Iar m-a pus pe gânduri copilul de șase ani cu întrebările lui. I-a intrat în cap ideea că bunicii sunt cei mai inteligenți din familie întrucât „cu cât un om a trăit mai mulți ani, cu atât știe mai multe lucruri”. Efectul? De fiecare dată când îi spun că „nu știu” ceva, îmi dă rapid soluția salvatoare: „Sun-o pe buni, ea a trăit mai mult ca tine și sigur știe dacă există nave
de luptă cu dublu lansator de torpile!”. Right.
Și cum stăm noi așa, pe o bancă oarecare din parc, mă aplec către marile întrebări ale lumii, gândindu-mă cum să îi povestesc unui căpșor curios să alerge prin parc și prin viață, despre relația dintre trei concepte pe care până și adulții le mai confundă: Inteligență, Cunoaștere, Înțelepciune.
Clar nu e o variantă să îi spun că inteligența e capacitatea cognitivă de a gândi abstract și de a acumula și interpreta informații în scopul adaptării la mediu și rezolvării de situații noi. Mă gândesc la varianta simplificată: un om inteligent e un om care se descurcă bine în situațiile noi. Anticipez conversația care începe să se rostogolească de aici și îmi dau seama că sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le știe de pe-acum copilul meu, că tot a început să facă cunoștință cu sistemul românesc de educație:
INTELIGENȚA nu e ceva ce învățăm la școală. E ceva cu care ne naștem.
Cât de inteligent poți deveni e deja programat din naștere. Inteligența unui copil depinde în primul rând de cât de inteligenți sunt mami și tati, pentru că se moștenește în mare măsură de la părinți (undeva între 50%-80% din ceea ce numim inteligență e determinat de gene). Contează însă și educația ta, mediul în care crești și cât de sănătos te dezvolți. Ai preluat din familie un potențial maxim pe care îl poți atinge sau nu, în funcție de educație și de context.
„Genetica ne dă matricea în care ne putem dezvolta – ea stabilește limitele inteligenței. Mediul determină însă măsura în care o persoană se dezvoltă spre limita de sus a inteligenței moștenite sau rămâne mai jos de ea”, spune psihologul Russell Warne. Este exact ca și în cazul înălțimii – în funcție de cât de bine hrănit este un copil, cât de sănătos este și cât sport practică, el își poate atinge limita maximă de înălțime, cea la care a fost programat genetic. Dar, oricât de mult ar excela la toate astea, nu o va putea depăși.
Oamenii sunt inteligenți în mod diferit.
Oamenii diferă între ei prin faptul că au tipuri diferite de inteligență, adică unii se pricep mai bine să rezolve anumite probleme, iar alții, altele.
De exemplu, oamenii care știu să folosească foarte bine cuvintele, povestesc frumos și sunt pasionați de citit și scris au inteligență verbală ridicată (așa ca mami, în cazul nostru). Ei pot fi buni învățători, jurnaliști, poeți, avocați, profesori, scriitori, psihologi.
Cei care știu să lucreze cu numerele și să rezolve repede probleme de matematică au inteligența numerică mare (cum NU are mami, dar tu mai ai o șansă pentru că tati se pricepe mult mai bine aici!). Ea ghidează către profesii precum analist financiar, vânzător, contabil, analist de date, programator IT.
Alți oameni au mai dezvoltată inteligența figurală, adică pot analiza foarte bine spațiul, formele, proporțiile. Ei pot deveni arhitecți, designeri grafici, ingineri, sculptori etc.
Toate aceste tipuri de inteligență se măsoară prin teste (vezi www.pemeserie.ro) și dau adunate un scor numit IQ. E bine să îți cunoști IQ-ul pentru că el îți arată cât de repede poți să înveți lucruri noi (la școală și în viață), ce tipuri de profesii ți se potrivesc și cam care va fi performanța ta la locul de muncă, atunci când vei avea unul.
Chiar dacă oamenii au un IQ mai mare sau mai mic față de medie, fiecare dintre ei se naște cu un dar – darul cuvintelor, al numerelor sau al formelor. Important e să descoperi darul tău și să îl pui la treabă!
Fericirea noastră depinde de inteligența emoțională.
IQ-ul este despre ceea ce gândim, EQ-ul e despre ceea ce simțim. Un tip de inteligență care ne influențează foarte mult viața, indiferent ce dar avem, este inteligența emoțională. De ea depinde cât de bine ne înțelegem cu prietenii și familia, deci cât de fericiți ne simțim. Se referă la capacitatea noastră de a ne da seama ce emoții trăim (noi și cei cu care vorbim) și de a le exprima fără a le lăsa să ne controleze. Pentru că emoțiile sunt trecătoare. Ea se măsoară în cât de bine ne putem controla furia, cât de bine putem colabora cu ceilalți când au o părere diferită de a noastră, cât de bine reacționăm când ceva nu iese așa cum ne dorim. Indiferent de profesia aleasă, cu toții avem nevoie de inteligența emoțională.
CUNOAȘTEREA arată ce știm, inteligența arată cât înțelegem.
Toate desenele la care te uiți, toate jocurile pe care le joci, toate prieteniile pe care le legi, toate poveștile pe care părinții ți le citesc seara la culcare, toate discuțiile pe care le porți – toate te fac un mai bun cunoscător de lucruri și de viață. Dar tu alegi despre ce domenii vrei să afli mai multe. De asta bunicile nu se pricep, în general, la nave de luptă, însă cunosc cele mai bune rețete de prăjituri de casă.
ÎNȚELEPCIUNEA nu e nici ceva cu care te naști, precum Inteligența, nici ceva ce acumulezi, precum Cunoașterea. Este ceva ce devii.
Oamenii inteligenți nu sunt întotdeauna și înțelepți. Și invers – Un ignorant care își recunoaște ignoranța e, de fapt, un înțelept – Buddha. Inteligența e un instrument prin care acumulăm Cunoaștere, iar Cunoașterea se poate transforma, în timp, în Înțelepciune.
Înțelepciunea e scopul cel mai mare, deasupra inteligenței și dincolo de cunoaștere. Dacă vei ajunge să fii cumpătat, să accepți că lucrurile se schimbă încontinuu, iar în cele din urmă trec, să fii răbdător cu tine și cu ceilalți și să vezi cu inima, mai mult decât cu ochii, ai șanse să devii înțelept. Dar pentru fiecare om calea către înțelepciune e alta, trebuie să o cauți pe a ta.
Și să știi că nu numai oamenii bătrâni sunt înțelepți, eu cred că există și o înțelepciune a copiilor, una a tinerilor și una a bătrânilor, poate cea mai mare.
Cum te pot ajuta eu, ca părinte, cu fiecare din ele?
Legat de Inteligență – aici te-am ajutat deja, mult, dar neconștient. Tu moștenești din inteligența părinților și tot ce pot face mai departe e să pun umărul la a-ți oferi o educație cât mai bună, ca să poți atinge pragul de sus al potențialului tău genetic.
Legat de Cunoaștere – aici te pot ajuta mult. Te așteaptă biblioteca din sufragerie și toate experiențele pe care le creăm împreună.
Legat de Înțelepciune – prea puțin te pot ajuta. Pot doar să mă străduiesc să am eu însămi momente când devin înțeleaptă.
Și îți mai spun că te iubesc indiferent de ce daruri ai și de câte cunoștințe vei dobândi, dar, de sfătuit, te sfătuiesc așa:
Atunci când vrei să rezolvi ceva, apelează la un om inteligent.
Atunci când vrei să afli ceva, apelează la un om informat.
Atunci când vrei să decizi ceva, apelează la un om înțelept.
Și nu uita: tu însuți poți fi toate acestea.
-//-
O puteți urmări pe Olivia Petre și pe conturile personale @OliviaPetre și @ArtaDeAFiÎmpreună.
