Curios, l-am intrebat de ce a insistat sa vina cu Uber, cand erau destul taxiuri in oras. Atunci mi-a povestit cat de incantati au fost in San Francisco cand s-a lansat Uber pentru ca…aveau aplicatie mobila. Am ramas cu gura cascata, Apoi a fost randul sau sa ramana cand i-am povestit de cand avem noi aplicatii de taxi in Romania, si cat de multe sunt. Aici Uber nu a fost revolutia scontata de toti.
Uber s-a lansat in Romania cu mare fast pe social media, prin ianuarie 2015. Multi bucuresteni l-au asteptat ca pe un Mesia care sa-i salveze de companiile locale si de lipsa de profesionalism a majoritatii taximetristilor. Imi amintesc ca aveam cu totii multe asteptari de la miraculosul start up american.
Insa concurenta acerba a companiilor consacrate – care si-au adaugat sisteme de rating la aplicatii pentru a tine pasul – si tariful initial de 1.65 ron/km (ce putea creste de 3-4 ori in functie de cererea de masini) nu au transformat Uber in revolutia mult asteptata.
Chiar si aplicatia mobila are numeroase probleme afectand atat clientii cat si soferii. In urma cu mai multe saptamani, eram pe unul din bulevardele centrale, in fata unui cunoscut restaurant, iar soferul nu ma putea localiza corect pe harta. Cand in sfarsit m-a gasit, pe mobilul meu (un model din 2015 cu conexiune 4G) aparea ca masina sa era la mare distanta si urma sa ajunga in 5 minute.
Pe drum, soferul s-a plans ca ultima versiune a aplicatiei este integrata defectuos cu Waze si atat clientii cat si soferii apar in mod eronat. Am auzit din nou aceasta explicatie 2 zile mai tarziu cand a trebuit sa sun soferul si sa ne coordonam astfel.
Falimentul absolut al învățământului românesc și consecințele sale mai puțin dezbătute
Apoi am remarcat ca in weekend-uri numerosi soferi din judetele limitrofe Capitalei – sau chiar din unele mai indepartate – vin aici sa lucreze ca soferi Uber. In special din Aprilie 2016 de cand Uber a redus tarifele, iar soferii locali si-au pierdut interesul datorita reducerii profiturilor.
Problema cu acesti soferi din afara orasului este ca nu cunosc suficient traseele cu trafic redus, iar cum Waze este integrat defectuos in aplicatie, se intampla destul de frecvent sa circule pe rute destul de aglomerate.
Vorbind de soferi din afara orasului, am avut recent o experienta care m-a pus pe ganduri. Trebuia sa ajung la un prieten cu sotia si am chemat un Uber. Timpul de asteptare era de 12 minute, dar am decis sa iau Uber totusi. Privind retrospectiv, cred ca niciodata nu am asteptat sub 10 minute.
Din plictiseala, am urmarit cu atentie ruta pe care o folosea soferul si am constatat surprins ca nu a folosit niciuna din scurtaturile “consacrate” pe care le “stie” si Waze. Astfel incat, atunci cand m-am urcat in masina, i-am spus ca doresc sa ajung in zona Perla – nu stiam numarul si numele strazii dar stiam locul – si ca o sa-l ghidez eu pe drum deoarece ne grabim.
Atitudinea s-a schimbat brusc, ne-a privit ostil si ne-a cerut pe un ton impetuos o destinatie. I-am spus ca nu o stiu apoi a spus “in regula deci mergeti la Restaurantul Perla, ca e in zona”. I-am spus ca habar nu am unde e acesta, iar soferul ne-a declarat suparat ca nu ne poate duce fara o destinatie si ne-a rugat sa coboram.
Abia parasisem masina cand am primit SMS de la banca prin care eram anuntat ca Uber imi taxase calatoria pe care tocmai nu o facusem, cu 8 lei. A fost instant.
Recrutarea în IT-ul românesc: Nevoia unei noi paradigme
Inca uluit de toate acestea, am chemat un taxi – care a venit in 4 minute – si in timpul calatoriei am sunat un prieten si i-am povestit incidentul. Acesta mi-a spus ca patise ceva asemanator si m-a sfatuit sa nu ma plang la Uber asa cum intentionam, pentru ca nu au suport telefonic si oricum vor da dreptate soferului lor.
Ca orice bucurestean nu foarte incantat de serviciile locale de taximetrie, am avut mereu o simpatie pentru Uber, ba chiar am avut asteptari destul de mari de la ei. Avand in vedere acestea, am considerat ca prietenul meu se insela si i-am spus-o. “ Incearca sa depui o plangere la ei si vei intelege” a fost raspunsul acestuia.
Am decis sa joc rolul clientului suparat si jignit. Am folosit optiunile de feedback din aplicatia Uber pentru a ma plange de sofer, le-am dat mesaje pe Facebook si am postat pe pagina lor dorind sa par cat mai revoltat posibil. Le-am spus cum m-am simtit, ca nu e normal, am cerut sa vorbesc cu cineva. Am trimis pana si un mesaj pe Twitter companiei mama.
Raspunsul a fost cu mult sub asteptari. Comentariile mele de pe Facebook au fost sterse si m-au blocat sa mai trimit mesaje sau sa postez. Uber-ul local m-a contactat abia cand am contestat tranzactia direct la banca, spunand ca imi vor returna banii. Compania mama nu a facut nimic.
Unde au fugit IT-iștii români?
Ba mai mult, doamna de la suport, cu care am facut schimb de mailuri, a ignorat cu desavarsire cererile mele de a discuta cu cineva telefonic – si am supralicitat invocand faptul ca am fost jignit, ca aveam un martor, ca voi reclama la autoritati. Nimic nu a tulburat increderea in soferul lor, argumentand cal este unul de incredere cu mii de curse la activ, iar vina pentru incident imi apartine. Pentru ca asa le-a spus soferul.
In trecut – ca orice om care a circulat adeseori cu taxiul – am mai avut diverse controverse cu taximetristi, dar intotdeauna am gasit pe cineva in companiile respective cu care sa discut si care sa imi ceara si opinia mea asupra incidentului. Uber Romania nu are suport telefonic si aparent in cazul unui incident, contacteaza doar proprii soferi.
Draga Uber, nu asa se procedeaza intr-o piata supra saturata de taxiuri, unde toata lumea se plange de calitatea serviciilor si de atitudinea companiilor. Nu daca doresti sa te evidentiezi ca un jucator competitiv ce ofera servicii superioare pietii. Clientul are intotdeauna dreptate este regula de aur in orice afacere.
