Cautare




, Contributor

Partener Platypus Group

Opinii |
|

De ce „se ard” publicitarii?

Sunt o mulțime de „arși” printre publicitarii români. Unii s-au retras de tot din industrie, alții au luat o pauză, mult prea mulți continuă (din păcate) să muncească, zi de zi, pe la diferite agenții, deși se vede de la o poștă că sunt heitări, că nu le face nicio plăcere, că sunt negativiști până la cer și înapoi și fac mai mult rău decât bine.
Lorand_Balint.JPG

Rațional vorbind, nu prea ai avea de ce să te arzi în industria aceasta și foarte, foarte multă lume din afară se uită uimită cum de „se ard” oameni care au salarii mult mai mari decât media pe țară, lucrează într-un mediu foarte mișto, cu spații de muncă foarte culeanu, program flexibil (chiar dacă încărcat), care interacționează cu foarte mulți tineri, relativ deschiși la cap.

Și totuși se ard. De ce?

E clar că nu există o singură explicație pentru ceea ce îi aduce aici, însă, trăind din interior fenomenul, cred că principala cauză a fost excepțional de bine surprinsă de niște oameni deștepți (nu-mi amintesc acum cine) care au făcut următorul experiment: au luat două grupuri de oameni cu caracteristici similare și i-au angajat să sape gropi.

Fiecare dintre cele două grupuri a trebuit să sape același număr de gropi, în același tip de sol, în aceleași restricții de timp și pentru aceasta urmau să primească aceeași frumoasă remunerație.

Munca a început, primul grup și-a văzut de treabă, ba pe măsură ce înaintau se simțea o atmosferă pozitivă știind cu toții că era din ce în ce mai puțin de făcut.

Cu totul și cu totul altă atmosferă era în grupul al doilea unde, nu după foarte mult timp, au început să se simtă tensiuni, nemulțumiri profunde – ba chiar și abandonuri ale proiectului.

Totul de la singura diferență dintre cele două grupuri: dacă primul grup a început să sape gropile una după alta, trecând de la o groapă la alta, al doilea grup săpa o groapă ce era instantaneu umplută la loc pentru ca ei să o sape din nou.

Iar și iar, grupul doi săpa aceeași groapă și, deși banii erau frumoși și toate celelalte condiții foarte ok, oamenii au devenit frustrați până peste cap. Orice efort de a face măcar gropile pătrate sau de altă formă au fost sortite eșecului – regulile erau clare despre cum trebuia săpată groapa. Groapă care cum era sapată, cum era acoprită la loc.

Nimeni din grupul 1 nu avea nici cea mai mică idee la ce foloseau gropile săpate, toată lumea își închipuia însă că sunt bune la ceva din moment ce sunt plătiți bani frumoși ca să le sape. Urmau să fie plantați copaci, instalați stâlpi – ceva, ceva urma să se întâmple.

Grupul 2 trăia de dimineață până seara cu sentimentul inutilitații, al efortului în zadar. Orice făceau oamenii din acest grup, groapa tot nu era săpată și trebuia săpată iar și iar. Pe bani frumoși, un loc de muncă ok, cu oameni ok în jur. Chiar dacă groapa săpată respecta toate cerințele tehnice.

P.S. 1

Sunt nenumărate situațiile în care brandurile se mișcă pe loc chiar și ani de zile. Pentru managementul agenției este esențial să sesizeze când o echipă / un om sapă în continuu aceeași groapă și să încerce să-i diversifice portofoliul de proiecte incluzând proiecte care au finalitate clară.

Este esențial să simtă că închid proiecte și că proiectele închise duc undeva.

P.S. 2

M-am ars și eu în urmă cu câțiva ani, dar am avut puterea de a-mi lua 9 luni liber să mă reenergizez. În primele cinci luni nu m-am uitat la nicio reclamă, după opt luni voiam noi proiecte și devoram articole, cărți și internetul pe subiect.

P.S. 3

Heitărihaters; culeanu = cool. Eu sunt de acord cu răposatul George Pruteanu care propunea să românizăm englezismele cum am românizat franțuzismele cu ceva vreme în urmă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii