Cautare




, Contributor

Bani și Investiţii |
|

Dan Bădin, Deloitte: Ne punem problema direcției spre care ne îndreptăm

Bugetul de stat va avea, cu siguranţă, nevoie de venituri suplimentare în acest an, consideră mediul de afaceri. Singurul motiv de optimism este că după un an în care nu a existat dialog cu autorităţile responsabile de fiscalitate, acum sunt invitaţi la discuţii şi specialiştii din zona fiscală.
Dan Badin

“Bugetul începe sa fie din ce in ce mai mult sub presiune şi, chiar dacă am avut o relativă stabilitate fiscală în ultimele luni, este posibil ca, în următoarele luni, în următorii ani, să vedem modificări pe zona de fiscalitate. Pe deoparte, economia nu dă semne că ar reuşi să crească la nivelurile prognozate bugetate. 5,5% reprezintă creşterea economică estimată pentru acest an. Chetuielile sunt destul de fixe (cheltuielile cu salariile şi asistenţa socială depăşesc 70% din total), iar veniturile, dacă nu vor fi realizate, vom avea o presiune suplimentară”, susţine Dan Bădin, partener coordonator servicii fiscale şi juridice, Deloitte România.
Mediul de afaceri este îngrijorat şi de tăierea cheltuielilor de investiţii, care a devenit deja “ o tradiţie” în România, de câţiva ani, coborând la un nou minim istoric, trend ce nu pare să se schimbe în perioada urmatoare
După o perioadă marcată de modificări în pripă ale Codului fiscal, dezbaterea începută în ultimele luni cu mediul de afaceri dă un semnal pozitiv privind disponibilitatea de a dialoga și de a adopta un cadru mai stabil și mai predictibil. Modificările propuse de mediul de afaceri vizează în principal clarificări și remedierea unor prevederi cu impact negativ pentru contribuabili.

“Adoptarea propunerilor de către autorități depinde și de contextul economic. Multe inițiative legislative și acte normative au impact indirect în fiscalitate atâta timp cât conduc la majorări de cheltuieli bugetare care nu sunt însoțite de o mai bună administrare fiscală. În același timp, climatul investițional depinde și de alte politici, cum ar fi cele privind infrastructura, administrația, educația, piața forței de muncă etc. Se observă o deteriorare a încrederii a investitorilor în perspectivele de creștere ale României, iar o majorare sub așteptări a PIB se va reflecta asupra bugetului și, ulterior, a fiscalității,” precizează Dan Bădin.

Mediul de afaceri constată că tendința din ultimii ani a fost de majorare accelerată a cheltuielilor bugetare rigide – salarii, pensii etc, de micșorare până la un minim istoric a cheltuielilor cu investițiile și de țintire a unui deficit la limita maximă admisă de 3% din PIB. “Astfel, avem o situație fragilă la șocuri a finanțelor publice, dar și o scădere a calității infrastructurii publice. Este evident că, date fiind aceste coordonate, ne punem problema direcției spre care ne îndreptăm, ce tip de fiscalitate se urmărește și, implicit, cât de stabilă poate fi taxarea pe termen mediu. Totodată, reiterez că o decizie de investiții depinde atât de fiscalitate, cât și de alți factori – infrastructură, forță de muncă sau birocrație,” explică Bădin.

În perspectiva preluării președinției Consiliului UE, România trebuie să analizeze și agenda fiscală europeană, de exemplu baza comună de impozitare a profiturilor sau taxarea economiei digitale. “Până acum autoritățile române nu și-au exprimat opinia pe aceste teme și nici nu știm dacă au alte inițiative, impresia fiind că merg în direcția acceptării propunerilor europene,” mai spune Dan Bădin.

Taxarea tranzacţiilor cu criptomonede este neclară

Propunerile de modificarea Codului fiscal în domeniul tranzacţiilor cu criptomonede sunt, de asemenea, neclare. Raluca Bontaș, Partener Global Employer Services Deloitte spune că “în acest moment, multe dintre persoanele care efectuează tranzacții cu criptomonede nu știu că veniturile realizate sunt impozabile ca venituri din alte surse. Codul fiscal nu enumeră acest tip de venit explicit și, din acest motiv, contribuabilii tind să creadă că sunt neimpozabile. O menționare expresă ar conduce la o conștientizare mai mare și ar reduce riscul la care se expun aceste persoane în cazul unui control viitor. Există și propunerea, dar cu puține șanse de a fi acceptată, de a le include în categoria veniturilor din investiții care ar însemna recunoașterea naturii investiționale a acestui tip de instrument și implicit a cheltuielilor, care ar reduce astfel baza de impozitare. În ambele variante, statul ar colecta o sumă mai mare din impozite în aceste cazuri decât în prezent’’.
De clarificări este nevoie şi pentru taxarea utilizării mașinilor în scop de serviciu. În prezent, utilizarea mașinilor atât în scop de serviciu, cât și personal au o modalitate de taxare care face imposibilă aplicarea prevederilor de către neplătitorii de impozit pe profit (microîntreprinderi, impozit specific- HoReCa). “Prin urmare, numeroase companii – având în vedere că există cca 700 mii microîntreprinderi – nu au posibilitatea să deducă cheltuielile aferente și au un cost suplimentar. De asemenea, formula de calcul a cheltuielilor cu utilizarea mașinilor este învechită și trebuie actualizată astfel încât să includă toate cheltuielile (cum ar fi combustibil, vigneta, asigurare etc). Ambele modificări vin în sprijinul contribuabililor,” explică Raluca Bontaș.

Bonurile de valoare sunt taxate diferit

Recent a fost adoptată legea bonurilor de valoare care comasează într-un singur act normativ toate tipurile de tichete (masă, vacanță, creșă, culturale). Însă legea are două articole contradictorii: unul prevede că tichetele se acordă în conditiile și cu exceptiile prevăzute în Codul Fiscal, iar celălalt că sunt integral deductibile la calculul impozitului pe profit și total neimpozabile, fără plafoane, pentru salariați.
“Situația impune clarificări pentru că în Codul fiscal aceste tichete au tratamente fiscale diferite, unele dintre ele fiind impozabile cu impozitul pe venit și fără contribuții de asigurări. De asemenea, în cazul impozitului pe profit sunt deductibile în anumite condiții și până la anumite limite. Cele două prevederi contrare riscă să creeze confuzie în rândul contribuabililor,” mai spune Bontaș.

De clarificări este nevoie şi în ceea ce priveşte facilitatea pentru salariații scutiți de impozitul pe venit. Prin OUG 3/2018, ca urmare a transferului contribuțiilor de la angajat la angajator, a fost modificată formula de calcul al contribuțiilor în cazul persoanelor scutite de impozitul pe venit pentru a nu suferi diminuări ale salariului. Facilitatea este prevăzută pentru veniturile din anul 2018, prin urmare ar trebui clarificat care va fi abordarea în anii următori.

Limitarea operațiunilor de finanțare

“În prezent, o societate care dorește să finanțeze orice parte a activității sale (activități curente, investiții etc.) prin împrumut, fie el de la o instituție financiară, de la un terț sau chiar de la propriul acționar sau asociat, are o limitare fiscală în ceea ce privește costul finanțării. Astfel, o societate poate deduce anual costuri de finanțare de maxim 200.000 euro, la care se mai adaugă și 10% din EBITDA. Prin urmare, dacă presupunem un nivel mediu al dobânzii de 5% la împrumuturi în moneda euro, rezultă că orice societate care a contractat un împrumut în valoare mai mare de 4.000.000 euro este potențial afectată de această prevedere,” spune Alexandra Smedoiu, Partener Corporate Tax Deloitte.
Acest prag de limitare este preluat dintr-o Directivă a Uniunii Europene, însă sunt mult mai stricte decât cele propuse în Directivă, respectiv 3.000.000 euro anual, la care se adaugă 30% din EBITDA.
Noile reguli și-au propus desigur să împiedice transferul artificial de profituri prin contractarea de împrumuturi purtătoare de dobândă. Însă alt efect important este că societățile care fac parte dintr-un grup se vor finanța mai scump atât de la companiile din grup, cât și de la instituțiile financiare. Directiva lasă posibilitatea implementării chiar si până la 31 decembrie 2023 in anumite condiții, precum si opțiunea privind anumite limite de deductibilitate si plafoane. Alte state UE nu au grăbit transpunerea Directivei fiind preocupate de impactul asupra competitivității lor fiscale.
Propunerea Deloitte este ca România să adopte pragurile propuse în Directivă pentru a nu risca să ofere un tratament mai puțin atractiv și să piardă din competitivitate.

Recuperarea TVA de la buget pentru creanțe neîncasate

Recuperarea TVA de la buget pentru creanțe neîncasate este o reală problemă pentru mediul de afaceri, implicând costuri semnificative, după cum explică Raluca Bâldea, Director Impozite Indirecte Deloitte.
În prezent, cei care au de încasat creanțe pentru livrări efectuate către persoane care nu achită contravaloarea acestora sunt obligați să achite TVA aferentă acestor facturi către bugetul de stat la momentul livrării.
“Astfel, deși nu au primit sumele de la debitori, trebuie să verse taxa, având posibilitatea să o recupereze abia la încheierea procedurii de faliment a debitorului prin hotărâre judecătorească. Este vorba de o măsură de protecție a veniturilor bugetare considerată excesivă și de Curtea de Justiție a UE (cazul Di Maura) întrucât procedurile de faliment pot dura 10 ani, timp în care achită taxa pentru bunuri/servicii de care nu a beneficiat,” spune Raluca Bâldea.
Pentru debitorii în faliment, în vederea reducerii perioadei în care furnizorii trebuie să finanțeze TVA la bugetul de stat, o soluție discutată în organizațiile profesionale poate fi aceea de recuperare de către furnizor a TVA de la buget în baza sentinței prin care s-a decis intrarea în faliment a debitorului, în loc de finalizarea procesului de faliment.
“Pentru alte tipuri de creanțe neîncasate, care nu implică falimentul/ insolvența debitorilor, ar trebui prevăzut un termen rezonabil – de la care neplata creanței devine certă și furnizorul are dreptul de a recupera TVA de la buget – precum și o serie de informații, validate de debitor, care să dovedească imposibilitatea recuperării sumei,” arată Bâldea.

Alinierea regulilor aplicate controlului operativ și inopinat

Andreea Artenie, Partener Reff și Asociații propune alinierea regulilor aplicate controlului operativ și inopinat efectuat de către Direcția Generală de Antifraudă Fiscală (DGAF) cu regulile generale aplicabile controalelor inopinate. “Vorbind în fapt de aceiași instituție, acestea trebuie să îmbrace reguli similare și în final, cele două varietăți de control trebuie să-și găsească resortul în principiile fundamentale ce guvernează inspecția fiscală, cu limitările ce derivă din caracteristicile proprii lor și față de natură intempestiva ce le caracterizează. Sunt vizate, în principal, trei aspecte: durata controlului – în prezent cele desfășurate de DGAF nu au o durată maximală prevăzută de lege, putând fi prelungite nedeterminat, ceea ce se și întâmplă în practică; determinarea limitelor mandatului inspectorilor, acestea urmând a fi comunicate contribuabilului la inițierea controlului; în prezent, ne confruntăm cu o lipsa totală de delimitare care permite autorității să nu declare contribuabilului în niciun fel scopul și limitele controlului și să inițieze o veritabilă expediție exploratorie în activitatea acestuia, și respectarea limitelor prescripției – controlul antifraudă nu trebuie să vizeze perioade aflate în afara termenului de prescripție, ceea ce astăzi se întâmplă,” explică Andreea Artenie.

Prin Legea nr. 212/2018, normele din Legea contenciosului administrativ privind competența de soluționare a cererilor având ca obiect anularea actelor administrative au suferit importante schimbări. Astfel, în ceea ce privește competența materială a instanțelor, conform noilor modificări, cererile evaluabile în bani de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Din perspectiva competenței teritoriale, aceasta a devenit una exclusivă, la instanțele de la domiciliul/sediul reclamantului.
“Scopul declarat a fost acela de echilibrare a volumului de muncă a instanțelor din provincie și din București, precum și degrevarea în bună măsură a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Deși înțelegem rațiunile administrative care au stat la baza modificării, totuși nu putem să nu ne punem problema că această măsură va aduce, pe de o parte, scăderea calității actului de justiție, dobândit prin experiență extensivă și supra-specializare la nivelul Curții de Apel București și al ICCJ iar, pe de altă parte, va afecta conceptul de practică unitară.
În acest context, considerăm că este imperativ necesar ca măsura impusă să fie însoțită de specializarea judecătorilor din teritoriu și din instanțele inferioare (i.e. tribunale) în materia contenciosului fiscal,” a explicat Andreea Artenie.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii