Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Despre lucrurile întotdeauna la modă

Avem nevoie de repere, avem nevoie de roadele civilizaţiei materiale de astăzi, dar nu putem renunţa la valorile trecutului. „Ele sunt o infuzie de autentic, de esenţe, de omenesc nealienat“.
Tatiana 2 - foto Cristina Nichitus Roncea.jpg

Parafrazându-l pe Proust, suntem, uneori, „à la recherche du temps perdu“. Căutăm atmosfera cu miresme din trecut, obiecte fetiș, deprinderi, maniere, ţinute cochete, reţete de frumuseţe… Nu tot ce este evoluţie, progres, nou înseamnă și valoare. Horaţiu spunea: „Grecia învinsă i-a învins pe învingători“ și se referea la supremaţia culturală a Greciei în raport cu Roma.

Dureroasă însă înstrăinarea omului de propria natură, alienarea sa, într-un anume fel. Omul, Zoon Politikon, trăiește singur printre oameni, căci, nu-i așa, are second life. O întâlnire romantică se desfășoară astăzi alături, fiecare cu telefonul lui. Niciunul nu simte singurătatea în doi, căci este împreună cu ceilalţi, de la distanţă.

Nu se mai caută efectul cathartic al artei, nu se mai gustă așa, ca înainte, chiar pe vremuri de restriște, umorul lui Nastratin Hogea, nici înţelepciunea lui Esop. Până la urmă, această evadare în lumea virtuală este tot un refugiu, un fel de tour d’ivoire, poate evadarea revine ciclic, dar sub forme diferite. Și asta tocmai ca o ironie, nu au existat niciodată atâtea cărţi de dezvoltare personală, ce propun reţete infailibile de fericire, dar eludând norme ce garantau deliciul vieţii, acel „joie de vivre“.

Uităm că marile bucurii ni le dă Dumnezeu, iar de micile bucurii suntem responsabili noi. Uităm că noi suntem decoratorii propriilor noastre vieţi.

Articolul meu nu este o mustrare. Este doar o încercare de conștientizare că ne pierdem poveștile personale. Este un tribut adus frumuseţii vieţii, acea frumuseţe despre care Alain de Botton spunea că este un fragment de divinitate.

Iată ce conţine o parte din lista mea nedemodabilă, cu profunzimi și superficialităţi.

– Modestia – într-o lume în care nimeni nu e cineva și toată lumea este vedetă, modestia este poate cheia salvării. Poate că măsura ar scuti ca ridicolul să ne cuprindă într-atât încât să ne trecem ca titulatură „influencer“. Nu am citatul perfect reţinut, însă Mircea Albulescu a spus câteva cuvinte despre modestie, pe care mi-ar fi greu să nu le aștern: „Îmi place să mi se spună meșter, pentru că e o meserie și eu repar, ca orice meșter, repar sufletul oamenilor, starea lor și sculptez, ci nu maestru. Prea m-aș da pe spate“.

Politeţea – Ioana Pârvulescu o descrie perfect atunci când spune că politeţea rămâne singura formă controlabilă și educabilă a empatiei, a înţelegerii celuilalt.

– Erudiţia – îmbătător parfum de cultură asimilată și rodnică, încântătoarele ipostaze, gen personajele lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu sau Octavian Paler.

– Cozeria – acea „flecăreală“, în sens heideggerian al cuvântului, care face deliciul unei discuţii amicale, în care treci în revistă apariţii literare, care te-au impresionat, recomandări de filme, povestioare de viaţă, reţete gustoase, modă sau situaţii amoroase, dar cu perdea, chiar cu draperie.

– Empatia – unul dintre cele mai subtile sentimente pe care le poţi avea. O întâlnesc rar, pentru că asta se cultivă. Amos Oz spunea într-una dintre cărţile sale că empatia este necesară, fiind convins că lectura cultivă empatia, iar mai apoi, odată ce ai reușit să te transpui în locul altcuiva, oamenii vor renunţa în a mai face rău.

– Cărţile poștale și biletele de mulţumiri – aparent atât de demodate, dar atât de surprinzătoare. Cine se mai așteaptă ca într-o dimineaţă să primească o vedere din Austria, în care expeditorul să înlocuiască tastatura cu stiloul sau un bilet cu mulţumiri de la unul dintre prietenii cărora le-ai oferit ajutorul.

– Cărţile – plăcerea de a simţi parfumul de tipar al foilor vechi sau noi. Senzaţia trecerii timpului, atunci când privești micile semne, acele colţuri îndoite, care arată cum timpul se fragmentează. Cărţile te fac să râzi, te pot inspira, consola, bucura, iar discretele note făcute cu pixul îţi vor arăta, peste timp, ce conta pentru tine, cândva.

CITEȘTE ȘI Cărţile care ne fac oameni

– Hobby-urile – ce termen desuet, astăzi au primit un alt titlu, activităţi extracurriculare, și nu înseamnă nimic. Haideţi să readucem timpul petrecut cu cei mici, care să le cultive micile hobby-uri: bricolaj, arta colajului, echitaţie, gimnastică, desen, orice ar putea dezvolta creativitatea și încuraja neuniformizarea. Sau cum ar fi să reluăm colecţionarea timbrelor, a abţibildurilor, a cartolinelor cu artiști sau picturi, orice, chiar și cutii de chibrituri sau șerveţele.

– Hârtia de împachetat maron – așa cum probabil că aţi văzut în filmul „Sunetul Muzicii“ că prefera Fräulein Maria. Este austeră, dar știe să ascundă perfect fie o bijuterie moștenire de familie, fie cea mai nouă apariţie literară. Nu are stridenţe și arată modestie.

– Parlors – camerele care astăzi au fost înlocuite de somptuoasele living-rooms. Altădată, locul unde invitaţii petreceau ore de amuzament, ascultau muzică clasică, luau cine prelungite, jucau cărţi. Apărute chiar în epoca victoriană, destinate fenomenului numit încă de atunci leisure time, erau locul ideal pentru jocuri precum Twenty Questions. De ce să nu păstrăm și astăzi tradiţia asta și să nu avem seri de marţi sau de joi dedicate unor jocuri simpatice și inteligente.

– Champagne-Glass Towers – minunata piramidă din pahare de cristal, populară în anii ’20, admirată în filmul „The Great Gasby“ – este unul dintre snobismele fermecătoare, care oferă opulenţă unei petreceri, dar în cel mai rafinat mod.

– Cadouri old-fashioned – alege un album de artă, un ghiveci cu floare de hârtie sau o plantă exotică, o piesă de porţelan Rosenthal, o pereche de mănuși scurte, din dantelă de calitate, un set de șervete de masă brodate manual, un borcan cu bomboane, a hat-box, un abonament la revista preferată sau, așa cum spunea Diana Vreeland, un val de metraj: „A bolt of beautiful cloth, which could be made into anything from a jacket to a table runner“.

– Balurile – chiar dacă actualizate acum și puse în concordanţă cu anii 2000, inspirate, poate, de celebrul Bal-Musette, un dance-hall din Paris, popular în anii 1800 și în prima jumătate a secolului XIX, un loc unde oamenii iubitori de antren dansau foxtrot și java și care a inspirat-o pe Edith Piaf să compună „L’accordeoniste“.

– Hiver picnics – în trecut erau foarte des întâlnite. Îndrăgostiţii se bucurau de iarnă cu aceeași plăcere ca și de sezoanele calde. Își luau pături pufoase, din cașmir, termos cu supă, câteva sandviciuri consistente și ciocolată caldă și mergeau în parc unde, pentru o oră, ignorau vremea neprietenoasă, lăsând ca obrajii și nasul să le îngheţe, în timp ce inima se încălzea.

– Ice-skating waiters – senzaţionalii ospătari pe patine, care te serveau cu șampanie, cu un triplu tulup, dacă mergeai în anii ’20-’30 în St. Moritz, o staţiune preferată încă de atunci de jet-setters, vedete și luminaries precum Hitchcock, Brigitte Bardot sau Greta Garbo. Ar fi fun și nostalgic să fii servit de ospătari zâmbitori, în costum cu papion, care să îţi aducă un hot-buttered rom, patinând.

– Ritualuri ale plăcerii – o oră de lectură seara, în așternuturi apretate, ce miros a lavandă, o după-amiază de weekend petrecută ca o leisure girl, îmbrăcată în chimono de mătase, cu bomboane și citind almanahuri vechi, o cină de duminică la care să devină un obicei să pregătești un fondue de brânză.

CITEȘTE ȘI Femei celebre în PR

– Tavernele intelectualilor – așa cum erau cele pariziene, printre care cea mai veche, La Procope, apărută în 1868, unde se adunau creativii pentru a-și căuta inspiraţia sau Cedar Tavern, unde expresioniștii aveau loc de întâlnire. În studenţia mea, la subsolul Universităţii, era o cafenea unde îl puteai asculta pe Florian Pittiș și știai că vei întâlni oameni cu afinităţi, minţi strălucite, solitari imposibil de corupt, oameni volubili, de la care aflai atât de multe, de părea că ai citit o carte, figuri-personaje, atmosferă boemă.

– Promenadele de duminică – așa cum le puteţi vedea în fotografiile ce decorează pereţii cafenelei de la parterul hotelului Hilton. Femei cu perle și dressuri cu dungă, bărbaţi eleganţi, cu pălării misterioase și ochi ageri, plimbându-se la braţ, ca și cum viaţa ar fi o perpetuă „belle epoque“. Veţi avea momente de relaxare, de introspecţii, de admirare a spaţiului urban, a clădirilor old world aesthetic sau de privit îndelung în ochii iubitului, în timp ce îi aranjezi floarea de la rever.

– Chubbies – superbele haine scurte, din blană, pe care orice IT-Girl din mid-century le avea în garderobă.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii