Cautare




, Contributor

Opinii |
|

Despre o economie complet disfuncțională a audiovizualului

După comunism, România a liberalizat piața audiovizualului și o bună parte din frecvențele radio și canalele TV au fost alocate folosirii de către investitori privați, ca reflex împotriva propagandei oficiale de la televiziunea și radioul de stat.
cna-dc.jpg

Cum nu a existat o proprietate privată în audiovizual înainte de 1989, statul a decis pentru rapiditate și eficiență și în condițiile inexistenței unui capital autohton suficient de puternic, să dea gratis frecvențele și canalele TV. A contat doar ce tip de radio sau televiziune urma să faci: ia tu și fă unul muzical!, ia tu și fă una de știri!, ia tu și fă unul generalist! Prima urgență era pluralismul vocilor în media, primordială a fost informarea publicului din cât mai multe surse independente.

A trecut ceva timp. A apărut Legea audiovizualului. Între prima lege a audiovizualului și ultima lege, cu modificările la zi, multe s-au schimbat. S-au schimbat membrii CNA, am intrat în UE, a apărut YouTube și Facebook, distribuția TV prin cablu s-a dezvoltat și s-a concentrat și, mai nou, a apărut distribuția radio și TV prin internet.

Ce nu s-a schimbat? Nevoia de informare, nevoia de pluralism și nevoia de independență editorială. Reflexul de reprezentanți ai unui stat tutelar și discreționar al unora dintre membrii CNA atacă însă chiar aceste fundamente ale democrației. Ai zice că sunt funcții și funcții publice, unele vin direct în continuarea instituțiilor din epoca comunistă și ai zice că acolo ar fi cumva normal ca mentalitățile de tip revolut, controlul politic, devalizarea avuției publice și alte tare comuniste să se fi perpetuat.

Dar în CNA? O instituție care nu a existat înainte de 1989? Mai mult, hai să zicem că primii membri CNA au fost regizori proletcultiști, rapsozi populari de culoare roșie sau critici de film de pe vremea realismului socialist.

Ce diavol comunist însă îl face pe un puști de 8 ani cât avea la Revoluție, în prezent ajuns membru CNA, să se poarte ca și cum ar pune în aplicare linia fostului partid unic?

VEZI CUM A FOST PRIMITĂ „CARTEA DE LA ORA 5” ÎN SOCIAL MEDIA! 

La 9 februarie 2016, la peste 25 de ani de la Revoluție, CNA respins prin votul unora dintre membrii săi, pentru a treia oară pe același subiect, o tranzacție cu licențe în domeniul privat. CNA nu a fost de acord ca acțiunile radioului PRIVAT generalist Radio Transilvania să fie cedate unor acționari ce dețin radioul PRIVAT generalist de factură confesional-religioasă Vocea Evangheliei.

Statul român, prin brațul membrilor CNA care au votat împotriva tranzacției, a intervenit între laic și religios. Unde am mai văzut asta?

Discuția poate fi purtată și în alți termeni. CNA a arbitrat fără să-și dea seama (sper), între „comunism” și „capitalism”, între o decizie a economiei de piață de a valida sau nu un anumit tip de investiție și decizia „statului” de a naționaliza practic o resursă limitată din domeniul privat.

De ce a dat CNA câștig de cauză tendinței comuniste? Ne-a explicat, din greu, puștiul de 8 ani, cât avea în timpul Revoluției. La 25 de ani de la Revoluția împotriva comunismului, acesta a pus la îndoială tocmai bazele capitalismului și liberalismului în audiovizual. Și ce discuție în contradictoriu s-a purtat pe marginea transferului de proprietate al unui radio laic și aproape în stare de faliment! Dar de ce a venit să-l cumpere tocmai un radio confesional-religios, finanțat de enoriași – cum e Vocea Evangheliei? De ce nu a venit alt investitor? Dar investitorul ăsta ce are?…

VEZI AUDIENȚELE TELEVIZIUNILOR DE DOCUMENTARE ÎN IANUARIE 2016!

Nu au contat argumentele legale (CNA poate refuza un transfer doar în cazul unei concentrări excesive de proprietate, ceea ce nu este cazul). Nu a contat că frecvența din circuitul privat ar trebui tratată ca o marfă care se vinde și se cumpără dacă tot ne dăm capitaliști. Ce a contat a fost doar grava eroare a unui vot lipsă pentru aprobarea tranzacției, în numele unui fals interes al publicului de a nu fi expus la prea multe radiouri evanghelice.

Doar aproximativ 25% dintre licențe sunt alocate în prezent unor radiouri confesionale. În condițiile date, votul celor care s-au opus tranzacției a fost un vot împotriva unui anumit tip de conținut editorial.

Și tot în condițiile date, vorbim despre un abuz de autoritate, despre discriminare (alte radiouri au primit aprobarea) și de o aroganță fără margini în a te erija în păpușarul frecvențelor din domeniul privat.

Mai cred că vorbim despre etatism, despre o nouă nomenclatură autosuficientă care guvernează o pseudo-societate capitalistă. Și, în cazul concret, vorbim despre niște „patroni” neaveniți ai unei economii complet disfuncționale a audiovizualului.

MIHAI PAVELESCU este editor MEDIA EXPRES

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii