Cautare




, Contributor

Gadget |
|

Din Berkeley, despre viitorul roboților

În România a citit prima dată despre inteligența artificială, în Germania a studiat domeniul, însă în Berkeley s-a oprit pentru a dezvolta robotica. Anca Drăgan nu se teme de invazia roboților, ci de faptul că aceștia ar putea urma prea îndeaproape cerințele vagi ale oamenilor.
imageedit_10_9356486584

În primul rând, povestește-mi despre tine, cum s-a născut pasiunea pentru robotică și când sau unde ai descoperit prima dată noțiunea de inteligență artificială?

În liceu mi-a plăcut mult matematica și informatica. În clasa a XII-a, am dat peste o carte despre inteligența artificială – cea scrisă de colegul meu de acum, Stuart. M-a atras noțiunea unui program, a unui „agent“ (cum îi spunem în AI – Artificial Intelligence) care își dă seama singur ce trebuie să facă pentru a atinge un anumit obiectiv. Am făcut cercetare în domeniu la facultate, în Germania, și de acolo a fost doar un pas către agenții fizici, adică roboții.

Cum ți-ai petrecut copilăria? Erai la fel de interesată de mecanisme și de felul în care funcționează lucrurile, jucăriile, de exemplu?

Nu! M-am jucat cu păpuși și un set de bucătărie. N-am avut LEGO, n-am avut nici puzzle și, spre deosebire de soțul meu, nu am nicio poveste din copilărie despre cum am dezasamblat calculatorul sau camera pentru a vedea cum funcționează. Lucrurile acestea ori nu le aveam, ori erau scumpe și le prețuiam. Și nici acum partea de mecanică nu îmi ridică același interes precum partea inteligentă a roboților.

Ce te-a determinat să studiezi acest domeniu și să îți dorești să îl dezvolți?

La început m-a atras ideea de inteligență artificială. Apoi m-au captivat algoritmii și matematica pe care o folosim în domeniu. Și, în cele din urmă, am descoperit că am o intuiție pentru cercetare și pentru anumite probleme din inteligența artificială. Spre exemplu, la olimpiada de matematică din liceu, mă descurcam cât de cât, dar nu am ajuns nici măcar aproape de etapa internațională.

Dar când a venit vorba de cursurile din facultate legate de AI, ceva a fost diferit. Dintr-odată, unele lucruri care păreau grele pentru alții, mie mi se păreau ușoare. Așa că, până la urmă, nu știu dacă eu am ales domeniul sau el m-a ales pe mine. Am căutat să fac ceva la care pot să contribui, pentru care cunoștințele pe care le-am dobândit mi-au dat o intuiție oarecum aparte. Cred că fiecare dintre noi vrea să găsească domeniul în care poate fi cel mai folositor și pentru mine se pare că acesta este inteligența artificială.

Care crezi că sunt principalele beneficii ale inteligenței artificiale și care ar fi ariile în care ar putea fi aplicată?

Inteligența artificială este deja aplicată în multe arii, mai multe decât ne dăm seama. Un exemplu este motorul de căutare Google, care a fost inițiat pe baza unei unelte din AI care se cheamă „Hidden Markov Models“. În viitor, sperăm că vom beneficia și mai mult de AI: în medicină (diagnostice sau în descoperirea de noi tratamente), în robotică – pentru asistența persoanelor cu handicap, în crearea de resurse (spre exemplu, hrană), în îmbunătățirea mediului și explorarea Universului, în progresul uneltelor care să ne facă mai eficienți, cum ar fi asistenți personali sau mașini autonome, pentru a nu ne mai pierde atât timp la volan.

Se văd deja implementate aceste beneficii în Vest?

Se văd și în România, pentru că uneltele de inteligență artificială pe care le folosim cu toții (căutare, navigare, traducere) ne fac mai eficienți. În Vest, poate se văd un pic mai mult în medicină.

Care este reacția publicului? Cum se raportează oamenii la posibilitatea de a fi înconjurați de roboți?

Roboții sunt un caz special pentru că progresul e mai lent în lumea fizică decât în lumea virtuală. Totuși, în Silicon Valley sunt mai bine de 50 de companii care testează mașini autonome, ceea ce înseamnă că, oarecum, ne obișnuim cu roboții. Sau în spitale, sunt roboți care aduc medicamentele pacienților. Însă nu sunt nici pe departe suficient de fluenți în interacțiunile cu oamenii pentru ca aceștia să aibă o reacție prea pozitivă. Mai avem mult de muncă. Deocamdată, sunt ca niște copii care mai au destul de învățat până să poată fi integrați în lumea adulților.

CITEȘTE ȘI Meet reMarkable

„The Rise of The Robots“ sau „dezvoltarea inteligenței artificiale poate sfârși rasa umană“ reprezintă aspecte de îngrijorare pentru profesorul Stephen Hawking sau Elon Musk. Sunt acestea surse reale de îngrijorare? Cum privești tu viitorul din acest punct de vedere? Cele trei legi ale lui Asimov din „I Robot“ sunt valide?

Ideea că roboții se vor răscula împotriva oamenilor este oarecum absurdă. Dar asta nu înseamnă că nu sunt cauze de îngrijorare. Din punct de vedere tehnic, ceea ce mă îngrijorează este destul de departe de filmele SF. Ceea ce mă îngrijorează este că inteligența artificială nu face decât să rezolve probleme de optimizare.

În optimizare, trebuie să definim o funcție – funcția al cărui minim vrem să îl găsim. Progresul în AI este progres în capabilitatea de a optimiza funcții utile, în domenii din ce în ce mai complexe. Însă, pentru mine, întrebarea cea mai mare este: „Care este funcția pe care un robot va trebui să o optimizeze?“ Dacă setăm funcția greșit, soluțiile ne vor lua prin surprindere.

Și asta s-a întâmplat deja când Bursa s-a prăbușit și a trebuit să fie resetată câteva ore pentru că algoritmii de „high frequency trading“ au găsit o soluție la care nu ne așteptam – nu pentru că au știut suficient de mult ca să prăbușească Bursa intenționat, ci, dimpotrivă, pentru că au știut prea puțin.

Iar problema cu legile lui Asimov este exact aceasta: sunt vagi. Și nu e surprinzător, avem multe legende și anecdote despre cât de greu e să specificăm exact ceea ce vrem. De la peștișori de aur care îți îndeplinesc dorințe până la regele Midas care a vrut ca tot ce atinge să se prefacă în aur. Problema nu este că roboții se vor răscula și nu vor asculta de oameni, ci că vor asculta prea bine, iar oamenii vor fi, ca de obicei, inexacți și contradictorii în dorințele lor.

Cum ar arăta lumea așa cum ți-o imaginezi tu?

Pașnică și cu resurse mai multe, împărțite în mod mai egal, nu ca acum. Și cu oameni deștepți, creativi, care își urmăresc pasiunile.

Dincolo de robotică, care sunt pasiunile care îți organizează timpul liber?

Nu am prea mult timp liber, dar îmi place să călătoresc, din când în când mă găsești pe o plajă, lângă un ocean turcoaz cu o nucă de cocos plină cu rom în mână. Iar mai nou mă voi apuca de sailing. Aici, în San Francisco, avem printre cele mai bune vânturi pentru bărci cu vele și este cazul să încep să profit.

Care sunt bucuriile și inspirațiile tale zilnice?

E o bucurie și un privilegiu să mă întâlnesc cu doctoranzii mei în fiecare zi. De asemenea, e o bucurie și un privilegiu că tot ce trebuie să fac, în fiecare zi, este să mă gândesc cu ei la ce ecuații și algoritmi vor ajuta roboții să fie folositori oamenilor în viitor.

CITEȘTE ȘI Bucuria și disciplina: ce bine este când reușim să le ţinem împreună, lângă noi

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii