
După ce a ieșit din Flanco și Credisson, Florin Andronescu a intrat în businessul medical privat. A finalizat în 2011, după doi ani de proiecţii şi analize, cea mai importantă investiţie din industria privată de sănătate din România. Spitalul Sanador din Bucureşti a presupus un efort financiar de peste 40 de milioane euro. „A fost destul de greu să îl conving să intre în afacere, dar am reuşit până la urmă“, povesteşte Doris Andronescu despre perioada în care a avut nevoie de argumente solide în faţa investitorului Florin Andronescu, soţul său, pentru a-l determina să vină în Sanador. Şi nu oricum, ci cu bani şi cu „knowledge-ul“ său de antreprenor în serie, astfel încât să ducă la un nou nivel afacerea pe care o fondase în urmă cu mai bine de 15 ani – reţeaua de clinici medicale generaliste Sanador.
Un spital privat cu 120 de paturi, dotat la cele mai înalte standarde, unde să aduci cei mai buni medici, este din start un proiect dificil, și de finanțat și de finalizat. „Dacă nu ar fi fost Doris, echipa şi experienţa lor în spate nu m-ar fi interesat, pentru că doctorii au un comportament specific“, spune Florin Andronescu şi recunoaşte că e cel mai complicat business în care s-a implicat până acum. Procedurile specifice, modul de lucru aparte din sistemul medical, în care de multe ori orgoliile înlocuiesc raţiunea, la care se adaugă reglementările din domeniul sănătăţii, care aproape că se bat cap în cap, sunt doar câteva dintre motivele care îl determină să afirme acest lucru. Rolurile sunt bine stabiliteîn cadrul afacerii: Doris „administrează“ doctorii, iar Florin se ocupă cu dezvoltarea businessului.
Înainte de Sanador, Andronescu a fondat două afaceri de anvergură, pe care le-a construit de la zero şi mai apoi le-a vândut: Flanco – retailer de electrocasnice (1990) şi, mai apoi, compania de creditare Credisson (2002). Din ambele afaceri a ieşit în momente pe care le-a considerat oportune pentru a încerca alte nişe de business – servicii financiare, după electro-retail, respectiv servicii medicale, după cele de creditare. „Am avut ca acţionari fonduri de investiţii şi ştiu cum gândesc şi cum evaluează o afacere“, spune Andronescu.
Sanador este un business pentru care proprietarul său (100% Doris Andronescu) estimează o cifră de afaceri de 15-16 milioane de euro în acest an, faţă de 11 milioane de euro în 2010 şi 9,7 milioane euro în 2009. Până să facă un bilanţ pentru anul în curs, directorul de dezvoltare al businessului, Florin, enumeră clar obiectivele cantitative ale spitalului: atingerea unui grad de ocupare de 30% în primul an de funcţionare (inaugurarea a avut loc în aprilie 2011), amortizarea investiţiei în 10 ani şi concentrarea pe vânzarea de servicii către clienţii persoane fizice. Reţeaua Sanador numără în acest moment 566 de angajaţi, aproape dublu faţă de anul anterior (332).
O bună parte din timpul de lucru al directorului Andronescu este alocată cercetării, pentru că un spital înseamnă logistică unică, pacienţi, particularităţi ale pieţei şi reglementări guvernamentale care pot influenţa radical evoluţia afacerii.„Eu sunt cel care aduce aminte permanent de costurile implicate de orice solicitare, pentru că e simplu: orice cheltuială trebuie justificată prin rezultatele pe care le generează“, explică el. Ca medic, Doris Andronescu (medic primar, medicină internă, doctor în ştiinţe medicale) îşi doreşte „tot ce e mai bun pentru echipa sa“. Tot ce e mai bun e şi foarte scump însă, prin urmare, Florin stă cu ochii pe costuri în permanenţă.
Planurile soţilor Andronescu vizează creşterea şi consolidarea businessului, iar problema exit-ului nici nu se pune, deocamdată.„Nu vindem încă, cel puţin până în momentul în care valoarea afacerii nu va atinge un nivel corespunzător planurilor“, explică Doris Andronescu. Cu alte cuvinte, până când tendinţa de creştere pe trei ani va putea fi măsurată corect, „fără perturbările dintr-o piaţă extrem de volatilă, cum este cea a serviciilor medicale“, completează Florin Andronescu, care nu mai este implicat în nicio altă afacere. Sanador îi ocupă acum tot timpul şi nici nu vrea să fie altfel. Este convins că fără o implicare totală nu ar putea gestiona acest business total atipic.