Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Dar din dar, fără de „dar”

Numărul de prieteni nu o să-mi crească după acest text, ba prevăd că se va scofâlci ca o roşie lăsată de izbelişte la soare. Am mai scris eu despre cadouri şi m-am umplut de bobârnace şi aluzii mai ceva ca fii-mea de Lego-uri sub pomul de Crăciun. Pasămite, subiectul „cadou” generează încă sensibilităţi, ipocrizii şi patimi invers proporţionale cu sufletul pe care majoritatea celor care le reclamă îl pun în alegerea şi achiziţionarea unui dar.
Marius Constantin_Contributor

Cadoul, ca orice afecţiune cronică, tinde şi el să intre într-o morişcă a previzibilului. Soţiei mele îi plac rochiile şi cerceii. Nu că îi plac, îi iubeşte! Poate să facă poezie veritabilă pe marginea lor şi adevărul e că, de când cu ea, şi eu mă trezesc dând o importanţă mai mare şi conotând orfevrăriile atârnătoare cu frânturi de mit. Mie îmi plac cămăşile albe, cutiile de ceai şi cravatele paisley. Aş putea să îmi deschid o prăvălie cu fiecare dintre ele.

Nu am făcut un secret din preferinţele mele, lumea ştie şi îmi cultivă plăcerile. Toate bune şi frumoase. Decât să rişti, mai bine mergi la sigur. Riscul de a o da în bară cu un cadou e, după mine, una dintre cele mai frustrante păţanii, şi de-o parte, şi de alta a mâinii întinse cu punga frumos colorată. Pe primitor îl obligă la o reacţie simulată, un zâmbet şchiop şi o recunoştinţă forţată. În plus, îl încarcă şi cu stresul numit „ce fac acum cu el?”. Celuilalt îi rupe sufletul, pentru că a călcat greşit, a visat o bucurie şi i-a ieşit pe sub nas. Am fost noi toţi în ambele ipostaze, ştim cum este.

De la un moment dat, pe măsură ce anii se înmulţesc şi darurile se împuţinează, ajungi să le apreciezi, să le doreşti mai mult pe cele simbolice. Câte parfumuri poţi aduna pe etajera din baie? Câte lumânări înmiresmate fac diferenţa între o sufragerie şi un templu hindus? Câte talismane pot încăpea pe o brăţară? (Se trece la o brăţară nouă, ştiu). Câtă ciocolată poţi mânca? Câte pulovere poţi alterna într-o iarnă?

Şi atunci, ca semn al unei înţelepciuni serene (şi al unei… dez-întineriri inexorabile!), ajungi să îţi doreşti după-amieze mână în mână în parc, seri scăldate în tihnă şi vin bun, o îngheţată la două linguriţe furată unei jumătăţi de ore picate din senin, un început de mare care să îţi gâdile degetele de la picioare, o cărare cu frunze scârţâind sub tălpi într-o pădure doar a ta, un braţ de flori de câmp sau de crenguţe îmbobocite. Frumos. Simplu. Cald. Cadouri de ţinut minte, fără termen de garanţie. Cadouri care nu se pot păta, pierde sau da mai departe.

Dar… Ştiaţi bine că va veni şi-un „dar”, nu? Ei, acu-i acu’… Sunt momente în viaţă în care nici confortabilul, nici previzibilul şi nici simbolicul nu îşi mai îndeplinesc misiunea. Fiecare e liber să îşi bordeze parcusul cu borne a căror importanţă e inatacabilă. Că e o vârstă terminată în 0, un job nou, o verighetă pe deget, o pereche de ochi în plus, un examen de şcoală, de viaţă sau de conştiinţă trecut, un capitol început sau o poveste cu punct la final, o aniversare cu potenţial de revoluţie interioară, un succes epic sau o deznădejde devastatoare, urgent ostoibilă, la un moment dat, vine vremea pentru cadoul scos din matca lui „am mai”. Ce vreau să spun, cu alte cuvinte? Că, în viaţă, sunt câteva instanţe (nu multe, asta le şi face excepţionale) în care cadoul trebuie să fie direct proporţional cu importanţa momentului pe care îl traversează celălalt.

Într-o lume care preamăreşte virtuţile cadourilor mici, într-o lume de „intenţia contează”, într-o lume de „vai, dar nu trebuia!”, câteodată, doar câteodată, contează mai mult decât intenţia şi, da, chiar trebuia. Sau, ca să parafrazez o butadă celebră, spune-i, hai, nu cu un diamant (deşi…), dar nici cu un zirconiu de toate zilele.

Mă urâţi, nu? Ce s-a întâmplat cu luciul din priviri, cu îmbrăţişarea sinceră, cu „aceste clipe numai cu filmul Kodak”, cu „zâmbetul lui? De nepreţuit”? Pentru toate celelalte, există Mastercard şi, o dată la decadă, eu încurajez să fie folosit. Oameni suntem şi vreau să îl văd pe cel care va recunoaşte de faţă cu el însuşi că nu îi face plăcere un cadou pe care nu îl primeşti chiar cu orice prilej. Să ne înţelegem, însă. Nu predic aici pentru cadoul strivitor din punct de vedere financiar, ci pentru cel care te scoate pe tine, autorul lui, din zona de confort. Te pune la treabă, pe gânduri şi pe ace, doar-doar să fie gata în timp, să fie aşa cum ţi-ai dorit, să fie aşa cum crezi că merită.

Sunt câteva momente în viaţă în care nu oferi o carte. Sau o oferi, dacă ai scris-o şi i-ai dedicat-o. Sunt momente în care nu o duci la film, ci i-l faci tu, din amintiri, din crâmpeie, din încercări peste încercări. Sunt momente în care nu cumperi un tort, ci îl pregăteşti de la ultima firimitură de blat până la ultimul zbenghi de glazură. Sunt momente în care nu întinzi un ghid de călătorie, ci un bilet de avion. Sunt momente în care nu dai un ceas din timpul tău, ci unul din vitrină, cu certificat de garanţie. Sunt momente în care nu participi la petrecere, ci eşti petrecerea celuilalt. De câteva ori în viaţă. După gust.

Posibil să-ţi fie greu. Posibil să se lase greu. Un asemenea cadou poate împovăra. Pe de altă parte însă, darurile de acest soi nu vin de la străini, ci de la oamenii cei mai apropiaţi, care, teoretic, îţi ştiu scrupulele şi sensibilităţile în aceeaşi măsură în care tu le cunoşti principiile. Sunt oameni care ştiu că nu ai accepta cu inima uşoară un dar care i-a băgat în datorii. Sunt şi alţii care pot investi timp, bani şi energie dintr-o pungă mai largă. Când am vorbit de ieşirea din baierele confortului, aspectul pecuniar era doar unul la care mă gândeam.

Cadourile mari, minunate, memorabile, acele daruri de câteva ori în viaţă vin de la cei care pot recita pe de rost ce e în buzunarul sufletului tău. Care, de timp şi de drag, te-au învăţat mai bine decât îţi dai seama şi sunt o oglindă mai fidelă decât cea în care îţi retuşezi pieptănătura. De la ei te poţi aştepta la cadouri care să scoată la iveală cea mai copilărească bucurie din tine, după cum şi ei vor primi încrederea ta în bucuria lor. Dar la dublu. Dar din dar.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii