Cautare




, Contributor

Forbes.com

Auto |
|

Cursă nebună

1016_formula-1-cota-epstein-mccombs_416x4161.jpg
Tipul cu viziunea a fost exclus. Brokerul de obligaţiuni şi miliardarul au preluat conducerea. Va fi gata la timp noua pistă? Încâlcita poveste a modului în care cursele de Formula 1 au ajuns în Texas.

Bobby Epstein îşi ambalează Cadillac-ul Escalade pe o pantă de 40 de metri, virând la stânga în curba periculoasă din Virajul 1. Ce e înspăimântător la 290 km/h într-o maşină de curse de Formula 1 este evadarea din realitate. Dacă şi-ar deschide geamul maşinii, preşedintele pistei pentru curse a Circuitului Americii ar fi învăluit de praful şi zgomotul celor 1.000 de muncitori şi al utilajelor care se grăbesc să pregătească terenul de 1.100 de acri pentru Marele Premiu al Statelor Unite, aflat la doar câteva săptămâni distanţă. Asfaltul neted de sub roţile maşinii noastre este singurul lucru terminat în totalitate.

Presiunea e mare: 100.000 de bilete pentru cele trei zile de curse din weekend, între 16 şi 18 noiembrie, au fost deja vândute. Cursa promite a fi un avantaj pentru Austin, oraş cunoscut mai bine pentru Willie Nelson, Universitatea din Texas şi Festivalul „South by Southwest”.

Tribuna centrală arată impresionant, la fel şi Clubul Paddock – 12 serii de încăperi, a câte 3.000 de metri pătraţi fiecare – bine încărcat pentru personaje de seamă, avute, care vor plăti cel puţin 4.200 de dolari pentru şansa de a urmări 56 de tururi ale pistei de 5,5 km chiar de deasupra boxelor. Austin a întocmit nişte statistici justificative tipice – conform unui studiu, pista de curse va spori afacerile locale cu 300 de milioane de dolari pe an – iar cifrele lui Epstein sunt încă şi mai entuziaste (500 de milioane de dolari).

Însă, cu tot acest entuziasm, Epstein, un broker de obligaţiuni în vârstă de 47 de ani, pentru care a-şi petrece timpul în mod plăcut este reprezentat de conducerea RV-ului (un fel de vehicul cu rulotă) său prin ţară, se simte oarecum ca un ostatic. Nu a intenţionat niciodată să ajungă marele investitor într-un fiasco sportiv de 450 de milioane de dolari sau personajul principal al unei telenovele cu o durată de doi ani, care l-a pus pe el, alături de un miliardar din San Antonio, în lupta cu un mărunt promotor de curse.

Dar iată-l aici, oprindu-şi Escalade-ul în mijlocul pistei, pentru a se asigura că văd mai îndeaproape turnul de 76,5 metri înălţime, care oferă, pentru 100 de persoane, o vedere panoramică a întregului amplasament. Construirea acestuia a fost ideea sa, ca parte a unui proiect în care a investit, până acum, peste 50 de milioane de dolari.

„Când tribunele se vor umple de oameni va fi cu totul altceva decât este acum”, recunoaşte el. „Dacă mi-aţi fi spus de la început că vor fi atât de multe dificultăţi, fie aş fi fost mai bine pregătit, fie nu am mai fi făcut-o deloc.”

Povestea modului în care Formula  1 a ajuns în Austin începe cu un tip pe nume Tavo Hellmund. Fiu al unui promotor de curse, el a crescut prin părţile locului, visând să devină şofer de F1 şi participând la curse în SUA şi la Formula 3 din Europa. Însă adevăratul lui vis era să aducă F1 în Austin. „Trăiesc şi respir curse”, spune Hellmund, un bărbat în vârstă de 46 de ani, care alternează obscenităţile cu scuipatul sucului de tutun. „Şi nu mi-am dorit să văd nimic mai mult în viaţă decât un Mare Premiu de Formula 1 în oraşul meu natal.”

În 2007, Hellmund a făcut schiţa unei piste de curse, fiind inspirat de cele mai bune tururi ale unor piste precum Interlagos din Brazilia, Silverstone din Anglia şi Istanbul Park din Turcia. El i-a arătat planurile miliardarului Bernie Ecclestone, directorul executiv al Formula 1 şi prieten al tatălui său.

Ecclestone îşi dorea de mult să crească prezenţa sportului în SUA. În restul lumii, cursele F1 generează câştiguri de 2 miliarde de dolari, susţinând perspectivele unei oferte publice iniţiale care să strângă 7 miliarde de dolari sau chiar mai mult, dacă F1 poate atrage investitori americani. […] După mai bine de zece întâlniri şi multe alte telefoane, Hellmund a reuşit, în cele din urmă, să smulgă un contract de la Ecclestone, care i-a dat drepturile de a organiza un Mare Premiu în Austin, timp de zece ani. Dar cu nişte condiţii importante: trebuia să construiască pista şi să plătească F1 23 de milioane de dolari pe an, drept taxe de autorizare.

Cu acea garanţie, Hellmund a încheiat ceea ce el crezuse că este o afacere solidă cu statul Texas, de a obţine suma totală de 230 de milioane de dolari din Major Events Trust Fund (fondul folosit pentru a atrage evenimente percepute ca avantajoase economic, precum Super Bowl). Hellmund a calculat cât l-ar costa construirea pistei de curse – între 200 şi 250 de milioane de dolari, a estimat el – şi apoi a început să caute investitori locali. În scurt timp, l-a găsit pe Epstein. […] Acesta, care mai fusese la o singură cursă F1 înainte de implicarea sa, este un tip slab şi cerebral din Dallas, care ia prânzul, în mod regulat, la Wild Bubba’s Wild Game Grill, aflat în apropierea pistei. Când l-a întâlnit pe Hellmund, Epstein căuta să construiască ceva pe un teren pe care îl deţinea în afara oraşului; planul său de a construi 1.200 de case nu a rezistat crizei din imobiliare. Astfel, contractul de Formula 1 al lui Hellmund şi subvenţia de la stat l-au atras.

Dar Epstein nu voia să se afle în lumina reflectoarelor, astfel că şi-a căutat un partener faimos, cu experienţă în maşini şi sporturi. Billy Joe „Red” McCombs se potrivea perfect. Miliardarul în vârstă de 84 de ani construise un lanţ de reprezentanţe auto în San Antonio, înainte de adunarea averii de 1,3 miliarde de dolari, ca investitor al Clear Channel Communications. […] „Nu este ceva ce aş face în mod obişnuit, dar mi-am dat seama că oamenii implicaţi nu aveau nicio şansă de a duce proiectul la bun sfârşit”, punctează el, referindu-se la Hellmund.

În iulie 2010, Hellmund, McCombs şi Epstein au pornit un nou parteneriat, Accelerator Holdings. Pentru 20% dintre acţiuni, Hellmund urma să contribuie cu contractul său F1 plus o altă înţelegere de a găzdui cursa de motociclism MotoGP. Pentru restul de 80%, McCombs şi Epstein şi-au luat angajamentul de a strânge minimum 190 de milioane de dolari până pe 31 martie 2011. Dar lucrurile nu au decurs în realitate aşa cum apăreau pe hârtie. […] În ziua de 31 martie 2011, Epstein şi McCombs nu erau pregătiţi să investească suma respectivă în riscantul proiect, iar timpul trecea. […] Eccle­stone trecuse deja data de 17 iunie 2012 drept ziua inaugurală pentru Marele Premiu al Statelor Unite din Austin. Ambele părţi aveau pârghiile lor. Partenerii lui Hellmund erau deja implicaţi în proiect, în urma unor investiţii în valoare de câteva milioane de dolari, pentru a începe construcţia. Epstein şi McCombs ştiau că Hellmund nu prea are altă opţiune decât să coopereze şi să semneze contractele – unde altundeva ar fi putut ţine cursa?

Dar în ciuda lucrurilor care îi ţineau împreună, legătura s-a deteriorat. […] „Voia să conducă afacerea ca într-o cursă, şi nu ca pe o companie multidimensională”, spune Epstein, referindu-se la Hellmund şi la decizia acestuia de a-l aduce la cârmă pe Steve Sexton, în ciuda lipsei de experienţă a acestuia în domeniul curselor auto. Sub conducerea lui Sexton, pista a făcut o înţelegere cu Live Nation, de a aduce concerte în amfiteatrul de 15.000 de locuri de la faţa locului. Mai mult, arena centrală poate fi transformată în teren de fotbal sau de tenis. Apropiaţii spun că purtarea lui Hellmund a devenit din ce în ce mai schimbătoare, dar el refuză să comenteze asta. […]

Proiectul a mers la departe, în ciuda disfuncţiilor şi a problemelor legale. Costurile au crescut vertiginos. Era nevoie de remedieri costisitoare ale solului şi de mutarea unei conducte de gaz. Consiliul local aprobase proiectul cu condiţia ca pista să contribuie cu 5 milioane de dolari pentru a finanţa tehnologii „verzi”. Astfel, pista a ajuns să coste 450 de milioane de dolari – dublu faţă de estimarea iniţială a lui Hellmund. Construcţiile desfăşurate încet şi nefinanţate corespunzător au dus la imposibilitatea de a termina pista până în ziua cursei, din iunie 2012, astfel că Ecclestone a fost de acord să mute cursa în noiembrie. […] Dar deşi au mai câştigat timp, mutarea cursei le-a stricat înţelegerea cu statul care, prin lege, nu le putea da banii cu mai mult de un an înainte de eveniment.

Apoi, vara trecută, situaţia disfuncţională a atins un punct critic. Hellmund susţine că adunase un grup nou de investitori pentru a le cumpăra acţiunile şi a-i înlocui pe Epstein şi McCombs, dar aceştia au refuzat. Epstein spune că „nu au primit niciodată o ofertă confirmată de la domnul Hellmund”. În schimb, Epstein şi McCombs au fost de acord să-i plătească lui Hellmund 18 milioane de dolari pentru acţiunile lui, precum şi pentru contractele F1 şi MotoGP.

Încă o dată, însă, nu a fost semnată o înţelegere pe hârtie. „Eram pregătiţi să plătim o sumă mare de bani pentru contracte valide”, spune Epstein, indiferent dacă taxele de autorizare fuseseră achitate. Unele surse afirmă că Epstein a mers la Londra, pentru a clarifica lucrurile cu Ecclestone, căruia probabil că i s-a părut straniu că omul care a visat să aducă Marele Premiu în Austin, devenind imaginea proiectului, ar vrea să plece acum. Răspunsul lui Ecclestone a fost să se înţeleagă între ei.

Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Mai rău, pe 15 noiembrie 2011, Susan Combs, controlorul din Texas, cedând presiunii politice, a anunţat că nu va fi plătit nimic din banii contribuabililor înainte de începerea cursei. Trebuiau să găsească altă cale de a garanta taxa de autorizare. În noiembrie 2011, Epstein şi McCombs au sistat construcţia. Nu avea sens să continue, dacă nu puteau organiza o cursă legală în noiembrie anul următor.

Epstein l-a abordat din nou pe Ecclestone, încercând să-l convingă să-i anuleze contractul lui Hellmund (care îl încălcase, prin neplată). Din nou Ecclestone l-a susţinut pe fiul prietenului său, acuzându-i pe Epstein şi McCombs că „încearcă să-i fure” cursa lui Hellmund.

Într-un final, Ecclestone a acceptat să emită Circuitului Americilor propriul contract pe zece ani, dar cu un preţ. A crescut taxa anuală de autorizare la 25 de milioane de dolari. „Bernie este un maestru al negocierilor”, spune Epstein. „Am făcut un efort mare pentru a mă asigura că această cursă va avea loc”, declară Ecclestone pentru „Forbes”. „Eu nu am avut nicio problemă sau îndoială. Îndoielile erau toate de partea cealaltă.”

Dar circul nu s-a încheiat aici. Epstein a reuşit să obţină un nou contract F1, fără a-l mai plăti pe Hellmund. Dar acesta încă mai avea interese legate de companie şi, în martie, i-a dat în judecată pe partenerii săi, acuzându-i pe Epstein şi McCombs că au ignorat cu bună ştiinţă termenii contractelor lor. Dar în loc să se blocheze într-o luptă juridică, cei doi au ajuns la o înţelegere cu Hellmund, la jumătatea lui iunie – pentru o sumă considerabil mai mică decât cele 18 milioane de dolari propuse iniţial, conform unor surse. Întrebat de plata lui Hellmund, Epstein afirmă: „Sunt dispus să fiu răbdător, pentru a avea succes, şi nu oricine este dispus să aibă răbdare”. Acum, odată cu apropierea cursei, s-a reinstalat o vagă normalitate. Hellmund a ieşit din ecuaţie. McCombs, de asemenea, şi-a redus implicarea, dar se crede că este garantul din spatele multor datorii ale pistei. Între timp, Epstein a atras mai mult de doisprezece noi investitori de tip equity, incluzându-l pe miliardarul John Paul DeJoria, fondator al companiilor Paul Mitchell şi Patrón. Mario Andretti, o legendă a curselor auto, a fost angajat ca imaginea pistei.

Generozitatea statului pare că se va întoarce şi ea. După întâlnirea cu Rick Perry, guvernatorul de Texas, la Marele Premiu din Italia, de anul acesta, Epstein spune că a finalizat o înţelegere prin care statul Texas va rambursa pista pentru taxa de autorizare a F1 după fiecare an de curse, odată ce chitanţele mulţimilor de fani F1 vor fi adunate. În timp, Epstein speră să construiască un hotel şi un centru de cercetare, în apropiere, precum şi garaje pentru cei înstăriţi, care vor să-şi parcheze maşinile Lamborghini şi Ferrari.

„Nu m-am imaginat niciodată preluând controlul proiectului”, spune Epstein, cu atât mai mult că va investi atâţia bani. A meritat? „Obligaţiunile sunt grozave. Nu-ţi întorc vorba. Lucrează în weekenduri. Nu necesită ca tu să mergi să vorbeşti cu vreun reprezentant al oraşului, al regiunii sau al statului”, spune el. „Dar satisfacţia emoţională şi provocarea mentală pe care le primesc dintr-un proiect ca acesta nu se compară cu nimic din ce am trăit înainte.”

Şi Hellmund? Spune că, momentan, urmăreşte un nou contract F1 cu parteneri din Mexic – o idee care l-ar pune în competiţie directă cu Epstein şi McCombs, care contează pe faptul că fani ai curselor vor trece graniţa, spre nord. Totuşi, când va veni ziua cursei, el promite că va fi prezent. „Mi-am petrecut întreaga viaţă încercând să găsesc o modalitate de a aduce F1 în Austin”, spune Hellmund. „Nu aş pierde-o pentru nimic în lume.” Dar cum rămâne cu fostul său partener, Epstein? Singurul răspuns al lui Hellmund: „Cine?”. 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii