Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Doar politețe

Am fost iar la New York câteva zile. Iar m-am întors pradă unor emoţii diametral opuse. Pe de o parte, nu-mi place deloc orașul, mi se pare foarte greu de suportat, este înfiorător de gălăgios, murdar, urât mirositor, plin de oameni ciudaţi, cu probleme mari.
Raluca_Life New_edito

E un oraș unde, din 2011, de când am fost prima dată, mi se părea că se construiseră zgârie-nori pe ultimul centimetru liber, dar unde, după opt ani, văd că oamenii încă fac rost de bucăţele minuscule de teren, unde mai trântesc cel mai îngust și mai înalt zgârie-nori posibil. Înainte, New York-ul era elegant, era orașul aristocraţiei lui Edith Wharton și al elitelor pentru care crea și construia Stanford White. Acum, e un talmeș-balmeș de oţel și sticlă. Doar din loc în loc mai supravieţuiesc clădirile care prin anii ’30 erau cele mai înalte, iar acum par de-a dreptul pitice faţă de noile turnuri.

Și totuși…

Pe lângă toată vânzoleala și haosul și zgomotele asurzitoare, în New York ai senzaţia că oamenii, în goana lor nebună după bani, faimă, carieră sau cine știe ce altceva, te văd. Te văd destul de bine încât să te salute, să îţi zâmbească, să îţi ţină ușa, să remarce în liftul hotelului că ai un șal foarte frumos sau că le place foarte mult rochia ta. Oameni care nu au nicio miză, care nu așteaptă nimic în schimb, dar care aleg să meargă cu ochii larg deschiși, să se bucure și să îi bucure și pe alţii cu complimentele lor directe și cu amabilitatea neforţată. Am avut discuţii de-a dreptul filosofice în restaurante și discuţii cu hohote de râs în magazine. Am râs și am glumit aproape de fiecare dată cu ofiţerii de la pașapoarte în JFK, unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume, unde te aștepţi ca poliţia să urle și să te penalizeze pentru fiecare respiraţie.

Nu sunt dintre cei care văd peste tot în lume perfecţiune, iar în România dezastru. Dovadă că până acum nu am plecat, ci am rămas aici și am încercat să schimb ceva. Dar nici nu pot să nu observ răutatea, încrâncenarea, insultele și meschinăria din București. Și în New York e sărăcie, zbatere, incertitudine, luptă pentru pâinea cea de toate zilele. Dar ei aleg să fie politicoși și, de cele mai multe ori, senini. Noi? Nici nu vreau să încep.

De fiecare dată când scriu ceva despre acest subiect pe Facebook, se găsește câte un român care să îmi spună că, de fapt, e doar politeţe. Probabil. Nu am de unde să știu și, de fapt, nici nu mi-am pus problema. Știu doar că aș vrea doar politeţe și în București, în România. Să ne spunem mereu bună ziua, mulţumesc și la revedere, să ne zâmbim, să nu ne băgăm în faţă la coadă, să nu blocăm intersecţiile, să nu mergem înainte de pe banda de stânga și să mai facem un pic de conversaţie în magazine și în restaurante. Se numește interacţiune umană. Și ne ajută să rămânem oameni.

Să trăim frumos!

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii