Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Drumul spre succes

Performanța în sport este visul multor copii. Dar drumul spre succes este pavat cu multă muncă și emoții de tot felul. Și, chiar de un model de viață care să te ajute să înțelegi dificultățile. Despre toate acestea, ne vorbește Ana Maria Alexandru, coach, trainer și mentor.
drumul spre succes shutterstock_482317108

Cu câțiva ani în urmă am întâlnit o persoană remarcabilă: Luminița Pop, antrenor de înot la Liceul cu Program Sportiv din Baia-Mare. În câteva zile urmau Campionatele Naționale de înot-juniori, iar copiii ei păreau resemnați în fața contracandidaților, aparent cu mai multe șanse de reușită. În acel moment de cumpănă, s-a întâmplat să afle că sunt coach și că pot să o ajut. Misiunea mea era să-i fac pe copiii ei să-și crească încrederea în sine și să-și schimbe atitudinea față de competiție. În 3 zile!

Așa a început…

Am făcut cunoștință în parc și am jucat câteva jocuri specifice coaching-ului de echipă. De fapt, căutam spațiul de siguranță, care să aducă deschidere și comunicare autentică. Așa am aflat cu ce provocări se confruntă un adolescent care face performanță în sport. Respectarea programului de antrenament, lupta cu limitele fizice, dorința de autodepășire,  exigențele școlii… Standardele sunt copleșitoare: fii elev studios! Fii sportiv medaliat!! Fii un exemplu!

Ce înseamnă să iubești sportul

Pasiunea pentru sport, dorința de performanță vin la pachet cu ceea ce tinerii percep ca un sacrificiu: vacanțe petrecute în sala de antrenament, lipsa timpului liber, renunțarea la distracții. Toate acestea, pentru că nu pot irosi nici un gram de odihnă, de concentrare, de atenție. Sportivii de performanță au tot 24 de ore într-o zi… dar le trăiesc la milisecundă. Acea milisecundă care în competiție te duce pe podium.

Lupta cu limitele

Nu voi povesti aici tot ce s-a întâmplat în laboratorul de coaching, ci doar acea parte care să-i facă pe părinți să înțeleagă dilemele, emoțiile, tristețile unui copil care iubește și aspiră la performanță, nu numai în sport. Pe unii i-ar ajuta să-și încurajeze copiii, pe alții să-i evalueze corect, iar pe alții să fie de acord cu alegerile adolescentului lor. De aceea, merg mai departe cu povestea mea… Pe parcursul relației noastre de coaching au ieșit la iveală câteva efecte negative ale trăirii la limită, specifice sportivilor de performanță: consumul psihic și emoțional care duce la anxietate, îndoiala de sine și etichetarea celorlalți, autodezamăgirea și vinovăția, starea de nemulțumire permanentă, toate acestea generând un stress toxic care poate duce la renunțare. Și iată sfaturile mele…

Copiii au nevoie de apreciere și iubire

Din conversațiile cu campionii pe care i-am antrenat, aleg să vă împărtășesc câteva dintre lucrurile pe care cred că un părinte le poate face pentru copiii aspiranți la performanță.

Comunicarea face minuni

Dacă rezultatele nu sunt cele dorite, recomand părinților să-și conștientizeze rolul de susținător necondiționat. Abia apoi să discute. Eu am început cu „Bravo!”, indiferent de rezultat. Chiar și când înotătorii mei erau supărați sau se temeau de critica celorlalți. Lor nu le-a venit să creadă: „Dar nu am luat primul loc!”. „Așa este, dar, în primul rând, ai concurat!” Apoi i-am întrebat cum se simt. Ce au făcut bine și ce nu. Cum vor face data viitoare? Cu ce pot să-i ajut? Aceste întrebări simple sunt la îndemâna fiecăruia, doar trebuie să fii calm, detașat de rezultat și concentrat pe nevoile copilului.

Aprecierea alimentează încrederea

Uimitoarea Yvette Jackson, autoare a manualului „Pedagogia încrederii în sine” ne demonstrază, referindu-se în primul rând la performanțele intelectuale, că până și copiii catalogați ca mai puțin dăruiți sunt capabili de performanță în urma abordării pozitive. Aceleași principii se aplică și copiilor sportivi. Fiți alături de ei, amintiți-le că nu este nicio diferență între ei și ceilalți, că energia lor, amplificată de încredere dă aripi. Ștergeți-le lacrimile când nu au ajuns la performanța dorită în orice domeniu, nu numai în sport.

Alegerile se bazează pe acceptarea realității

Uneori, copiii care practică performanța nu-și aleg drumul singuri sau nu și-l mai asumă pentru că simt că nu mai pot și nu mai doresc să-l parcurgă. Dar așteptările părinților sunt ca ei să continue, motivate de investițiile de timp, energie și bani, recuperabile doar prin trofee, glorie și o cariera de succes. Sau, pur și simplu, de satisfacția că au un copil excepțional.

Ce recomand părinților pentru succesul copiilor lor? Încurajați-i să-și analizeze cu sinceritate angajamentul pentru performanță. Acceptați-le temerile, nesiguranțele ca fiind naturale, și sprijiniți-i să treacă peste ele, eventual cu sprijinul unui specialist. Ajutați-i să ajungă la un echilibru între sport, educație și viața personală. Încurajați-i să se aprecieze pentru eforturile făcute, nu doar pentru rezultate. Astfel, le va fi mai ușor să aleagă ceea ce îi face să fie fericiți în viață.

Copiii au nevoie de apreciere și încurajare

Ca să sumarizez apelul meu pentru părinții care așteaptă performanță de la copiii lor, le spun așa: amintiți-vă că orice s-ar întâmpla, campionii aceștia medaliați sunt în primul rând copii, însetați de iubire, grijă, ascultare, acceptare și mai ales de apreciere. Aveți cel mai important rol în dezvoltarea lor armonioasă. Trebuie să știți că și voi sunteți iubiți și apreciați în aceeași măsură.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii