Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Despre locuire și locuinţe

Te-ai întrebat cât de mult s-au schimbat locuinţele în ultimele decenii, secole, milenii sau cât de mult s-au transformat ele de când noi, Homo sapiens, locuim pe acest pământ?
elizapozaveche

Am să încep experimentul meu de a așeza gândurile despre arhitectură în cuvinte cu un subiect care mi-a rămas drag de-a lungul timpului – casa – și cu un personaj căruia îi port mult respect – Sou Fujimoto.

Când l-am întâlnit pe Sou Fujimoto era toamna lui 2006, iar el susţinea o prezentare în București, la Muzeul Ţăranului Român, în cadrul conferinţei  Extreme East. Conferinţa prezenta publicului român, în special arhitecţi și studenţi, Arhitectura Contemporană Japoneză. Speakerul principal al conferinţei era Kengo Kuma, iar Fujimoto San era invitat alături de alţi tineri arhitecţi.

La acel moment, era considerat un „rising star“ al arhitecturii nipone, care tocmai primise, în 2004, premiul „Cel mai bun tânăr arhitect“ din Japonia. Acum, Sou Fujimoto este un star internaţional în toată puterea cuvântului. Știu sigur că, în faţa proiectelor sale, multor arhitecţi li se oprește respiraţia, însă nu despre asta voi vorbi, ci despre unul dintre motivele pentru care s-a ridicat atât de repede la acest nivel, și anume felul în care se raportează la spaţiul locuit.

Arhitectura este un domeniu care evoluează, însă progresul se face într-un ritm sensibil mai lent faţă de alte domenii. Chiar dacă, de la revoluţia industrială încoace, evoluţia în arhitectură și construcţii a fost absolut colosală, cu toate acestea, schimbările importante au nevoie de perioade lungi de timp – ani, uneori zeci de ani – până când se așază, se confirmă, ajung să fie implementate și utilizate la scară largă. Pornind de la această lentoare a progresului în arhitectură, unul dintre cele mai conservatoare spaţii arhitecturale îmi pare locuinţa – locul căruia îi spunem acasă.

Se pare că omul contemporan nu este cu mult diferit faţă de omul „furajer“, mai ales din punct de vedere anatomic, dar și al capacităţilor mentale, fizice și emoţionale. În schimb, omul de atunci era mult mai pregătit să trăiască în natură, într-o relaţie simbiotică pe care omul de acum nu mai este capabil să o susţină. Spre deosebire de om, adăpostul, casa, așezarea, orașul au evoluat enorm de atunci; acestea au fost supuse reformării continue, s-au transformat de fiecare dată când paradigma socială s-a schimbat.

Cu timpul, locuinţa a ajuns la performanţa de a răspunde perfect provocărilor sociale și dezvoltărilor tehnologice și mai puţin celor legate de natura umană, din ce în ce mai deconectată de ceea ce o înconjoară. În ultimii 100 de ani, locuinţa s-a modificat la nivel de suprafaţă, însorire, confort, organizare funcţională, calitate șamd. Însă, în termeni conceptuali și arhitecturali, spaţiul casei a sărăcit, din ce în ce mai mult, trecând prin ipostaza de mașină de locuit, până când a ajuns, practic, o cutie confortabilă.

Sou Fujimoto este printre puţinii arhitecţi contemporani care lucrează cu spaţiul locuinţei la modul conceptual, nelăsând relaţiile om-om și om-spaţiu să se pietrifice într-un echilibru plictisitor și retrograd. Alteori, locuinţa este reconfigurată la nivel ergonomic, spărgând obișnuitul modul-cameră în module spaţiale mai mici, care reconfigurează complet posibilitatea de a utiliza spaţial o casă. Structura casei devine totuna cu spaţiul ei, cu mobilierul și cu funcţionalităţile sale. Dacă Final Wooden House ar fi deschisă pentru vizitare sau ar funcţiona pe Airbnb, aș dedica măcar trei zile pentru a locui în ea și pentru a experimenta acest spaţiu.

Un alt element abordat de echipa Sou Fujimoto Architects este natura, ce șterge graniţa dintre exterior și interior și care, desigur, vine la pachet și cu provocarea relaţiei directe locuitor-natură. În 2006, am avut ocazia să asist la un proiect realizat de echipa condusă de Sou Fujimoto. Am fost uimită de lejeritatea cu care propuneau relaţii strict funcţionale între spaţii. De exemplu, treceri curajoase realizate prin curţi exterioare între baie și dormitor. În practica europeană, aceste relaţii sunt aproape canonizate și sunt denumite generic „confort“.

Posibilitatea de a avea în Tokio un living – interior și exterior în același timp (N house), fără să-ţi dai seama dacă arţarii sunt înăuntru sau afară, e mai mult decât o pură extravaganţă. Iar oportunitatea de a ajunge acasă traversând acoperișul vecinului (Tokio apartment) poate părea, la prima vedere, o abordare designish excentrică. Aceste posibilităţi fanteziste însă îmbogăţesc viaţa locuitorului cu experienţe noi și trăiri ieșite din comun.

Citește și Tokio – science fiction și frunze ude

Oare am ajuns la o înţelegere că forma nu mai urmează funcţionalitatea, iar aceasta poate umple orice spaţiu, mai ales unul mental? Sau admitem că acasă este doar despre un nivel de confort fizic și mental (și atunci cred că stăm bine, cel puţin o mică parte a populaţiei). Locuinţa este o extensie a evoluţiei atât sociale, intelectuale, cât și spirituale și de fiecare dată când ele se schimbă, intervine nevoia de modificare a echilibrului formal.

„Not an object, but a field of relationships“, așa denumește Fujimoto unul dintre proiectele sale – o suită de bucle concentrice de pereţi și goluri care propune un spaţiu infinit de relaţii.

Spaţiul cuib, format din mai multe straturi, neierarhizat, nefuncţional, continuu, întortocheat à la Japan, întors „inside-out“, este tema abordată de Fujimoto Architects cu scopul de a răsturna echilibrul funcţional și conceptual al unei case. T house, N house sunt astfel de Case, le-am putea numi ne-case sau super-case, depinde cum le privim din punct de vedere funcţional sau conceptual. În acest fel putem discuta despre schimbarea paradigmei de locuit. Însă cât de rezistent este omul la astfel de schimbări și oare câte șanse au aceste idei să fie implementate la scara mai largă și, mai ales, în afara Japoniei?

Planific în curând o călătorie în Tokio, iar pe lista mea se află, evident, casele menţionate mai sus. O să fiu acea turistă cu care proprietarii s-au obișnuit să se trezească în faţa caselor lor, dar sper că, simţind respectul pe care îl purtăm lui Fujimoto, să nu de

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii