Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Dizainăr – În sufrageria designului românesc

Mihnea are spirit de explorator. Descoperă probleme și le repară. Dar și de antreprenor. A construit un spațiu destinat creativității și inovației, în care mii de produse vorbesc despre talentul și frumusețea designerilor români.
MG_5064-HDR-Pano-Edit Mihnea copy

Ajung în Cișmigiu. Miroase a ploaie de o săptămână. Fac stânga, către Strada cu Plopi. În capătul ei caut numărul 17. Iată că am ajuns. Sun la sonerie și aștept. Un „Ai ajuns mai devreme!” îmi confirmă că sunt unde trebuie. Facem cunoștință, scanez încăperea și este precum mi-am imaginat: o carte de povești, distribuită în mai multe încăperi, în care autorul fiecărui capitol își expune obiectul și povestea din spatele creației.

Mihnea Ghilduș este un gospodar creativ. Mi-a plăcut tare mult semnătura e-mailului său încât așa vreau să-l prezint. Dincolo de subiectivitatea mea, el este designer și antreprenor – din 2009 a început să lupte pentru oamenii creativi, ingenioși și cu spirit inovator. Cu toate că îmi mărturisește că a obosit, îl găsesc lucrând la un proiect pentru Electric Castle. Și atunci, ce îl motivează?

Țara lui Manole

„O să-ți spun și eu platitudinea aia pe care o aud în multe locuri: «De când sunt antreprenor, mă simt ca un bebeluș, mă trezesc la două ore și plâng». În primul rând, mi-aș fi dorit poate să am o viață simplă, să am un job, să fac ce am învățat, să mă duc la muncă la 9 și să plec la 5, să fac un credit și să-mi cumpăr casă și mașină. Ei, bine, nu se poate asta pentru că nu există acest job pentru mine, în România cel puțin. A trebuit să mi-l creez. Producătorii care au nevoie de designeri nu îi angajează, iar dacă fac asta, își bat joc de ei pentru că nu înțeleg ce înseamnă designul. Așa că misiunea mea a fost să creez joburi de designeri. Nu pe calea clasică pentru că nu am cum să îi angajez, ci să le ofer un loc prin care să se deschidă către piață. Și am construit Dizainăr, această sufragerie a designerilor români. Știam tinere talente, care nu doar că făceau lucruri faine, dar participau și la concursuri. Dar degeaba participi la expoziții dacă nu vinzi. La magazin nu îți cere renume, ci un portofel. Trebuie să trăiești din ceva.”

Dintr-o parte și alta, designeri creativi s-au adunat în număr de 40, expunând cu toții până într-o 100 de produse. Din 2012 și până acum, numărul acesta s-a ridicat la 160 de designeri (chiar 200 – cu specificația că nu expun toți sau că unii apar cu lucrări sezoniere) și 650 de repere unice. „Designer înseamnă creator. Nu toți sunt designeri de produs, unii sunt și ilustratori, dar folosesc grafica pentru a face tricouri, cărți, stickere de perete, tablouri. E un domeniu prin care înveți să-ți rezolvi problemele într-un mod nou. Este opusul definiției nebuniei – care spune că încerci mereu aceleași lucruri, așteptând rezultate diferite.”

Îl ascult pe Mihnea și îmi amintesc de sfatul pe care l-am tot auzit de la diverși antreprenori, care spune astfel: „România nu este dezvoltată, ceea ce înseamnă că îți oferă o paletă de oportunități”. Cum se simte această viziune în sfera designului?

„Chiar așa e, chiar există aceste oportunități de care zici. Am simțit pe pielea mea. Am trăit, am studiat și am muncit în Germania câțiva ani; lucrurile sunt atât de bine puse la punct acolo încât e destul de greu să mai dezvolți ceva. E  greu să mai intri cu ceva nou, mai ales când vii dintr-un sistem în care problemele de zi cu zi, pe care le avem noi, la ei nu există. Dacă ai puține probleme, ai și mai puțin de lucru. Pe de altă parte, într-o țară mult mai dezvoltată, neavând problemele astea mari, le descoperi pe cele mici fiindcă intri în detalii. În România este mai obositor pentru că trăim într-o permanentă problemă. Ai nevoie și de rezultate. Eu sunt foarte obosit după zece ani de România și cinci ani intenși de designer. Mă obosește impresia că ai construit ceva, dar, de fapt, ești în țara meșterului Manole. Tot ce construiești stă pe niște temelii inexistente, iar povestea cu sacrificiul uman este cât se poate de reală. Sunt câteva Ane puse la temelia designului românesc, ceea ce nu e ușor. Puțină lume apreciază, puțină lume înțelege că ai undeva la două ore de discuții la telefon pe zi, fără rezultate, vreo patru ore de e-mailuri, date absolut degeaba, pentru că la sfârșitul zilei lumea concluzionează: «E scump designul, facem altceva».”

