Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

Despre moartea și lăcomia brandurilor

Petre_Barbu.jpg
Am luat tramvaiul de la mine din Nicolae Grigorescu și am mers cinci stații până la hipermarketul Auchan din Theodor Pallady. M-am dus să iau câte ceva pentru casă. Asta am făcut și în ultimii doi ani, luam tramvaiul cinci stații și mă duceam la Real Hipermaket din Pallady.

Acum, în locul Realului este Auchan-ul. (Știam că în urmă cu un an, francezii au cumpărat de la nemți rețeaua Real.) Am intrat în acest Auchan, împingând căruțul rebranduit Auchan. Am stat vreo oră. Am ieșit cu sarsanalele pline, așa cum îi stă bine unui client, am luat un microbuz gratuit și branduit Auchan și m-am întors acasă. N-am avut nicio emoție și nicio surpriză. Ce mi-e Auchan, ce mi-e Real!

Dacă n-ar fi fost logo-ul Auchan peste tot prin magazin, aș fi zis că sunt tot în vechiul Real. Aceeași așezare a raioanelor, aceleași mărfuri și produse în rafturi, aceleași branduri la promoții, aceleași tehnici de vânzare, casele de marcat sunt la locul lor. M-am uitat și pe bonul de la casă, n-am avut nicio tresărire la banii pe care i-am scos din buzunar. Nu pot spune că a fost mai ieftin sau mai scump decât la fostul Real. (Nici n-am memoria prețurilor!) Aceeași „Mărie” cu altă „pălărie”. Aceeași construcție, dar cu un alt brand.  

La cât de bezmetică este lumea noastră de consumatori, cred că mulți nici n-ar observa dacă un hipermarket și-ar schimba (ca prin minune) în fiecare zi brandul: azi Real, mâine Auchan, poimânie Cora, săptămâna viitoare Carrefour. Până la urmă contează prețul la ulei, la zahăr, lapte și la tot ce se află în acea hală numită hipermarket.

Brandurile se află în mințile noastre, iar în hipermarket (pe pământ) sunt produsele din rafturi. Când un magazin este închis și înlocuit cu altul, brandul începe să moară, încet-încet, fiind înlocuit de noul venit. Brandul moare din momentul în care oamenii încep să-l uite.

De ce oare nu se organizează înmormântarea unui brand? De ce proprietarii (sau apropiații) brandului mort nu dau anunțuri la rubrica „Decese” de la „Mică Publicitate”: „Cu durere în suflet anunțăm trecerea fulgerătoare în neființă…” sau „După o lungă și grea suferință…” Să se spună când are loc slujba la biserică și când va fi dus brandul pe ultimul drum. Să plângă clienții fideli la groapă, să arunce un pumn de țărână, iar groparii să-și facă datoria, să bătătorească bine pământul peste coșciug, să nu se surpe la prima ploaie. Consumatorii să se ducă la parastas, să mâncăm coliva brandului. De ce n-ar fi posibil chestia asta, de vreme ce ne plac atât de tare înmormântările? (Doar s-a dovedit de atâtea ori la moartea oamenilor celebri cum sar televiziunile și-o țin langa la o săptămână după ce s-a răcit mortul în groapă!) Așa să fie și cu brandurile, că și ele au viață! Viața lor prin viețile consumatorilor.

Dar să revenim pe pământ! Ceea ce am constat în Auchan (dar și în alte magazine de bunuri de larg consum) este că brandurile au ieșit să întâmpine Crăciunul. Mai erau 41 de zile până la Crăciun când am fost la hipermarket și ofertele de sărbătoare erau deja activate. Am avut senzația că mâine-poimâine vine Crăciun plin cu Moși de ciocolată, cozonaci, bomboane de pom, brandurile ăstea nu mai au răbdare! Au năvălit deja ca să-i agațe, să-i seducă, să se lipească și să-i prindă pe consumatori.

Parcă nu mai avem o tihnă a Crăciunului, ci o întrecere (socialistă!) a brandurilor, care e mai harnic, care e mai iute, care e mai grăbit să ofere ceva, care vinde mai mult! Graba asta are la bază o singură explicație: lăcomia. Lăcomia oamenilor care dirijează aceste branduri și campaniile lor de Crăciun. Mă tem că lăcomia oamenilor de marketing să nu ajungă în miezul verii, când vor apărea primele oferte la cozonacii pentru Paștele din anul viitor. 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii