FacebookTwitterLinkedIn

Cunosc persoane care nu ştiu să îşi ceară scuze. Persoane care nu şi-au cerut niciodată iertare, care susţin că nu au de ce să facă asta, care nu recunosc greşeala și mai ales puterea unui „îmi pare rău”. Nu găsesc nimic firesc în acest lucru, cu atât mai mult a face asta față de copii. Acest gen de comportament ascunde, de fapt, un copil care nu a fost învăţat limbajul scuzelor la momentul potrivit, un copil care nu a auzit niciodată un „îmi pare rău” de la părinții lui.

Despre puterea scuzelor și importanța acestora

Scuzele înseamnă asumarea responsabilităţii pentru un anumit comportament. Ce mesaj mai puternic le putem noi transmite copiilor, dacă nu puterea asumării? Doar așa comportamentul nu se va mai repeta. Un „îmi pare rău“ spus din suflet și atunci când trebuie îi arată copilului că scuzele nu sunt vorbe goale, ci au valoare și că acțiunea nesănătoasă pe care o regretăm nu va mai fi repetată.

Să-ți pierzi calmul din când în când este inevitabil când vine vorba de relaționarea cu copiii. Există și teorii care spun că cei mici trebuie să fie protejați de orice emoție negativă, însă psihologii spun că aceasta este o situație toxică. Avem o serie de emoții – frustrări, anxietăți, îngrijorări – de care copiii nu trebuie să stea departe. Pentru ca relația să fie una sinceră, bazată pe încredere, ei trebuie să vadă la noi și astfel de emoții, scoase la iveală, uneori, prin acțiuni vulcanice pe care, de cele mai multe ori, le regretăm. Dar foarte important este ce se întâmplă după. De aceea este bine să învăţăm copilul ce sunt scuzele, când sunt necesare, puterea şi importanţa acestora. Vestea bună e că arta de a-ţi cere scuze se poate învăţa. Şi trebuie să înceapă încă din copilărie.

Să-ți ceri scuze față de copil înseamnă să îi arăți că părinții nu au întotdeauna dreptate. Copiii ar trebui să știe că persoanele pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta, mama și tata, fac greșeli pe care le pot îndrepta.

Atunci când îi ceri iertare copilului tău nu înseamnă că schimbați rolurile și nu mai ai autoritate în fața lui, dimpotrivă, și tu și cel mic aveți numai de câștigat de pe urma acestui proces: respect, încredere și o mai bună comunicare. Tot ce trebuie să faci este să îți asumi greșeala și să îi spui că îți pare rău atunci când situația o cere.

Ce trebuie să faci după ce ai greșit față de copilul tău?

Recunoaște-ți greșeala

După ce te-ai liniștit, cere-ți scuze copilului tău și vorbește-i într-un mod adecvat vârstei despre sentimentele tale, spun psihologii. Nu trebuie să intri în detalii despre reacția ta, dar poți spune – „Îmi pare rău că am ridicat tonul. M-am frustrat, dar nu e vina ta că mi-am pierdut calmul. Iată cum aș fi putut să mă descurc mai bine”. Apoi, poți vorbi despre modalități de calmare pe care le-ai fi putut folosi, cum ar fi să faci o plimbare, să respiri adânc sau să schimbi subiectul. „Este o oportunitate de învățare pentru un copil”, spun psihologii.

Oferă ceva în schimb

Este util să pui întrebări calme și neutre. Întrebând: „Cum te simți?“ s-ar putea să lumineze ceea ce s-a întâmplat într-un mod diferit decât ai perceput evenimentul. Urmând cu „Cum pot să mă compensez?“ poate provoca restituirea concretă orientată în mod special către modul în care s-a simțit persoana. Poți adăuga „Vrei să discuți în seara asta despre ciocolată fierbinte și despre Grey‘s Anatomy?“ Oferirea acestui tip de reparație validează sentimentele copilului și îl face să simtă că a fost auzit. Oferindu-i ceva ce își dorește, să petreacă timp împreună, întărește faptul că relația este importantă pentru mine ca părinte.

Oferă-ți un timp liber

O strategie de management al stresului și furiei care poate fi aplicată nu doar în relația cu copiii, ci și cu adulții este time out-ul.  Dacă ești copleșit și simți că nu poți gestiona situația încărcată emoțional, ia-ți o pauză de câteva minute. Ieși din cameră, fă o plimbare sau țipă tare într-o pernă. Va fi mult mai bine după!

Amintiți-vă că cei mici se luptă cu controlul impulsurilor

Asta înseamnă că nu pot tot timpul să facă ce-și doresc sau nu-și coordonează mereu voit comportamentul. Conștienți de acest aspect, e mult mai ușor să gestionăm situațiile tensionate.

Cere ajutor de orice fel!

Dacă te simți iritat tot timpul și nu-ți poți controla comportamentul, cere ajutor. Acest sprijin suplimentar ar putea însemna îngrijire suplimentară a copilului sau consultarea unui terapeut.