Cautare




, Contributor

Specialist în comunicare și marketing. Analizează universul consumatorilor pornind de la insight-uri din studii sociologice, psihologice și antropologice.

Lifestyle |
|

Digital tabu

Platformele digitale au schimbat modul în care oamenii se iubesc. Dar și pe cel în care se întâlnesc, se cunosc, flirtează și se despart.
Olivia Petre New

Unul din patru divorţuri care au loc în SUA și în UK citează printre cauze „dovezi“ de pe Facebook, Twitter sau Whatsapp, iar avocaţii italieni vorbesc despre reţelele sociale ca despre „noua bombă” ce dinamitează la dolce vita. Așa se face că acest Cupidon perfect pentru mulţi „singles“ are acum șanse mari să fie citat la ceremonia de nuntă într-o frază de genul „…împreună până când Facebook ne va despărţi“ – o versiune mai realistă pentru cuplurile contemporane.

Dar DE CE platformele create să aducă oameni împreună reușesc să despartă oameni?

E simplu: pentru că funcţionează (prea) bine.

Ideea de a putea contacta alte persoane instant, direct și discret e principiul de bază al oricărei aplicaţii de socializare. E mecanismul pentru care iubim Internetul, căci prin el putem regăsi și recunoaște atât de multe persoane dragi, din alte orașe sau din alte vieţi ale noastre. Dar există și reversul medaliei. În opinia psihologului Eric Klinenberg, autorul volumului Modern Romance, „a avea în buzunar un smartphone activat e ca și cum ai căra după tine un bar plin cu potenţiali iubiţi, care are program non stop”. Cu toate că puţini dintre noi conștientizează acest lucru.

Și totuși, specialiștii arată că expunerea prin social media la un număr de persoane de sex opus (parteneri potenţiali) exponenţial mai mare decât era posibil prin interacţiunile î.i. (înainte de Internet) a dus la creșterea fără precedent a posibilităţilor teoretice de alegere. O presiune care face foarte dificil angajamentul stabil faţă de o persoană. Și problema nu este că ar plânge mulţi bărbaţi după angajamente stabile, ci că această presiune creează un „what if” care, bine hrănit cu prieteni virtuali și comparaţii nerealiste, se poate transforma în îndoială cronică, faţă de sine și faţă de partener (Oare cum sunt eu comparativ cu X/Y? Oare am ales partenerul potrivit? Oare ce mai face my/ my partener’s ex?).

Dar, desigur, mediul digital ne răsfaţă și cu avantajele gratificării instante. De exemplu, e mult mai ușor să începi o conversaţie online. Nu trebuie să privești pe nimeni în ochi și nici nu mai contează dacă părul sau încrederea ta au o zi bună sau nu. Te ascunzi în spatele pozei de profil și gata, în faţa celuilalt va fi de fapt cea mai bună versiune a ta. Cu ceva ajutor din partea Photoshop, eventual. Partea interesantă este că unii numesc acest fenomen digital „soul before body”, adică întâi cunoști latura spirituală a unei persoane și abia apoi ajungi să iei contact cu cea fizică. Măcar dacă ar fi așa cum spun ei și cum spune sloganul „online e mereu simplu”…la ce viteză de Internet avem în România, am fi ajuns departe în cunoașterea sufletelor!

Citește și Friends who Like you și prieteni care chiar te plac

Dar să revenim la conversaţia online. De la Bună! la Confirm Friend nu mai e decât un click și în curând cei doi pot fi în faţa unei decizii cu impact social – statusul oficial al relaţiei lor romantice. Nu, nu mă refer la statutul civil, ci la cel care de multe ori îl precede, statusul de pe Facebook. Un subiect de negociere pentru multe cupluri, acest Life Event cred că ne arată de fapt un merit al faimoasei platforme: faptul că Facebook a reînviat instituţia logodnei.

Toate bune și frumoase până când, câteva zeci de check in-uri mai târziu, Facebook sau Instagram își arată din nou partea mai puţin empatică. Dacă despărţirile nu au fost niciodată ușoare, să primești notificări despre noua fericire expusă online a fostei sau fostului, sigur nu ajută prea mult.  De fapt, au apărut chiar noi termeni ce descriu strategiile de despărţire în spaţiul digital.

În caz că nu știaţi, atunci când un partener se oprește brusc din a transmite mesaje, deși le scria cu zecile cu o zi înainte, se cheamă „ghosting”. „Icing” este o versiune mai puţin abruptă a aceleiași povestiri, atunci când tonul comunicării devine dintr-o dată rece și formal. Iar de „Simmering” îi puteţi acuza pe cei care vă ţin agăţaţi cu promisiunea unei întâlniri ce nu mai devine realitate pentru că inundaţie, mașină stricată, eventual căţel care a ros tastatura…

Un limbaj pe care sper să nu îl învăţăm prea curând, deși vine la pachet cu o mare tentaţie. Aceea de „a da check in și check out unii altora fără a înfrunta consecinţele emoţionale ale acestor decizii” (Esther Perel).

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii