Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Departe de zona de confort

De patru ani încoace, Raluca Zamfir conduce agenția de comunicare RAN Events pornind de la aceleași principii de franchețe, imaginație și autenticitate pe care le aplică și în propria viață. Și, mai ales, alegând cu încăpățânare calea mai puțin comodă și bătătorită. Am provocat-o să ne povestească mai multe despre succes, sinceritate în PR și mai ales despre viața ,,out of the box”. 
raluca zamfir

1. Disciplina pe care mi-am creat-o pentru mine a fost… exerciţiul toleranţei. Pe cât de uşor sună, pe atât de greu este de pus în practică. Să fii tolerant înseamnă atât să îi înţelegi pe oamenii cu care lucrezi, să îi ajuţi când se află în câte un impas emoţional sau profesional, să ai grijă să dezvolte relaţii sănătoase de muncă şi, în acelaşi timp, să îi motivezi să dea ce e mai bun, să fie profesionişti zilnic, să iasă din zona de confort şi să abordeze cu încredere şi curaj orice provocare, oricât de grea.

2. Proiectele În care m-am implicat au fost mereu de tipul… „Scoate-mă din zona de confort“! Confortul e cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla în meseria asta. Când ajungi să faci totul după reţetă – chiar dacă reţeta a mers de câteva ori – când ţi-e lene să îţi activezi imaginaţia, să gândeşti în afara tiparelor, să cauţi să fii original, când te limitezi la conformisme…ei bine, atunci, începi să mori profesional. Şi avem atâtea şi atâtea exemple de proiecte şi oameni care au eşuat tocmai din cauză că le-a fost frică sau lene să iasă din zona de confort. Am abilitatea de a crea o poveste acolo unde nu există sau poate unde nici măcar clientul nu știa că există o poveste.

3. Am investit timp/energie în… munca cu mine însămi. Proiectul la care lucrez cu cel mai mult zel, de care depind toate proiectele mele, profesionale, familiale, amicale etc. sunt eu însămi, perfecţionarea mea, îmbunătăţirea mea. Nu pretind c-aş fi perfectă, admit că greşesc, că nu ştiu, că am scăpări, că sunt vulnerabilă şi fragilă uneori. Îmbrăţişez toate aceste emoţii pentru că ştiu că din ele învăţ şi ele mă fac un om mai bun, un şef mai bun, un furnizor mai bun, un strateg mai bun şi tot aşa.

4. Momentul meu de cotitură a fost… când am păşit asumat, pentru prima dată, în afara zonei mele de confort. Era în ianuarie 2011, când am decis să plec dintr-o mare corporaţie bancară şi m-am aventurat să lucrez pe cont propriu. Eram ca un copil lăsat singur în intersecție… Drumul a fost plin de suişuri şi coborâşuri, mi-a scos în cale oameni surprinzători, ca în romanele lui Haruki Murakami, şi m-a împins mereu înainte şi în afara zonei de confort. Cum se spune în filme: „It was a hell of a ride and I am still enjoying it!“

5. Mi-am impus ca regulă generalĂ de lucru… să nu iau personal criticile şi feedbackul negativ. Eu vad jumatatea plină a paharului și luminița de la capătul tunelului. Una dintre cele mai mari greşeli pe care le faci în meseria asta de comunicator este să iei personal nemulţumirile clienţilor, ale colegilor sau ale jurnaliştilor. Fiecare critică trebuie, cu siguranţă, analizată şi disecată, dar niciodată asta nu trebuie să te afecteze emoţional, să te vulnerabilizeze, să te facă să nu mai fii în stare de nimic în ziua respectivă. Oamenii sunt idiosincratici, iar exerciţiul comunicării şi al lucratului cu ei nu e deloc uşor. Însă recompensele sunt pe măsură!

6. Mi-am gÂndit brandul personal pornind ca pe… un act de-a dreptul nebunesc de curaj, de aventură, de aruncare în necunoscut. E o nebunie asumată, să ştiţi! Toată lumea care mă cunoaşte şi lucrează cu mine îmi spune că sunt ingrozitor de sinceră câteodată și cu umorul la mine. Sigur că sunt, nici n-aş putea face ce fac fără o doză de nebunie!

7. Ceea ce m-a individualizat mereu În industria mea a fost… autenticitatea. Sper deosebire de mulţi dintre colegii mei de breaslă, eu nu pretind c-aş fi altceva decât sunt, nu promit lucruri pe care nu le pot face și îmi doresc să rămân așa. Caut să nu fac niciodată rău. Tratez totul cu seriozitate şi respect, dar şi cu doza de umor cuvenită, fără de care viaţa ar fi mult mai plictisitoare. Şi, fireşte, cel mai important, sunt prima ţintă a ironiei, căci fără să mă iau peste picior aş fi tristă şi ridicolă, nu?

8. De cÂte ori ceva nu a ieșit cum mi-am dorit, am fĂcut… hahaha, chiar vreţi să vă spun asta? Am făcut ce mai face omul la nervii, am stricat câte un obiect ca să-mi consum furia. Cel mai des a avut de suferit telefonul mobil, recunosc. Vorba aceea, nu sunt perfectă, dar mă tratez…

9. În spatele celei mai mari realizari ale mele de pÂnĂ acum a stat faptul cĂ… nu m-am gândit nicio clipă că nu pot. Din contră. Am tras de mine să pot, să găsesc o soluţie, să îmi vină o idee, să fiu originală, să fiu aşa cum şi mie, dacă aş fi client, mi-ar plăcea să îmi fie comunicatorul.

10. M-am inspirat Și mi-am hrĂnit mereu creativitatea cu… cărţi şi oameni. Mereu mi-am cultivat prietenii, colaboratorii şi am învăţat de la ei. Creativitatea ma relaxează, mă ajuta să mă cunosc mai bine, să îmi cunosc limitele, să îmi depășesc aspirațiile.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii