Brandul care îți poartă numele este foarte tânăr…
E adevărat, l-am fondat în 2005, dar până la acel moment eu investisem deja mult efort în cercetare. Așa că se adună vreo douăzeci de ani de muncă până la urmă.
Hai să începem cu anii de dinaintea lui, ca să aflăm cum ai ajuns la orologerie.
M-am înscris la colegiul tehnic din Vallée de Joux la 15 ani, în 1990. Am făcut asta din dragoste pentru muzică: mă atrăgea ideea unei cariere în producția de amplificatoare și boxe, așa că, realmente, așteptam cu nerăbdare cursurile de electronică. Totuși, am ajuns destul de repede la concluzia că electronica este prea abstractă pentru mine. Mi-am dat seama că, din tot ce studiam la colegiu, cel mai mult mi se potriveau lucrurile care implică lucrul manual, munca la strung pentru a produce axuri și arbori pentru diverse angrenaje. Realmente, îmi plăcea genul ăsta de muncă, ba am început să obțin și premii. Cumva, pentru mine, toată treaba asta a fost o surpriză pentru că nu mă așteptasem ca mecanica de precizie să devină pasiunea mea, cu toate că tata cu asta se ocupa. După șase ani de colegiu tehnic și un an în serviciul militar, primul meu loc de muncă a fost în Le Brassus, la François Golay, un mare furnizor de componente pentru industria de ceasuri, eu lucrând pe tot felul de angrenaje. Aici am aplicat cunoștințele mele la realizarea de componente pentru ceasuri și am avut o revelație, scopurile mele în viață devenind tot mai clare. Îmi spuneam: „Romain, te-ai născut în Vallée de Joux, leagănul orologeriei rafinate, ai făcut studii de mecanică, design mecanic și construcție de mașini, știi cum să faci componente orologiere”. Întrebarea a venit firesc: „De ce nu încerci să faci propriul tău ceas?”.
Și ai trecut imediat la fapte?
Un ceas este, până la urmă, o mică mașinărie. Am început să întorc pe toate părțile ideea mea și, prin 1999, să fac schițe orologere în timpul meu liber. Pe la finalul anului, schițele acelea începuseră să semene a proiect din ce în ce mai serios. Deja mă gândeam nu doar la propriul ceas, ci la a fonda un brand. Am făcut un MBA (2000-2002), tot în timpul liber, ca să dobândesc cunoștințele necesare. Planul de business al companiei mele de ceasuri a fost lucrarea de disertație. Impresionat de schițele de mecanisme și de ambiția mea antreprenorială, șeful meu de la François Golay mi-a acordat acces la uneltele și la facilitățile de producție ale fabricii în afara orelor de program, în așa fel încât să pot crea piesele necesare pentru mecanismul pe care îl construiam. Am petrecut seri, weekend-uri și vacanțe făcând asta între 2002 și 2005, anul în care am fondat brandul.
Iar din acel moment a trebuit să începi să-ți construiești rețeaua de clienți. Cât de prudenți sunt ei când vine vorba despre un brand nou?
Azi e ceva mai ușor pentru un mic brand nou apărut să devină cunoscut cu ajutorul unor instrumente precum Instagramul, dar în 2005 platformele social media erau încă la început. Așa că am început cu retailerii. Iar clienții ne-au cunoscut grație câtorva distribuitori răspândiți prin întreaga lume. Îl cunoscusem pe Philippe Dufour [faimos orologer elvețian – n.a.] în perioada în care mă ocupam de dezvoltarea primului meu ceas, iar el m-a prezentat unora dintre retailerii lui, lăudând munca mea, lucru care m-a ajutat foarte mult.
Ai construit calibre automatice și cu întoarcere manuală. Care dintre mecanismele tale a fost cel mai dificil de realizat?
Un mecanism automatic poate fi ceva mai dificil de făcut din pricina dependenței de rutina celui care poartă ceasul. Dacă proprietarul nu se mișcă foarte mult sau nu-și poartă ceasul prea des, atunci acesta nu va fi întors. Așa că am vrut să creez un model – Insight Micro-Rotor – care să le placă oamenilor atât de tare, încât să-l poarte zilnic, iar dacă e scos, peste weekend, să zicem, să aibă suficientă energie pentru a funcționa până luni dimineață, când posesorul și-l pune din nou. Bun, cum determini pe cineva să poarte foarte des un ceas? Trebuie ca el să fie confortabil – de aceea i-am dat un diametru de 39,5 mm –, iar citirea timpului să devină o plăcere. Am ales să folosesc un microrotor poziționat alături de cadran, în locul unuia obișnuit. Cele mai multe ceasuri au un rotor mare, dar eu n-am vrut asta pentru că o prea mare parte din mecanism ar fi fost acoperită.
De la explorările tehnice, să ne îndreptăm spre cele artistice. Ai o colecție, Exception, care demonstrează un mare apetit pentru diverse tehnici decorative. Cât de mult timp cere realizarea unui ceas personalizat?
Durata de realizare a unei piese din colecția Exception depinde de tehnica artistică aleasă. Poate fi vorba despre gravare, emailare, marchetărie [tehnică asemănătoare micromozaicului – n.a.], ornamentare cu diamante – sunt multe și variate posibilitățile de decorare. Fiecare dintre aceste tehnici vine cu provocări specifice. Spre exemplu, în cazul Logical One Kakau Höfke, pentru realizarea micromarchetăriei cu pietre au fost necesare trei luni. Cât privește timpul de la comandă până la finalizare, poate fi vorba despre un interval cuprins între opt luni și un an, perioadă în care ne consultăm îndeaproape cu clientul. Facem modificări în funcție de răspunsul lui, explorăm împreună diversele posibilități creatoare, ne punem de acord asupra planului de execuție. Atunci când clientul comandă un ceas „obișnuit“ de la noi (mai bine zis, nu un model Exception), durata dintre comandă și livrare este de șase luni.
Ai menționat deja că menții o colaborare foarte strânsă cu clientul atunci când realizezi o piesă personalizată. Aș vrea să insistăm asupra acestui aspect, foarte important pentru mulți dintre colecționarii care își doresc un ceas deopotrivă excepțional și reprezentativ pentru felul lor de a fi.
Suntem foarte transparenți în raport cu clientul, iar dacă el cere fotografii din timpul procesului de creare, noi le vom face și i le vom trimite. Evident, asta se întâmplă la cerere; anual realizăm în jur de 60-65 de ceasuri, așa că nu prea există timpul necesar și nici resursele pentru înregistrarea tuturor etapelor din producerea fiecărei piese. Mulți clienți vor să vadă produsul final, au încredere în ceea ce facem și în faptul că respectivul ceas va corespunde întru totul așteptărilor lor. Dacă realizarea ceasului presupune chestiuni de personalizare, clientul își va dori, probabil, să vadă cum capătă formă acele elemente, iar noi îi vom trimite imagini. Dar să-i trimiți clientului poze cu ceasul neterminat nu e întotdeauna o idee tocmai bună! E posibil ca el să nu-și poată imagina produsul final, iar asta mai mult o să-l facă să se îngrijoreze. E mai bine să termini ceasul și să i-l arăți finisat, dându-i și fotografii din procesul de realizare tot atunci.
E important pentru clienți că manufactura ta este o companie independentă?
Ce cred că apreciază ei este faptul că beneficiem de autonomie creativă și că ne descurcăm prin forțe proprii. Putem face designul, dezvolta, asambla, finisa produsul și testa mecanismele noi înșine. Calibrele noastre nu se bazează pe componente create de alte companii, nu trebuie să stăm la coadă pentru a le primi. Asta înseamnă libertate: putem crea mecanisme care nu seamănă cu cele ale altor branduri, cu un design și cu detalii diferite. Clienții caută și apreciază creativitatea, vor să fim imaginativi și să facem acele ceasuri interesante pe care nu le pot găsi la alte branduri. Colecționarii noștri apreciază, de asemenea, faptul că noi suntem foarte activi, că ne merge bine și că avem un viitor înainte. Compania a fost clădită pe o fundație solidă, avem și spijinul oferit de Chanel (care deține o cotă prietenească din acțiuni), ceea ce le furnizează colecționarilor acea siguranță că vom fi pe piață în viitor, iar ceasurile lor își vor păstra valoarea și vor beneficia de service.
Ce s-a schimbat în gusturile clienților în acești 13-14 ani de activitate ai brandului tău?
Aș zice că dorința pentru calitate și finisaje rafinate a rămas aceeași, dar nu știu dacă azi colecționarii se mai gândesc la fel de mult la marile complicații mecanice orologere, așa cum o făceau cu 15-20 de ani în urmă. Cred că și-au dat seama că, cu cât un mecanism are mai multe complicații sau cu cât gradul de elaborare a funcțiilor crește, cu atât mai mari sunt șansele ca lucrurile să nu meargă tocmai așa cum trebuie, iar ceasul să necesite service postvânzare. Cred că acum colecționarii apreciază avantajele de a deține o piesă care, înainte de toate, este bine gândită și făcută, decât una care este „complicată”.
Care este prețul minim al unui ceas Romain Gauthier? Cititorii își vor face astfel o idee și mai bună asupra nivelului orologer al brandului. Modelul HMS Natural Titanium costă 51.000 de franci elvețieni, fără taxe.
Senzația mea este că vinzi mai mult în afara Europei. Sunt colecționarii asiatici (din Taiwan, Japonia, Hong Kong) mai deschiși la abordările orologere originale decât europenii? Ce diferențe sunt între aceste piețe când vorbim despre orologeria de cea mai înaltă calitate?
Eu aș zice că nu-i ceva nou – și cu două decade în urmă lucrurile tot așa stăteau. În Asia există o tradiție foarte sofisticată privitoare la colecționarea ceasurilor. Au existat o mulțime de premise pentru acest lucru. Pentru unii colecționari asiatici, ceasurile reprezintă cea mai bună expresie mecanică a luxului, de vreme ce pentru supermașini taxele sunt extrem de mari, făcându-le încă și mai costisitoare. Așa că, decât să-și ia mașini, preferă ceasurile. Pe de altă parte, dacă te gândești la orașe precum Hong Kong sau Singapore, mașina nu este neapărat un lucru practic. Noi atragem colecționari de ceasuri cu o cultură orologeră solidă; e puțin probabil ca un model Romain Gauthier să fie primul ceas deținut de cineva. Vindem mai mult în Asia și în SUA, dar și în Europa și în alte zone. Totuși, indiferent de continent, profilul clienților noștri rămâne cumva același. Cam 80% din ei sunt antreprenori. Ei știu ce înseamnă asumarea de riscuri, sacrificiul, să iei lucrurile de la zero și apreciază calitatea și manufacturarea adevărată, nu doar numele unei mărci.
Ce înseamnă pentru tine haute horlogerie?
Cred că haute horlogerie înseamnă să duci ceasornicăria la un nivel neatins în ce privește detaliul și estetica. E un concept pe care nu ar trebui să-l confundăm cu cel de ceasornicărie a complicațiilor. Ceasornicăria de lux presupune timp, gândire și efort dedicate produselor. Timp, gândire, efort investite în designul unui mecanism original, expresie a unei viziuni diferite… Timp, gândire, efort puse în realizarea, decorarea manuală și asamblarea componentelor, operațiuni migăloase, care necesită îndemânare, și cu ajutorul cărora se ajunge la ceva extraordinar. Cred, de asemenea, că unul dintre privilegiile oferite de orologeria de lux este constituit de experiențele și amintirile care însoțesc ceasul. Poate că unii colecționari cumpără un ceas pentru că apreciază calitatea și valoarea lui estetică, însă eu cred că ei prețuiesc și relația care se stabilește cu cei care au construit obiectul, cu oamenii din „culise”. Asta e senzația cu care rămân după evenimentele pe care le organizăm pentru colecționarii noștri. Sunt experiențe unice, memorabile atât pentru mine, cât și pentru ei.
Care socotești că sunt cele mai mari realizări ale tale?
Crearea unei echipe de specialiști foarte talentați cărora le place să vină la muncă este una dintre ele. Nu-i un lucru de la sine înțeles într-un domeniu cum este ceasornicăria, care cere foarte mult de la tine. Am echipa pe care mi-o imaginam pe când făceam MBA-ul. Dar una a fost schițarea planului de business pentru disertație, alta îndeplinirea lui. Faptul că am reușit să-l pun în practică este o mare împlinire pentru mine. O altă mare realizare e reprezentată de grupul de colecționari din jurul nostru. Cred că valoarea brandului este oglindită de cea a colecționarilor. Sunt impresionat de calitățile lor: sunt atenți, discreți, amabili, curioși, serioși. Această familie Romain Gauthier constituie încă o împlinire.
