Cautare




, Contributor

Este ziarist de presă scrisă și scriitor.

Lifestyle |
|

Cum mi-am petrecut vacanța de vară

Stimați cititori, iubite cititoare, vă mărturisesc: v-am păcălit. N-am vacanță de vară, neavând cartea de muncă băgată undeva, să meargă. Pe cale de consecință, mă aflu tot timpul în câmpul muncii, dar – și aici e toată frumusețea întâmplării –, în egală măsură, tot timpul în vacanță.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Având printre îndeletniciri călătoriile, nu vă ascund nici faptul că am mai umblat colo colo. Uite, sub biciul vipiei, am ajuns deunăzi să vizitez Rășinariul, satul transilvănean care ni i-a dat pe Goga și, mai ales, pe Cioran.

A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?

Rășinariul era legat cu tramvai de Sibiu de acum un secol și se prezintă astăzi ca o așezare care nu prea are legătură cu satul românesc din Țara Românească sau Moldova. E din viitor. Și mai este și atât de liniște încât îi poți auzi pe nihiliștii care mai vizitează locul cum se ceartă cu bunul Dumnezeu. Se întreba Cioran la ce bun să părăsești Coasta Boacii (un paradis) pentru Paris – și avea dreptate să se întrebe așa, dincolo de frământările filosofice.

Coasta Boacii e un loc în înalt, înspre cer, de unde se vede Rășinariul ca un Eden din care omul încă nu a fost alungat.

Copiii timpului prezent

Prin sat, copiii timpului prezent aleargă înălțând colb ca pe zmeie la cer, câinii din curțile oamenilor sunt de rasă și sunt lăsați liberi pe ulițe, nici măcar nu latră – sunt blazați.

În unitățile comerciale se găsește doar apă minerală (nu le place plata consătenilor nihilistului) și, la o adică, puteți trage peste noapte chiar la Pensiunea Cioran, ținută de rude mai îndepărtate de-ale filosofului.

#InstaCioran și #InstaNihilism

Casa în care s-a născut Emil Cioran, aflată pe strada Protopop Emil Cioran (tatăl lui Emil Cioran), este proprietate privată și nu se vizitează. Mondenii își fac selfie cu plăcile comemorative și afișează pe rețelele de socializare #InstaCioran și #InstaNihilism și merg mai departe.

Am mers și eu mai departe, către răcoarea Păltinișului – poate vă e cunoscută Școala de la Păltiniș, care ne-a dat intelectuali publici foarte vizibili după 1990.

Știați că? Noica era teleormănean

Aici, la Păltiniș, după ce și-a ispășit pușcăria politică, într-o cabană, auster ca un călugăr, și-a trăit filosoful Constantin Noica (apropo, Noica era teleormănean) ultimii ani din viață. Păltinișul e atât de frumos, încât toate computerele lumii s-ar putea deschide cu imagini de aici, și poate că așa se va și întâmpla.

Salutări de la Ramallah

Înainte de acest periplu pe urmele filosofilor, am vizitat pentru a treia oară în ultimii patru ani Palestina.

În ciuda a ceea ce auziți la televizor, Palestina (West Bank) este un loc sigur (mai puțin Fâșia Gaza, unde oricum nu puteți ajunge), și turiștii români (îndeosebi pelerinii creștini) vin în număr foarte mare aici.Trebuie să luați în considerare că Palestina este o țară aflată de zeci de ani sub ocupație (inclusiv militară) israeliană – turiștii însă nu sunt atinși de patimile politice. Ei pot călători pretutindeni, fără restricții, pot vedea splendidele bazaruri orientale ale Hebronului, incredibilul Nablus (unde trăiesc ultimii samariteni din lume) sau se pot dedulci la viața de noapte (ei bine, da) de la Ramallah.

Și mai e ceva la Ramallah, și mai frumos: Mausoleul Mahmoud Darwish. Domnul Darwish (mort în 2008, la optzeci de ani) este unul dintre cei mai buni poeți din secolul XX – iar palestinienii i-au ridicat un mausoleu-muzeu cum nu știu să mai aibă alți poeți care au trăit pe pământ. Darwish scria, pur și simplu, minunat – poemele sale de dragoste sunt ceea ce ar scrie și Dumnezeu dacă s-ar îndrăgosti.

Ca să nu mai vorbim de Betleem – orașul nașterii lui Iisus Hristos – care reușește, cumva, să ne fie tuturor acasă. Vreți neapărat un pont cultural? Atunci vă recomand Conservatorul din Betleem.

Șalom, Salam, Pace

Dacă vă interesează rădăcinile conflictului israeliano-palestinian, soluțiile de pace și viitor, nu aveți decât să vorbiți cu oamenii – toți oamenii care trăiesc în Palestina (precum și toți cei care trăiesc în Israel) au un răspuns numai al lor la această chestiune. Toți oamenii din Orientul Mijlociu se salută cu un cuvânt care înseamnă Pace.

Dacă vreți să rămâneți numai și numai turiști (deși nu e neapărat cea mai bună idee și mai e și foarte greu), puteți să faceți hiking în deșert, să încercați incredibila bucătărie din Beit Sahour, să cunoașteți beduinii și să vânați prin piețe curmalele și smochinele.

Apoi Ierusalimul

Și, desigur, mai este – dincolo de Israel și dincolo de Palestina – Ierusalimul. Ierusalimul e foarte posibil să fie, și el, cel mai frumos loc de pe fața pământului.

Vechile texte evreiești (sacre) povestesc așa: atunci când Dumnezeu a făcut lumea, nouă zecimi din toată frumusețea lumii a revărsat-o peste Ierusalim, și restul (o zecime) l-a împărțit în toată lumea. Vechile texte arabe (sacre) numesc acest oraș sfânt și îi ridică necontenit imn de slavă.

Aici ajungi să vorbești cu Dumnezeu, vrând-nevrând: când am intrat prima dată în Ierusalim, acum șase ani, mi-am notat așa în jurnal – Doamne, noi patru trebuie să avem o discuție serioasă.

Creștinii, evreii, arabii, toți fiii Mediteranei sunt îndrăgostiți de Ierusalim și nici nu ar putea să nu fie. Nicăieri nu există așa o lumină, nicăieri cerul, cu toate ale sale, nu e mai aproape.

Sfârșit.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii