Aceeași efervescenţă, păstrând proporţia, același vibe pe care îl întâlnim și la evenimente cu tradiţie (Milano Londra etc.). Evenimentele colaterale și activările în zonă sunt numeroase, seratele se întind până târziu pe socializare și prietenie, mood cu zâmbete, satisfacţie, aspiraţie și speranţă. Designerii își ascut creioanele și cuţitele cu mai multe luni înainte pentru a putea prezenta obiecte, ţinute, accesorii, printuri, publicaţii, proiecte în cadrul celui mai așteptat eveniment al anului.
Ceasurile sunt setate după Central European Time, iar posibilităţile de producţie sunt întotdeauna reduse. Cu toate acestea, am putut vedea în aceste expoziţii, de a lungul celor cinci ani, de la tacâmuri și scaune până la biciclete și ceasuri, obiecte ce, mai devreme sau mai târziu, cu ceva șanse, dar și multă muncă în spate, intră în producţie de serie.
Toate acestea datorită echipei The Institute, care organizează an de an evenimentul și cu participarea zecilor de creativi, fără de care RDW nu ar fi devenit cel mai important eveniment de design.
La prima ediţie mă întrebam dacă designul este suficient de prezent și răspândit ca industrie ca să susţină un astfel de eveniment anual, apoi în fiecare an am observat cum expoziţia centrală și evenimentele colaterale cresc, inclusiv calitativ. Acest lucru a demonstrat foarte clar că poţi aduce schimbare într-un domeniu, aparent fără mari șanse de succes, considerând contextul economic și antreprenorial, prin politici și acţiuni, în cazul acesta private, dar în mod normal publice.
Sunt curioasă ce nou va aduce expoziţia centrală care anul acesta se va deschide în Palatul Telefoanelor de pe Calea Victoriei (București) și nerăbdătoare să iau parte la o săptămână de energie creativă. Începând de anul trecut, când expoziţia centrală s-a desfășurat în clădirea Auto Cobălcescu, RDW își propune și activare de zonă, am început, așadar, să vorbim despre Cartierul Creativ, care cuprinde o mică zonă din centrul orașului și în care sunt concentrate mai multe locuri cu semnificaţie pentru harta lui de design/creaţie.
La ediţia 2017, prin expoziţia Re-Design Crafts by ING a fost prezentată o serie de obiecte și proiecte în legătură directă cu tradiţia: organizaţii care își propun prin proiecte să lucreze cu comunităţi de meșteri și meșteșugari, recuperând din tradiţia lucrurilor bine făcute, designeri care se inspiră din obiecte și port tradiţional folosindu-le la nivel formal, ori ca tehnică de producţie și astfel aducând atenţia publicului în această zonă.
De altfel, a fost și expoziţia Wood and Wool în 2014, care cred că a marcat începutul unui demers și iniţiative în domeniul creaţiei conectate la tradiţie. Am să menţionez câteva dintre proiectele din Re-Design Crafts: Honest Goods, Patzaikin Mesteșukar, Deltacraft, Ubikubi. Interesul orientat către tradiţie arată în primul rând o nevoie de recuperare de identitate, o deschidere și responsabilitate către trecut și, în fine, o maturitate a unui demers de creaţie.
Din momentul în care folosești tradiţia ca sursă de inspiraţie până la un moment viitor, în care poţi prezenta un produs contemporan care are un conţinut valabil și o identitate recognoscibilă, este un drum uneori lung, dar necesar pentru cei care își propun să se conecteze identitar cu sursa lor de inspiraţie, sper mai mult de atât că această conexiune este una naturală și firească. Un proiect care exemplifică foarte bine acest demers este Patzaikin.
Linia de obiecte și haine creată de designerul Olah Gyarfas conţine colecţii inspirate din viaţa Deltei Dunării la un nivel de piesă ce rezistă în orice expoziţie de artă, design contemporan la fashion weeks prin lume. Este un proiect complet, valoros, ce transmite o emoţie puternică odată cu toată filosofia brandului. Patzaikin a devenit în conștientul meu un brand al Deltei – frumos, curat, modest, inventiv, natural. Ceea ce e din nou un exemplu de iniţiativă privată, deși în mod normal publică.
În urma acestei selecţii din 2017, The Institute împreună cu ICR au creat o serie de expoziţii „Threads of Tradition“, tot în 2017, la Matadero Madrid și la Vienna Design Week (VDW), expoziţii de a căror amenajare m-am ocupat direct, la invitaţia lor. Well, interesul și aprecierea publicului în aceste două expoziţii, și mai ales la VDW, unde circuitul era clar cu public din domeniu, a fost mare și în special orientat către creaţie.
Am avut discuţii cu vizitatori care caută să regăsească aceeași creativitate și autenticitate în același timp în călătoriile lor în România, descoperirea unei ţări, deci poate deveni o experienţă completă, construită și în jurul creaţiilor contemporane conectate cu tradiţia. Iar un brand de ţară poate fi și construit dacă există o viziune.
În ultimii ani se discută din ce în ce mai mult în zona creativă despre tradiţie – România Tradiţiilor Creative, RDW, „Threads of Tradition“, creaţia și interesul designerilor, orientarea ONG-urilor către recuperare în mod creativ a tradiţiei, cazuri izolate de arhitectură ce lucrează cu tehnici materiale sau meșteșuguri tradiţionale. Îmi doresc să văd și arhitectura tot aici pe linia de contemporan și cu niște răspunsuri ce tranșează foarte clar problematica de nișă a tradiţiei.
Ce am putut să pricep din toate discursurile este că tradiţia nu este o moștenire gata împachetată pentru a fi livrată și pusă în vitrină, ci un domeniu pe care se poate construi mai ales creativ.
