Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Sănătate |
|

Dorința de început de an

Ionut Bonoiu
La mulţi ani și bine v-am găsit în noul an .Acum că am scăpat cu toții de sfârșitul lumii (versiunea mayașă) nu îmi rămâne decât să vă doresc sănătate!

Mai ales în contextul războiului declanșat de ministrul care și-a făcut un obicei din a-și pune în cap pe toată lumea ori de câte ori ajunge în fruntea Sănătății.

Curajosul Eugen Nicolăescu a mai fost ministru al Sănătății în Guvernul Tăriceanu din 2005-2008, perioadă în care s-a remarcat prin demiterile mai multor șefi de spitale publice (unii repuși în funcție în urma unor procese), dar și lansarea primului proiect de analiză a stării de sănătate a populației (din păcate, rezultatele, care ar fi ajutat într-o mare măsură creionarea unei strategii coerente pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației, au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârșire). Nicolăescu este și cel care a promulgat legea 95/2006, “care funcționează pe principiul banii urmează pacientul”, după cum afirmă fostul șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Lucian Duță (devenit vedetă peste noapte după ce Mihai Gâdea l-a făcut în direct, într-un acces de furie “mitocan” și “nesimțit”). Sănătatea, mai mult ca orice alt domeniu, predispune la scandal.

Acum, în noul mandat, Nicolăescu o ia de la capăt și atacă spitalele private, avându-i aliați, de această dată, pe șefii spitalelor publice. „Asigurarea (de sănătate – n. red.) este obligatorie, dacă e obligatorie, e o contribuţie obligatorie, deci e un fel de impozit. De ce să răstălmăcim cuvintele? Noi vorbim de un impozit obligatoriu. Dacă se spunea asigurarea este facultativă, atunci erau bani privaţi şi făceaţi ce doriţi dumneavostră cu ei. Cât ea este socială, aşa se cheamă, asigurări sociale de sănătate, atunci acei bani sunt publici, iar Guvernul şi Ministerul Sănătăţii au obligaţia să facă aceste politici publice pe fonduri publice“, a spus, săptămâna trecută, ministrul care poate fi acuzat de orice, dar nu de lipsa curajului de a-și pune în cap chiar și partenerii de alianță. Ba, mai mult, zice ministrul, cine vrea să își facă o afacere “nu și-o face pe banul public”.

Acum, să încercăm să decriptăm un pic mesajul. Miza o reprezintă, cel puțin la o primă vedere, bugetul de circa 1,6 miliarde de euro (anul trecut) pe care CNAS îl pune anual la dispoziția spitalelor. În România sunt în prezent mai mult de 350 de spitale de stat, însă investițiile explozive din ultimii ani au făcut ca numărul celor private să se apropie de 100 de unități.

Spitalele private au început să fie preferate de românii cu bani, dar și de cei din clasa medie, care nu mai trebuie să își pună problema șpăgilor și, încet-încet spitatele de stat au început să piardă nu doar pacienți de lux, ci și personal medical. Ceea ce s-a tradus într-o deteriorare și mai acută a condițiilor din spitalele de stat, unde pacienții au ajuns să vină cu medicamente de acasă.

Pe de altă parte, managerii spitalelor publice acuză spitalele private că încasează banii, dar tratează doar cazurile mai ușoare, iar în cazul unei situații complicate, pacientului “i se pune adeverința de salariat sau talonul de pensie și este trimis la urgență”, după cum spune Mircea Beuran, șeful Clinicii de Chirurgie 2 de la Spitalul de Urgență Floreasca, citat de Mediafax.

Privații primesc între 6% și 17% din finanţarea alocată în câteva județe spitalelor prin intermediul asigurărilor sociale de sănătate, conform secretarului de stat Raed Arafat, un alt oficial curajos când vine vorba de problemele grave ale sistemului medical, așa cum e cazul licitațiilor.

Dincolo de curaj, însă, ceea ce așteaptă fiecare dintre noi de la spitale e reprezentat de servicii de calitate. Pentru că, așa cum scrie în primele articole ale Legii Sănătății, scopul este promovarea sănătății și îmbunătățirea calității vieții. Iar alocarea banilor pe care fiecare dintre noi are obligația să îi plătească – care nu sunt niciun moment banii statului, așa cum induce ideea curajosul domn Nicolăescu, ci bani administrați de stat –  ar trebui să se facă în funcție de acești indicatori, nu de forma de proprietate a spitalului.

Oriunde în lume, concurența și piața liberă au determinat o creștere a calității serviciilor. Poate garanta oare ministrul Sănătății că, în lipsa competiţiei cu spitalele private, va crește calitatea serviciilor și, după caz, eficiența cu care funcționează spitalele de stat?

Nu în ultimul rând, fără a fi vreun susținător al afacerilor private din domeniul medical, este evident pentru oricine că orice modificare și răzgândire peste noapte a vreunui ministru nu poate aduce decât instabilitate și incertitudine pentru orice investitor normal. Adică acela care nu așteaptă bani de la stat, ci predictibilitate.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii