Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Media şi entertainment |
|

Cum să reconstruiești un Spitfire pornind de la un nit

Un englez tenace a recondiționat un Spitfire după ce a primit cadou de ziua lui un nit provenind de la fuzelajul unuia dintre celebrele avioane de vânătoare britanice.  
 aboneaza-te
1

În preajma împlinirii vârstei de 40 de ani, englezul Martin Phillips se lăuda prietenilor că, dacă ar vrea, ar putea construi un avion; și nu va fi orice avion, le spunea, ci va fi chiar un Spitfire, a ținut să precizeze la un moment dat visătorul Martin. Așa că, în 1999, la aniversarea de 40 de ani, Martin a primit de la prieteni un cadou care putea fi deopotrivă o ironie sau o provocare: o cutie foarte mare în care se afla un… nit de la un Spitfire „Ei bine, luni mă duc să caut un Spitfire, ca să vă dovedesc că mă țin de cuvânt”, a spus sărbătoritul.

Phillips are astăzi 59 de ani și își recunoaște naivitatea: „M-am dus la aeroportul Exeter și am întrebat dacă au vreun Spitfire pe acolo. E ușor de zis să găsești un Spitfire, toată lumea știe cum arată unul întreg; dar cum arată o epavă de Spitfire sau cum identifici componentele unuia? A trebuit să învăț toate aceste lucruri.”

Conceput de inginerul R. J. Mitchell la începutul anilor 30, Supermarine Spitfire este avionul de suflet al englezilor. Au fost produse peste de 20.000 într-o decadă, mai multe decât orice altă aeronavă britanică din cel de-Al Doilea Război Mondial. Chiar și azi, forma eliptică a aripilor face ca silueta unui Spitfire să fie recognoscibilă la 9000 de metri altitudine, iar sunetul motoarelor Merlin este inconfundabil.

Phillips nu mai construise avioane înainte, preferând motocicletele și excavatoarele, dar în următorii 13 ani a învățat despre Spitfire și construcția lui din cărți, de pe Internet și contactând diverși experți. Impulsionat de acel unic nit (sunt 80.000 de nituri într-un Spitfire) a căutat restul pieselor componente începând din sud-vestul Angliei și ajungând în final să străbată lumea. În timp și-a format o echipă de 50 de oameni și a amenajat un atelier într-o magazie de lângă casa lui. A petrecut o mulțime de timp lucrând la avion și a cheltuit o groază de bani – cam 2,5 milioane de lire. În cele câteva momente de răscruce, nu puține, se întreba dacă o să-și vadă vreodată visul cu ochii. Dar nu și-a pierdut tenacitatea și, la sfârșitul lui 2012, le-a putut arăta amicilor că și-a ținut promisiunea: un Spitfire Mark 9, cu un singur loc, reconstruit de la zero, a decolat de pe aerodromul Filton din Bristol.

„Știam foarte puține lucruri despre avioane când am început reconstituirea Spitfire-ului”, povestește jovialul Martin Phillips. „De exemplu, nu știam ce e un eleron sau ce înseamnă ampenaj – nu numai că nu știam ce sunt, dar nici nu puteam să pronunț cuvintele astea”. Eleroanele, a aflat mai târziu, sunt părți mobile ale aripilor avionului care ajută la frânare, iar ampenajul este ansamblul părților componente ale cozii avionului.  

Găsirea pieselor a fost o misiune uneori ușoară, alteori imposibilă. Din cele 22.000 de Spitfire construite între 1936 și 1948, mai există astăzi câteva sute, iar dintre acestea doar 50 sunt apte de zbor. Câteva sute au fost doborâte în Bătălia Angliei când, împreună cu aeronavele Hawker Hurricane, au distrus 1887 de avioane germane în mai puțin de trei luni. Altele au fost vândute forțelor armate britanice din străinătate, iar unele au ajuns la fier vechi.


Ceea ce înseamnă că poți găsi piese oriunde, după cum avea să afle Martin Phillips: „Aproape că îmi pierdusem speranța că o să găsesc un Spitfire, când m-a sunat cineva și mi-a povestit despre un exemplar care se afla în Sussex. Mi-am urcat nevasta și cei trei copii în mașină și am plecat într-acolo. Am mers pe niște drumuri desfundate până într-o vale, unde l-am văzut: era într-adevăr un Spitfire din 1944. Fuzelajul era aproape distrus, dar ampenajul era destul de bine păstrat. Era un punct de plecare.”

A mai găsit un scaun original (care este alcătuit din 400 de piese componente) și a adunat mii de nituri de la locul unde a găsit avionul. Phillips a plătit 70000 de lire sterline pe epavă și a început să o recondiționeze căutând în paralel piesele lipsă. O aripă a găsit-o la o secție de poliție, alta la un prieten care locuia în apropiere și care i-a vândut-o cu 50 de lire.

Martin Phillips știe că, atunci când apare undeva o piesă de Spitfire, sunt cel puțin trei sau patru colecționari care știu de ea și și-o doresc. Trebuie să ajungi primul. De aceea, când găsea o anumită componentă, cumpăra tot lotul, cum s-a întâmplat cu motoarele Merlin. Acum el este cel la care te duci pentru piese originale de Spitfire.

Astăzi, Phillips ia lecții de pilotaj și se pregătește să recondiționeze încă un Spitfire. „Îmi amintesc când l-am văzut mergând pe pistă… Mă gândeam la toate acele piese pe care le-am adunat una câte una… În sfrșit, avionul era întreg, dar eu eram bucăți: efectiv am început să plâng. Apoi a decolat și s-a înălțat în aer… Și pe urmă a aterizat cu bine…”, povestește Martin Phillips pentru Telegraph.  

De atunci, avionul cu indicativul RR232 și denumit City of Exeter a zburat de nenumărate ori în cadrul flotei operate de Academia Boultbee din Goodwood, care oferă zboruri de agrement și lecții de pilotaj pe avioane Spitfire. Este însă posibil ca aeronava să fie supusă unui test mult mai important. În această vară, fondatorii Boultbee, Matt Jones și Steve Brooks, și-au propus să fie primii piloți care să facă înconjurul Pământului într-un Spitfire, într-o cursă aeriană care va dura trei luni. Denumită „Silver Spitfire – Cel mai lung zbor”, expediția va face 150 de opriri în 30 de țări, inclusiv în teritorii în care Spitfire nu a mai ajuns vreodată.

Aeronava cu care vor zbura Jones și Brooks a fost achiziționată la o licitație acum doi ani și a trecut printr-un proces minuțios de recondiționare. Singurele puncte de culoare de pe strălucitorul Spitfire argintiu sunt acum steagul Marii Britanii și logoul IWC, producătorul elvețian de ceasuri care sponsorizează expediția.


Dar ce se întâmplă dacă apar probleme pe traseu? Ei bine, aici intră în rol avionul lui Phillips. „Eu mă ghidez după legile lui Murphy”, declară Jones pentru Telegraph. „Dacă avem un avion de rezervă nu o să-l folosim, dar dacă nu-l avem cu siguranță o să avem nevoie de el.” City of Exeter nu este la fel de dotat ca avionul lui Jones, dar a fost vopsit în același argintiu strălucitor pentru un eveniment aviatic care va avea loc luna viitoare. Dacă va fi nevoie de el în zborul circumterestru, la povestea sa deja incredibilă se va mai adăuga un capitol.

Foto: James McNaught și Profimedia

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii