Pentru unii, ar putea fi considerată o scenă ce vorbește despre plictiseala existenţială, precum cea cu care se confruntau personajele lui Antonioni. Pentru mine însă este nostalgia frumuseţii d’antan a vieţii la malul Mediteranei, a verilor spumoase din anii ’70, cu personaje interesante, cu ţinute glam-french, într-un cuvânt, Seventies Euro-Vacation leisure style.
Nu sunt o mare iubitoare a călătoriilor, în genere, însă am destinaţii preferate, unde atmosfera idilică este compusă din arome, obiecte, trăiri, peisaje, referinţe cinematografice sau literare. Nu sunt neapărat genul de locuri pe care le vezi tăgguite, nu au opulenţa Dubaiului și nici exotismul Thailandei, dar au povești, au istorie, au trecut și poezie.
Pe meleaguri îndepărtate, în Tunisia, se află Sidi Bou Said, o staţiune situată la 20 de km de capitală.
Cu statutul uneia dintre cele mai vechi și mai renumite staţiuni, frecventată de holiday-goers la fel de celebri, precum Simone de Beauvoir, Colette sau André Gide, Sidi Bou Said te întâmpină cu un peisaj exotic, cu arhitectură arabă și andaluză, cu portocali, dantelării orientale din fier forjat albastru, culoare-amprentă a locului, cu mozaicuri și uși superbe, în culori vibrante, cu lucrături elaborate.
André Gide spunea despre acest loc: „Bathing in a fluid, mother-of-pearl sedative”. August Macke a pictat aici Café de Nattes, cunoscută și sub numele Café de Delices, un loc iconic al staţiunii, care a dat și numele celebrei piese a lui Patrick Bruel. Cafeneaua are o panoramă splendidă și este atât de renumită, încât ar fi de neratat dacă ajungeţi în zonă.
Pe Klee, locul l-a inspirat atât de mult, încât a avut un rol esenţial în pictura sa, introducând astfel în lucrările sale culoare și lumină.
Din 1915, autorităţile franceze au hotărât ca orașul să fie protejat ca monument de istorie sau artă.
Rămânem în sălbatica și însorita Africă, însă în altă zonă. Desprins parcă din Epoca Victoriană, încremenit în timp, copt sub soarele Africii, Matijesfontein este, mai presus de toate, o lecţie de istorie.
În 1884, inginerul feroviar de origine scoţiană James Douglas Logan poposește aici, căutând o climă potrivită pentru a-și vindeca problemele de sănătate. Decide să pună bazele unui spa modern în Epoca Victoriană. Așa ia naștere Matijesfontain, acest oraș cu superbe case istorice, atemporal, unde sunt păstrate și astăzi staţiile de benzină de la 1800, unde poţi face un tur al orașului în vechiul Old London Bus, ce își adună călătorii ca în vechile timpuri, cu sunet de trompetă. Sau poţi petrece o noapte în celebrul Milner Hotel, un hotel cu o istorie veche, ce a funcţionat întâi ca spital militar, în timpul războiului, apoi ca post de veghe. Tot aici și-a petrecut ultimii ani din viaţă celebrul jucător englez de cricket George Lohmann, fascinat de zonă și de climă.
Printre atracţiile pe care le propune orașul suspendat în timp se numără: muzeele victoriene, plimbările prin stepa Karoo, drumeţiile cu mountain bikes, vizita la Boer War British Army, o partidă de tenis sau Petanque sau, pur și simplu, relaxarea pe marginea piscinei, în lentoarea unei după-amiezi toride.
Puteţi lua cina la Royal Lounge, un loc ce portretizează viaţa lui James Logan și a altor personalităţi celebre ale Erei Victoriene, care au vizitat micul oraș. Printre oaspeţii de seamă ai locului s-au numărat: Lord Randolph Churchill, Cecil John Rhodes, Rudyard Kipling și Olive Schreiner.
Ne întoarcem în Europa, în vechea Bohemie – actuală Cehia, mai exact în cunoscuta staţiune Karlovy Vary, o destinaţie foarte populară în sec. al XIX-lea, pe care celebrităţile epocii o vizitau pentru tratamentele spa și bogăţia apelor termale.
De-a lungul timpului, a fost vizitată de personalităţi importante: ţarul Petru al Rusiei, Bach, Beethoven, Paganini, Adam Mickiewitz, Freud, Mucha, Tolstoi and many more.
Superba staţiune balneară este gazda unor importante evenimente culturale și sportive, precum Festivalul Internaţional de Film Karlovy Vary, unul dintre cele mai vechi festivaluri de acest gen și reprezentativ pentru Europa sau cursele de cai devenite, deja, o tradiţie. Aici au fost filmate scene pentru „Casino Royale” sau pentru al doisprezecelea film James Bond.
Faimosul lichior Becherovka își are originea tot aici, la fel ca și faimoasa sticlă Moser Glass sau celebrele napolitate, inventate în 1867, Carlsbad wafers, ce au împrumutat numele și unui sortiment de prune târzii, conservate în sirop de zahăr.
Deși a fost fondată în 1358, staţiunea își câștigă notorietatea începând cu anul 1760, când medicul David Becher descoperă aici prezenţa dioxidului de carbon, în izvoarele minerale. Observând că acesta se evaporă foarte repede din apă, recomandarea sa este de a se consuma apa termală direct de la sursă. Astfel încep să fie construite pentru turiști pavilioane ce, în timp, au fost înlocuite cu colonade și săli susţinute de coloane impresionante.
Puteţi vizita centrul turistic Moser, unde există Muzeul de Sticlă, ce deţine peste 2.000 de lucrări fine, Mill Colonade, construită în 1881 și care adăpostește cinci izvoare și numeroase sculpturi, dintre care 12, de-a lungul balustradelor, reprezentând cele 12 luni ale anului sau Hot Spring Colonade, o structură modernă din 1960, ce include un gheizer.
În sudul Italiei, în temperamentala Sicilie, se află unul dintre cele mai frumoase sătucuri pescărești, Marzamemi, întemeiat de arabi, în secolul al X-lea. Pe atunci se numea Marsa al-hamam, în traducere însemnând „locul unde înoată ţestoasele”.
Dacă aţi văzut filmul „South”, al lui Gabriele Salvatores, din 1993, să știti că peisajele superbe erau filmate aici, în Merzamemi.
Marea smaraldină, clădirile extrem de vechi, cojite, cu nuanţe chihlimbarii, scaunele colorate și mesele din lemn, ce populează străzile înguste, liniștea diurnă și efervescenţa tipic italiană a restaurantelor seara fac din Merzamemi un loc ideal pentru orice chic-couple.
O vizită în Liccamuciula, un superb bookstore-shop-restaurant, este un must. Aici găsești cele mai gustoase deserturi și cele mai savuroase vinuri italienești, dar și o selecţie cool de suvenire, de la bijuterii vintage, săpunuri handmade până la cărţi, miere, flori, fructe.
Turistul se bucură de acest regal vizual. Portul pescăresc, cu vapoare din lemn colorat, case cu uși albastre, flori roșii, marea turquoise. Vechiul centru al satului te lasă să admiri locuinţe vechi, ce datează din vremea Principelui Di Villadorata, de la mijlocul sec. al XVIII-lea, care se ordonează de jur împrejurul Piazza Regina Margherita și este situat pe un mic promontoriu.
Atracţiile turistice cuprind Biserica San Francesco di Paola și Palatul Aristocratic al Prinţului. În iulie, sătucul găzduiește Festivalul Internaţional de Film, iar proiecţiile filmelor se fac, în mod inedit, pe zidurile ce înconjoară piaţa. Această ambianţă nocturnă se continuă până la sfârșitul lunii august. Este o atmosferă de petrecere relaxată, turiștii și localnicii petrec ca niște adevăraţi
party-goers, cu aperitive și răcoritoare, după ce întreaga zi s-au bucurat de soarele plajei Porto Paolo di Capo Passero. Nopţile, aici, sunt efervescente, muzica se aude până târziu, DJ-ul prezintă adevărate spectacole, toată lumea dansează.
De neratat o cină la malul mării, în La Cialoma, locul unde poţi gusta excelente preparate pescărești.
