Kee? Bună, dar mare lucru n-am înţeles din toată experienţa. Merită banii? Nu-s convins. Merită timpul pierdut? Da, ca să povestești și altora experienţa. L-aș recomanda și prietenilor mei? Nu. Reprezentativ pentru Hong Kong? Cu siguranţă. Rezultă că mâncarea în Hong Kong nu e cea mai cea din Asia? Nu m-aș pronunţa numai după experienţa de la Yung Kee – dar dacă insistaţi – nu!
Data viitoare când vă aflaţi la Hong Kong – cu afaceri, într-un stop-over sau (pe bune, merită) într-o vacanţă întreagă, puteţi încerca roasted goose la Yung Kee. Sau mă puteţi crede pe cuvânt.
