La noi, „Laser, frate!” a devenit, cred, cel mai apreciat spot făcut vreodată în România. Toate bune şi frumoase, dar în lunile recente am primit atâta Star Wars că mi-a ieşit prin piele. Şi am vaga impresie că nu sunt singurul.
Fiul meu e îmbrăcat cu tricou cu Star Wars. Şi pe cuvânt de onoare că habar n-am de la cine îl are.
La „Vocea României” am avut moment Star Wars. Băieţi în colanţi albi dansau pe scenă aşa cum numai un războinic stelar ar putea s-o facă.
Într-unul dintre cele mai mari hipermarketuri de la noi, la intrare, avem logo mare Star Wars și, lângă el, tot mare, crezul magazinului: „cel mai ieftin”. Star Wars. Cel mai ieftin. Punctul culminant este la raftul cu salam al magazinului, acolo unde afli că dacă iei bănăţean sau crud-uscat, aduni puncte Star Wars. Că salam dintr-ăsta bănăţean probabil că îi place lui Chewbacca. Sau, poate, în noul film sunt unii care nu se bat cu săbii laser, ci cu salamuri în mănă.
Până acum îmi erau antipatici minionii. Că, deşi erau o mămăligă fără vreun design, cu ochişorii ăia mici ai lor, erau scoşi pe Centură la produs de mulţi bani. Dar minionii plâng de invidie zilele aceastea, pentru că cineva le-a luat faţa fix acum, de Sărbători. Este foarte greu să cumperi ceva ce nu este Star Wars în acest Crăciun. Dacă vrei să fii sigur că iei un cadou pe care persoana dragă îl mai are, cumpără-i ceva cu Războiul Stelelor. Poţi să fii mai original dacă vei cumpăra o căciulă de iarnă, că e mult mai probabil să nu fi primit.
Lucrez în comunicare şi înţeleg rolul unul produs de acest fel de a se vinde, mai mult şi mai complex decât printr-un simplu bilet la cinema. Dar mai cred că de la un punct încolo se poate întoarce împotriva ta, că şi comerţul are, dacă nu o limită a decenţei, măcar un prag de saturaţie.
Iar noi în luna decembrie a acestui an o să respirăm mai greu din două motive: că am mâncat mult porc si că vom avea cu toţii, fie că vrem, fie că nu, o mască a lui Darth Vader prin casă.
