Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Dragostea în vremea pandemiei

„În timpurile grele ce le trăim ne trebuiesc sfetnici de omenie și de ispravă. Multe gânduri năstrușnice cutreieră țara, multă sporovăială fără de niciun rost s-a cuibărit pe la noi. Omul zilelor noastre simte trebuința de a fi sfătuit de cineva, purtat de dragostea față de semenii săi. Ca să ajungem cetățeni vrednici, ne trebuie multă sârguință, multă năzuință de a intra în legătură cu ce este curat, frumos și bun, fiindcă numai așa se va putea ridica patria aceasta și va fi în stare să țină piept cu cerințele vremii.”
Otilia Astrosky_Contributor_BW

Cam așa apărea scris la finalul secolului al XIX-lea în „Statistica sanitară pe anii 1896-1897”, publicată de Revista Transilvania (An. XXX, Nr. IV-V, Sibiu, aprilie-mai 1899) din Sibiu, în care specialiștii ardeleni descriau starea de sănătate a populației din Regatul Român și din Transilvania.

Un bun prieten mi-a spus exact așa: „Dumnezeu ți-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune mulțumesc?”. Cu multă smerenie, am plecat fruntea și am început să mă gândesc chiar serios la întrebarea lui. Am realizat atunci cât de ușor e să fii recunoscător atunci când toate lucrurile merg bine și nu ai nicio apăsare și cât de dificil pare să ai gratitudine în momentele grele, atunci când, de fapt, se vede adevărata recunoștință. Văd foarte mulți oameni cu chipul plecat, îngrijorați și îndurerați deopotrivă de problemele vremurilor pe care le trăim. Pierduți parcă și neîntrezărind vreo speranță. Și totuși, ea există, iar rugăciunea corectă vine de la sine și nu este cea de cerere, ci cea de mulțumire și recunoștință. Văd și altfel de oameni…

Acum, mai mult ca oricând, ducem dorul unei strângeri de mână, unei îmbrățișări sau unui sărut. Pentru toate amintirile noastre trebuie să fim recunoscători. Pentru toate grijile și poverile pe care le ducem e necesar să avem gratitudine. Toate ne ajută și ne întăresc, dar mai ales ne dau speranța că după furtună iese întotdeauna soarele. Un proverb evreiesc spune că „Cine dă nu trebuie să-și amintească; cine primește nu trebuie niciodată să uite”, asta poate și pentru că ajunsesem să nu mai apreciem toate realizările și bucuriile, oricât de mici ar fi fost. Găseam mereu pretexte sau poate chiar motive reale ne împiedicau să să vorbim, să ne apropiem sau să ne întâlnim cu cei pe care îi considerăm dragi minții și sufletului nostru. Acum tânjim după orice discuție, față în față, așa cum e normal să li se întâmple oamenilor, cu cei de și din sufletul nostru. Eu, personal, sunt foarte fericită când cei cărora le-am dăruit timp își găsesc acum, mai mult ca altădată, la rândul lor, timp să fim aproape, oricât de departe ne-am afla. Și mijloace vedeți bine că sunt. On-line e mereu simplu, spune un slogan al unei companii renumite și e adevărat, însă lipsește totuși ceva. Oricâtă apropiere există aparent prin intermediul oricărei rețele de comunicare on-line, dorul de cei cu care obișnuiai să împărtășești o strângere de mână, o îmbrățișare, un cuvânt devine din ce în ce mai mare. Asta e cea mai grea cruce: dorul. După toate aceste încercări, e momentul perfect să dăm un restart. Să fim mai buni, să îi prețuim mai mult pe cei dragi și să învățăm să luptăm cu orice greutate și, evident, să învingem.

Oficial, în contextul actual, e necesar să purtăm măști și să facem lucruri cu mănuși. Deși e bine, sper ca vremea asta să treacă și să ne redescoperim așa cum ne place să trăim împreună. Bine și frumos. Acționând și gândind cu multă responsabilitate. Este și o perioadă a bilanțurilor, atât personale, cât și profesionale. Un timp al curățeniei, și nu mă refer aici doar la spălarea și dezinfectarea mâinilor. Peste toate însă, să ne ridicăm și să fim recunoscători, pentru că dacă nu am învățat multe lucruri astăzi, măcar am învățat puține, iar dacă nu am învățat nici puține, măcar nu ne-am îmbolnăvit, iar dacă ne-am îmbolnăvit, măcar nu am murit. Așa că, haideți să fim cu toții recunoscători, cam astea sunt vorbele răscolitoare ale lui Buddha și sunt mai potrivite ca niciodată. Și toate astea pentru că la rădăcina bucuriei de viață se află gratitudinea, doar ea, recunoștința, ne fericește de fapt. Și întotdeauna găsim ceva pentru care să mulțumim. Așa, umanitatea va supraviețui chiar și după vremea pandemiei…

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii