Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Tech |
|

Dacian Cioloș, vestea bună și vestea proastă

Spune-mi ce părere ai despre ceea ce se întâmplă pe scena politică și îți spun cât de bine îți va fi la anul pe vremea aceasta!  
dacian-ciolos

Vestea bună este că toți vor să ne fie bine. Vestea proastă este că nimeni nu știe cum se va întâmpla asta și, la modul cum pare că toate se fac pe genunchi, singura modalitate prin care s-ar întâmpla acest lucru ar fi o minune.

Vestea bună este că suntem o nație care crede în puterea lui Dumnezeu de a face minuni chiar și atunci când nu le merităm (“La barza chioară îi face Dumnezeu cuib”), dar vestea proastă este că nu facem nimic pentru a-l ajuta, măcar un pic, pe Dumnezeu în a face minuni pentru noi (“Măcar joacă și tu la loto o dată, dacă tot vrei să câștigi!”).

Vestea bună este că avem, pentru prima dată în istoria ultimilor 25 de ani, un prim-ministru desemnat despre care aproape toată lumea are o părere bună (în sensul în care are aparența unui om competent nu doar în țară, ci și la nivel internațional). Vestea proastă este că el încearcă să obțină imposibilul în cel mai scurt timp, adică să împace o mulțime de capre cu o mulțime de verze (mai ales în zona societății civile, din păcate) și cu lupii din politică. Iar toate acestea le face contracronometru, cu sfătuitori mai mult sau mai puțin competenți și mai mult sau mai puțin interesați de binele celorlalți.

Vestea bună este că se repliază rapid și nu îi este frică să ia decizii rapide și să recunoască faptul că a greșit, acolo unde este cazul. Vestea proastă este că nu ar fi trebuit să ajungă la aceste greșeli. Cu alte cuvinte, e bine că a decis atât de rapid să renunțe la propunerea lui Andrei Baciu ca ministru al Sănătății, dar e grav că și-a pus, fie și pentru un singur moment, problema numirii unui medic rezident, proaspăt absolvent, ca ministru, în condițiile în care experiența lui în management era, cel mai probabil, foarte apropiată de zero. Noroc cu povestea cu chiloții, care i-a permis primului ministru desemnat să îl poată scoate din scenă pe fostul model, deși nu trebuie să uităm că am avut chiar prim-miniștri care au făcut anterior carieră în domeniul modelingului (Călin Popescu Tăriceanu) sau doar furori în rândul alegătoarelor (Petre Roman).

Vestea bună este că Dacian Cioloș (și, prin extensie, întreaga clasă politică, având în vedere că a fost susținut de aproape toate partidele care contează, indiferent de poticnelile legate de nominalizări sau de pseudo-programul de guvernare) are mare nevoie de societatea civilă și de ONG-uri, dar vestea cea mai proastă este că ONG-urile și societatea civilă sunt complet nepregătite pentru a intra în luptă cu politica, dar mai ales cu politicienii. Am văzut cu toții cum au devorat-o aproape instantaneu câțiva parlamentari pe doamna Cristina Guseth. Oricât de mult i-ar disprețui românii pe politicienii din prezent, există o realitate pe care trebuie să o recunoască orice român – cetățean de rând sau ong-ist deopotrivă. Dacă vrei cu adevărat să influențezi societatea în bine, nu mai este de ajuns să stai pe margine ori pe Facebook și să comentezi precum cele două păpuși din Muppets, ci trebuie să te lupți cu lupii. Iar pentru asta ai nevoie de un stomac puternic.

Iar doamna Guseth, de exemplu, independent de performanțele deosebite pe care le-a obținut la Freedom House, nu a avut stomacul necesar pentru a face față șacalilor care au mirosit imediat faptul că nu putea face față “energiei negative”, după cum a descris-o chiar Cristina Guseth.

Vestea bună este că Dacian Cioloș a reacționat imediat: chiar dacă doamna Guseth a fost validată, a decis să retragă propunerea “pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea in ministrul Justiției din Guvern, într-un an foarte important pentru menținerea credibilității activității Justiției”. Vestea proastă este că a urmat o nouă răzgândire, fiind propus și apoi retras (după ce fusese chiar adus la Parlament) Mihai Selegean, director juridic al BRD, după ce numele acestuia a fost vehiculat în legătură cu dosarul creditelor ilegale acordate de BRD (Later edit: Singura implicare a lui Mihai Selegean în raport cu aceste credite constă în aducerea la cunoștință a neregurilor descoperite, potrivit unui drept la replică trimis către Forbes România). Vestea bună este că Dacian Cioloș a apelat, și în acest caz, la soluția cea mai sigură, cea a “birocraților” de la UE. Vestea proastă este că niucun birocrat nu a luat vreodată vreo decizie curajoasă, și, în plus, pe lângă tehnocrații de la Bruxelles nu lipsesc din lista lui Cioloș, nici dinozaurii și oamenii din “sistem”.

În concluzie, în pragul votului de învestitură având în vedere votul zdrobitor din Parlament, pentru învestitură, ajungem la vorba lui Hagi și sperăm că “o să fie bine, ca să nu fie rău”. Doamne-ajută!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii