Știu că îți place să desenezi încă din copilărie. Fiind talentat la desen, erai un copil popular? Sau, ca artist adolescent, îți era mai ușor să intri în vorbă cu fetele?
E adevărat, unii erau interesați de mine datorită desenelor mele, dar asta nu a contribuit absolut deloc la popularitatea mea debordantă. Am avut o copilărie fericită și am legat o mulțime de prietenii strânse cu oameni care au rămas importanți pentru mine. Popularitatea e o noțiune ciudată pentru mine – nu mi-a păsat niciodată de ea; să fiu apreciat și respectat de oamenii la care țin a contat întotdeauna mai mult decât cine știe ce efemeră popularitate.
Ai crescut în Moscova. Ce însemna distracția pentru tine și prietenii tăi?
Activitățile specifice unui copil la sfârșitul anilor ’90: Counter Strike la internet café, o bere cu băieții după școală… Erau timpuri foarte diferite de ceea ce trăim acum, copiii petreceau mai mult timp afară și făceau tot soiul de năzbâtii și intrau într-o mulțime dew încurcături amuzante. Am avut o copilărie extraordinară, nu aș schimba anii aceia pentru nimic în lume.
Ai studiat designul în California, la Art Center College of Design. Mulți artiști respectați nu au pregătire artistică, mulți oameni de afaceri de succes au renunțat la facultate – mă gândesc la Steve Jobs și Bill Gates, la muzicieni precum Jon Anderson, Sting, James Hetfield de la Metallica. Poți fi pictor și muzician fără să ai studii, dar poți fi designer de mașini fără să ai studii? În ce fel te-au ajutat studiile să devii designerul de succes de azi?
Am învățat enorm la Art Center. Pentru mine a fost o etapă vitală și nu cred că aș fi ajuns unde sunt astăzi fără educația primită acolo, fără minunatele prietenii și conexiuni pe care această școală le-a mijlocit. Aveam 17 ani când am început să studiez acolo și am absolvit la 21, a fost probabil perioada mea cea mai formativă. Am învățat cum să mă motivez ca să dau totul, cum să prioritizez sarcinile, cum să gândesc, să prezint și să-mi vând munca potențialilor clienți și multe alte lucruri importante care nu au neapărat legătură cu designul auto. Poate aș fi putut învăța aceste lucruri și la un job, dar să obții un job fără o diplomă e dificil, dacă nu imposibil în climatul actual. Ai pomenit niște oameni extraordinari, dar ei sunt artiști și antreprenori. În industria auto convențională, designerul este un angajat, deci sunt anumite rigori cărora trebuie să ne supunem.
Industria auto nu pare să aibă azi un designer-vedetă. Nu vorbesc despre cineva precum Giugiaro sau Pininfarina, dar parcă nu avem niciun Chris Bangle, un Ian Callum sau un Henryk Fisker – sau nu știu eu. Acest lucru se întâmplă pentru că industria auto nu mai dă atât de multă atenție designului și nu promovează designerii, sau au devenit designerii prea discreți?
Eu nu-i văd pe designeri ca pe niște vedete. Pininfarina, Bertone, Giugiaro au cu toții un loc special în istorie ca pionieri ai designului auto, dar eu, personal, n-am fost niciodată fascinat de designeri. Mai degrabă mă inspiră creatorii din lumea auto – Enzo Ferrari, Ettore Bugatti, Colin Chapman sau Christian von Koenigsegg.
Ai lucrat multă vreme pentru Volkswagen, apoi pentru Bugatti și divizia Genesis a lui Hyundai înainte să ajungi la Koenigsegg. Ai putea face o comparație între felul în care abordează designul aceste companii? Unde te-ai simțit cel mai bine?
Toate aceste companii au însemnat o experiență diferită. Am petrecut o perioadă importantă la Volkswagen Group, inclusiv lucrând pentru Lamborghini și Bugatti, și consider că abilitățile mele ca designer s-au dezvoltat și s-au maturizat în anii petrecuți acolo. Perioada de la Genesis a fost interesantă din perspectivă culturală – a fost primul loc unde am construit o echipă de design pornind de la zero. Și nu am niciun fel de regret referitor la cel mai recent pas pe care l-am făcut venind la Koenigsegg, unde mă simt extraordinar. Compania este o gură de aer proaspăt pentru mine: este mică, pasionată, curajoasă, agilă și incredibil de motivată. Sunt foarte fericit să fac parte din această echipă. Cât despre abordarea designului, cred că în zona mainstream a industriei auto designul este privit ca un domeniu foarte superficial – ceva de genul „fă-o să arate bine, te rog”. Sunt încântat că la Koenigsegg granițele dintre design, inginerie și toate celelalte discipline sunt mai puțin precise, ceea ce îmi dă posibilitatea să învăț și să-mi aduc contribuția într-o măsură mai mare decât în toate locurile unde am lucrat înainte.
Înainte de venirea ta aici, Christian von Koenigsegg se ocupa de design și cred că a făcut o treabă grozavă. Cum a fost primul tău an la Koenigsegg, cum lucrezi cu Christian, e un șef dificil? Și în ce privește libertatea de creație, care sunt limitele, care sunt constrângerile?
Christian nu e un șef comod, dacă o exista așa ceva. Este o persoană excepțională, cu vaste cunoștințe în privința domeniului auto și cu numeroase abilități. Standardele pe care le stabilește prin propria motivație și performanță sunt foarte ridicate. Oricine ajunge să îi cunoască povestea înțelege ce set remarcabil de talente trebuie să ai pentru a realiza ce a realizat el. Să lucrez cu el, să învăț de la el este o mare oportunitate pentru mine. La Koenigsegg, constrângerile nu sunt un război al gusturilor, nu depind de dispoziția bună sau proastă a celor implicați, încercăm să folosim logica în ceea ce facem și să ne ghidăm după ținte tangibile precum inovația, indicii de performanță, ergonomia. Frumusețea este o consecință a designului gândit bine de la cap la coadă.
Ești și CEO al RAW Design House, un atelier de design deținut tot de Koenigsegg. Spune-mi mai multe despre această entitate. Cum a apărut, cu ce se ocupă, cum eviți conflictele de interese când lucrezi și pentru Koenigsegg, și pentru alți clienți.
Ideea RAW Design House a apărut în discuțiile inițiale pe care le-am avut cu Christian. Ideea este simplă: avem o echipă grozavă de designeri, avem un flux de lucru foarte inovativ și complet digitalizat care oferă beneficii uriașe. De ce n-am oferi toate acestea și unor clienți externi? Mi s-a întâmplat să fiu contactat de persoane care aveau diverse proiecte de design, dar fiind angajat al unei mari companii, nu mi se permitea să mă implic în astfel de proiecte. RAW Design House este o ocazie ca alți clienți să lucreze cu echipa noastră. Clientul este cel care decide cum lucrează cu noi: Koenigsegg poate fi implicat dacă asta dorește clientul, Christian găsește uneori timp în programul lui foarte încărcat pentru a-și aduce contribuția și la proiectele externe. Am avut deja câțiva clienți care ne-au solicitat discreție absolută și o separare completă de Koenigsegg a proiectului pe care l-am dezvoltat pentru ei. RAW Design poate opera dintr-o locație separată, avem propria noastră infrastructură IT și întotdeauna am separat ceea ce facem pentru clienții externi de ceea ce facem pentru Koenigsegg. Nu sunt conflicte de interese aici: lucrăm bucuros și pentru alți producători de mașini sport.
Designul e o lume subiectivă. Există riscul ca Christian să considere că ceea ce ai desenat pentru un client arată mai bine decât ce ai făcut pentru Koenigsegg?
E un scenariu greu de imaginat. Am toată încrederea în abilitatea lui Christian și a echipei noastre de a produce design excepțional pentru Koenigsegg.
Unii dintre designerii auto pe care i-am intervievat în trecut au mărturisit că și-au dorit ca creațiile lor să fie populare, să vadă mașinile pe care le-au desenat pe străzile orașelor din toată lumea. Tu ai astfel de dorințe? Poate acum e mai dificil fiind la Koenigsegg, care produce cinci mașini pe an, dar poate pe când lucrai la VW?
Am mai spus-o, popularitatea nu este un lucru pe care pun prea mare preț. Mi se pare că dacă vezi aceeași mașină pe străzi aproape că se depreciază, își pierde valoarea. Ești parcă tentat să crezi că ți se cuvine, că e gratis. Sunt mai degrabă interesat să-i inspir pe oameni să-și urmeze visurile decât să se consume în rutina cotidiană. Ferrari F40 a avut asupra mea un impact mult mai mare decât toate mașinile obișnuite cu care am crescut.
Te-ai întoarce în Rusia să lucrezi acolo pentru un start-up în domeniul auto?
Nu m-am gândit serios la asta, sunt foarte mulțumit de felul în care merg lucrurile aici.
Care este scopul muncii tale, al creației tale ca designer?
Ce mă fascinează pe mine ca designer este să creez automobile extreme, la limita a ceea ce este posibil cu știința, tehnologia, materialele și tehnica de producție de astăzi. Așteptările mele? Nu cred că mi-am imaginat vreodată că viața mea va lua direcția pe care a luat-o, am avut deja parte de multe experiențe incredibile în profesia mea. Cum ziceam, ambiția mea este să-i inspir pe alții să-și urmeze visurile. Și o mașină precum Koenigsegg Gemera este, după mine, un mediu propice pentru așa ceva.
Chestionar rapid
Ce mașină conduci în fiecare zi?
O Tesla Model 3 și un Nissan GT-R. Tesla e mașina de la serviciu, GT-R-ul e al meu.
O plăcere vinovată?
Whisky.
Desenezi cu creionul sau folosești computerul și programe de design?
Desenez folosind tot ce se poate folosi pentru a desena, dar cel mai mult din timpul alocat desenului îl folosesc pentru modelare tridimensională.
Cea mai frumoasă mașină din lume este…
Sunt prea multe ca să numesc doar una. Printre favoritele mele se numără Ferrari 250 GTO, Ferrari 312P, Ferrari 330P4, Ford GT40, McLaren MP4-4, Shelby Daytona Coupe, Ferrari 288 GTO.
