Dacă într-una dintre plimbările tale prin Paris se întâmplă să vezi o coadă imensă şi foarte disciplinată undeva pe rue Cambon, opreşte şi… alătură-te fără regrete celor care aşteaptă cuminţi la rând.
Nu se stă pentru ultima colecţie semnată de Karl Lagerfeld pentru legendarul magazin Chanel, aflat pe aceeaşi străduţă cochetă, ci pentru cea mai nouă colecţie (da, colecţie!) primăvară-vară de macarons Pierre Hermé, din spaghetti coapte în suc de căpşuni, cu aceto balsamico, mascarpone şi pudră de aur pe deasupra.
Fireşte, asta dacă nu cumva gurmandul aflat la coadă îşi doreşte ceva mai clasic, precum un duet de ceai matcha şi susan, de ciocolată din boabe peruane de cacao Porcelana, ori o îmbinare de zmeură, trandafir şi lychee.
Boutique-ul mititel, dar ticsit de minuni dulci şi irezistibile al lui Hermé poate reprezenta deopotrivă Raiul şi Iadul pentru un iubitor al creaţiilor culinare avangardiste: nicăieri nu vei găsi în acelaşi loc mai multe combinaţii geniale între ingrediente pe care nu ţi le-ai fi imaginat vreodată gătite împreună, dar dificultatea deciziei este direct proporţională cu atracţia minunilor rotunde şi colorate din vitrinele de sticlă.
Cum ai putea să alegi un singur lucru, când prin faţa ochilor ţi se perindă, romantic şi delicios, denumiri precum Infiniment Chocolat, Jardin Sucré sau Jardin d’Ambre?
Dincolo de combinaţiile inedite între ingrediente specifice cofetăriei şi altele care, la prima vedere, nu şi-ar avea locul acolo, precum muştar, măsline, oţet, parmezean sau chiar porumb, Hermé este printre puţinii patiseri care ştiu cum să folosească zahărul cu înţelepciune. Da, cu înţelepciune.
Fie că este vorba despre macarons, torturi sau prăjituri, în creaţiile lui dulcele nu anulează celelalte senzaţii culinare, ci le accentuează. Este pus cu zgârcenie şi cu cap, la fel ca sarea în bucate, şi face experienţa gustului mai plină şi mai nuanţată.
Crezul său ca maestru de patiserie stă tocmai în capacitatea zahărului de a potenţa celelalte arome, scoţând în evidenţă savoarea delicioasă a porumbului într-o prăjitură de ciocolată spre exemplu, sau a uleiului de măsline combinat cu esență de vanilie.
La fel de riguros şi de exact sunt dozate însă şi celelalte ingrediente: un macaron cu aromă de trandafir, una dintre declinările clasice ale gustului în patiseria lui Hermé, nu te face niciodată să simţi că muşti dintr-o prăjitură cu gust de parfum, ci mai curând dintr-o micuţă capodoperă culinară care poartă mirosul trandafirilor din grădina bunicii.
Toate aceste mici artificii artistice, descoperite în ani de muncă şi pasiune, îl fac pe Hermé să-şi merite titlul de Cavaler al Artelor şi Literelor şi de Cavaler al Legiunii de Onoare (singurul patiser distins vreodată cu o asemenea onoare), precum şi toate titlurile semi-nobiliare pe care i le-au oferit de-a lungul timpului publicaţii celebre.
Paris Match l-a numit „Magicianul savorii“, New York Times „Împăratul bucătăriei“, iar The Guardian l-a înscăunat „Regele patiseriei moderne“. Cea mai valoroasă distincţie o reprezintă însă cozile din faţa boutique-urilor de patiserie pe care le deţine în Franţa, Japonia (inclusiv un flagship store în extrem de popularul district Omotesando) şi Statele Unite ale Americii.
Povestea lui Hermé debutează la vârsta de 14 ani (în prezent are 52), când tânărul Pierre, descendent al unei familii de patiseri alsacieni, îşi începe ucenicia pe lângă celebrul patiser parizian Gaston Lenôtre. Zece ani mai târziu, este deja patiser-şef la negustorul de vinuri şi mâncăruri fine Fauchon, iar după încă un deceniu şi o trecere prin cartierul general al patiseriei franţuzeşti, Ladurée, creează în 1996 casa Pierre Hermé Paris, alături de Charles Znaty.
