FacebookTwitterLinkedIn

Tânărul actor –  pentru relatarea de față nu contează numele său, ci atitudinea – îmi ia microfonul și spune pe un ton tăios: ”Trebuie să existe piață mai întâi și abia apoi putem face filme comerciale”.

Această replică mi-a fost dată în timpul uneia dintre dezbaterile de la Sighișoara Film Festival 2013 (SFF), în momentul în care, sătul de lamentările unora dintre participanți referitoare la faptul că ”statul nu ne ajută”, i-am întrebat pe cei prezenți de ce nu se ajută singuri, făcând filme comerciale, cu succes la public, care să genereze profituri din care pot fi apoi finanțate pelicule cu valoare artistică ridicată.

Răspunsul aveam să-l aflu un pic mai târziu, de la un producător: regizorii români merg, în mare măsură, pe varianta ”filmului de autor” și nu se ”prostituează”.  Pentru că nu iau în calcul nevoile publicului, uneori filmele românești sunt eșecuri de box office.

 Top 5 filme românești cu cei mai puțini spectatori

Una dintre problemele cu care se confruntă această piață este insuficiența principalului canal de distribuție a produsului finit, adică sălile de cinematograf. La ”Premiile Gopo” din acest an,  regizorul Tudor Giurgiu, unul dintre antreprenorii de succes din industria filmului – este fondator şi președinte al Festivalului Internaţional de Film Transilvania și al Festivalului de Film Horror & Fantastic „Lună Plină”, fondator al casei de producţie Libra Film, al casei de distribuţie Transilvania Film, cofondator al complexului cinematografic Cityplex şi initiator al Galei Premiilor Gopo – a prezentat secvențe din ”Cinema Mon Amour”, un film documentar despre starea vechilor cinematografe comuniste, aflate acum în paragină, parte a inițiativei ”Salvați Marele Ecran”. Demersul este lăudabil, dar are o problemă de finanțare: cine să investească în reînvierea vechilor săli?

Experiența ultimilor ani arată că singurele săli de cinema viabile economic sunt cele din malluri . Sălile de tip multiplex din malluri nu sunt însă luate în considerare ca posibil vector de atragere a publicului, ba chiar au fost un pic desconsiderate pe scena ”Premiilor Gopo”, pe motivul că nu țin suficient de mult în program filmele românești.

Și totuși, există obiective comune între dezideratul exprimat de Tudor Giurgiu și planurile operatorilor de cinematografe de tip multiplex, în special Cinema City,cel mai activ jucător din această piață. ”România este cea mai mare piață subdezvoltată de cinema din Europa Centrală. Lipsa investițiilor în cinematografe de-a lungul anilor a condus la o scădere dramatică a numărului de ecrane.Cu una dintre cele mai mici rate de bilete vândute per capita din Europa, credem că România,cu o populație de peste 22 de milioane, reprezintă o oportunitate pentru compania noastră”, se arată în raportul pe 2013 al Cinema City, care a fuzionat cu Cineworld în acest an,formând Global City Holdings.

De ce este important filmul comercial pentru revitalizarea industriei românești de profil? Într-un interviu acordat ”Forbes România” în 2012, Moshe ”Mooky” Greidinger, pe atunci CEO al Cinema City, azi director nonexecutiv, vorbea despre importanța filmului comercial. ”Cred că trebuie să vedem mai multe filme comerciale româneşti şi sper că vor fi făcute mai multe astfel de pelicule”, spunea Mooky Greidinger.

Iar experiența ultimilor ani arată că publicul este dornic să vadă film românesc – și nu numai comedii. Astfel, cel mai vizionat film românesc de anul trecut a fost ”Poziția Copilului”, câștigător al ”Ursului de Aur” la Berlin în 2013. Pelicula regizată de Călin Netzer a generat venituri de 1.248.126 de lei, obținute în urma vizionării de către 117.809 spectatori.

Top cele mai vizionate filme în  perioada 1990-1997

Pe locurile următoare s-au clasat ”Love Building”, regizat de Iulia Rugină și finanțat independent, cu încasări de 422.602 lei și 26.739 de spectatori; ”Domnișoara Christina”, realizat de Alexandru Maftei după nuvela omonimă scrisă de Mircea Eliade(278.459 lei încasări și 24.888 de spectatori); ”Sunt o babă comunistă”, adaptare după romanul lui Dan Lungu, în regia lui Stere Gulea (204.679 de lei şi 14.938 de spectatori) și ”Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, cu încasări de 194.572 de lei și 12.972 de spectatori.

Încasările totale ale filmelor dinTop 5 cele mai vizionate pelicule românești din 2013 s-au ridicat la 2.334.438 lei (aproximativ 530.000euro), în scădere față de cele 2.920.366 lei (circa 690.000 de euro), sumă ce reprezintă încasările similare din 2012, când cele cinci filme care au generat cele mai multe încasări au fost, în ordine, ”Minte-mă frumos” (regia Iura Luncașu, încasări de 956.036 lei), ”Despre oameni și melci” (regia Tudor Giurgiu, 754.172 lei), Ho Ho Ho 2: O loterie de familie (regia Jesus del Cerro, 635.131 lei), ”După dealuri” (regia Cristian Mungiu, 498.701 lei) și Tatăl-Fantomă (regia Lucian Georgescu, 76.326 lei).

Și în 2012, la fel ca în 2013, printre filmele românești cu oarecare succes de public – spun oarecare pentru că încasările generate în cei doi ani de filmele din Top 5 cele mai vizionate abia dacă acoperă bugetul minim al unei pelicule care se vrea de succes – s-au numărat atât comedii cu priză la marele public, cât și filme premiate la festivalurile internaționale de prestigiu.

În ultimii ani, filmul românesc a revenit acolo unde îi este locul din perspectiva percepției la nivel european, iar premiile câștigate de ”Poziția Copilului” în 2013 și ”După dealuri” în 2012 confirmă acest statut. Mai rămâne ca realizatorii români de filme să se ”împace” cu publicul local, educându-l totodată – însă treptat –  și nefăcând rabat de la calitate. Iar aceasta nu se poate realiza printr-o abordare elitistă.