Calități de Dizainăr

Revenim la motivație, la spiritul de explorator care nu dă pace și problemele pe care le-au sesizat autorii produselor din sufrageria Dizainăr. Calitățile pe care trebuie să le împlinească pentru a fi expuse aici se rezumă la câteva: capacitatea de a se reproduce într-o serie, de a se încadra într-un limbaj vizual contemporan, de a avea o funcție.

„Contemporan înseamnă să fie simplu, ca estetic și de produs, să nu arate de modă veche. Din punctul meu de vedere, ca designer, România a trecut printr-un ev întunecat, și anume anii ʼ90. Ce s-a întâmplat la nivel de design, în vremea aia, mi s-a părut și atunci rău, la fel ca și acum. S-au folosit multe lucruri artificiale, gresie care imită piatra sau parchetul, tot felul de elemente lucioase, care să dea senzația de bogăție. Designul trebuie să fie sincer. Gândește-te așa, generația care era activă atunci și avea bani a crescut într-o perioadă comunistă, cu mobilă sculptată manual, dar apăruseră și televizoarele color, combinele stereo, niște elemente care nu aveau ce căuta lângă acea mobilă. Designul este contemporan, trebuie adaptat nevoilor noastre din prezent. Poți să oferi o atmosferă industrială, retro, șic, vintage, dar să nu uiți că funcționalitatea spațiului este pentru tine, acum. Fii sincer până la capăt. OK, vrei să trăiești vintage și să ai un televizor. Nici asta nu e greșit. Pune televizorul într-o ramă ca să-l și integrezi. Unii ar spune că e kitschos. Dar, până la urmă, e mult mai integrat în felul acesta: un televizor ca un tablou. Au apărut și aparate de aer condiționat care arată ca niște tablouri. Folosește-l pe acela. Sau pune grilaje în tavan și ai un sistem de aer condiționat în toată casa. Poți să faci lucrurile să vină dintr-o anumită atmosferă.”

Dizainăr nu doar expune, ci și creează, iar dovadă stau produsele pe care le-au făcut prin colaborări. Mihnea amintește de scaunul Lana, construit în colaborare cu Lana Dumitru, între timp devenit un obiect iconic în designul românesc, apoi de proiectele alături de Bucin Mob, dar și de inhalatorul de sare – o colaborare din 2010 cu un producător român de aparatură medicală.

Îmi place când oamenii se opresc din răspunsurile lor și îmi întorc întrebarea. „Dar ție ce îți place la munca de redactor?” Intervine puțin în confortul în care mă așez așteptând povestea, dar mă și bucură. Răspunsul meu este completat frumos: „Chiar așa e. Designerul e un scriitor de povești, în general. Noi le spunem scenarii de utilizare. Povestea, câteodată, poate fi legată de o anumită utilitate, de o reinventare sau de o schimbare”.

Completare care încheie întâlnirea noastră exact cum a început și cum i s-a potrivit mai bine, cu poveștile a trei produse: cana, lumânarea și lampa. Pentru prima, desenul cănii a fost inspirat de gardurile din București („Poate sună urât, dar e foarte frumos rezultatul pentru că are o ritmicitate.”), cea de a doua se numește Vulcano și transformă ceara scursă inestetic peste suport („Setul exploatează tocmai această neplăcere, când ceara se scurge, devine ca un fel de lavă care s-a scurs pe marginea vulcanului, tocmai pentru că ea are formă conică”). Cea din urmă îmi reamintește de Iași, căci autorul este de acolo: „Andrei a avut o pasiune pentru obiectele vechi, pe care le-a restaurat și le-a făcut corpuri de iluminat. El fiind fotograf, are nevoie de lumină și știe să lucreze cu ea. A vrut să pună lumina în fața camerei de data asta, să nu mai stea în spate”.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii