„N-am atins niciodată o arhivă Chanel, nici măcar nu știu unde se află. Relația mea cu Coco Chanel, în mintea mea, este foarte simplă: pentru mine, ea este expresia primei femei cu adevărat moderne și creez pornind de la acest lucru. Lucruri pe care ea nu le-a făcut niciodată pot să arate «foarte Chanel». Asta înseamnă să te adaptezi timpurilor“.
Asta spunea Karl Lagerfeld, în luna aprilie a acestui an, la conferința Condé Nast Hard Luxury de la Florența, în fața unei audiențe care-i sorbea fiecare cuvânt. Recunosc, mă aflam și eu printre ei, având pe chip același zâmbet larg, de fascinație, pe care-l trezește Karl oriunde s-ar duce. Cu un umor nebun și o cuceritoare siguranță de sine, are un poker-face care-i permite să fie serios chiar și când sala râde în hohote după una dintre glumele sale.
Într-un an în care expozițiile retrospective precum „Hermès Wanderland“, „Jeanne Lanvin“ sau „Alexander McQueen – Savage Beauty“ au atras mii de vizitatori în marile capitale ale lumii, „Mademoiselle Privé“ jonglează teoretic cu aceleași elemente, respectiv arhivele și obiectele de patrimoniu – colecțiile haute-couture ale brandului, reeditări ale „Bijoux de diamants“, celebra colecție de haute-joaillerie din 1932 sau simbolistica lui „Chanel no.5“ – dar s-a născut dintr-un concept total diferit de celelalte manifestări retrospective.
Motivul este tocmai Karl și joaca sa originală cu simbolurile, codurile secrete și elementele iconice ale casei Chanel. Expoziția este eminamente conceptuală și high-tech, abundă în nuanțe și simboluri și te face să simți că ai ieșit dintr-un imens parc de distracții haute-couture și haute-technologie mai degrabă decât de la o expoziție cu cronologii și camere tematice.
Intrarea se face printr-o grădină franțuzească al cărei design a fost semnat de trei artiști peisagiști premiați internațional, Tocurile ușilor sunt pictate în așa fel încât să pară că pășești în interiorul unei sticle de Chanel No.5 (există, de altfel, o întreagă cameră ce recreează geneza celui mai faimos parfum din lume, cu tot cu „fântâni“ olfactive din care țâșnesc, ritmic, ingredientele acestuia), piesele de haute-joaillerie din 1932 sunt însoțite de fotografii contemporane ale unor icon-uri de secol XXI apropiate casei Chanel (Rita Ora, Julianne Moore, Lily-Rose Depp, Alice Dellal), iar rochiile haute-couture nu sunt prezentate pe manechine, ci pe un „stâlp“ iluminat, astfel încât fiecare detaliu să fie ușor de observat de către public.
Ca succesor al lui Coco, Karl s-a potrivit perfect cu stilul ludic al lui „Mademoiselle“ și – gândindu-mă la gențile-farfurie din colecția inspirată de „Brasserie Chanel“, la cizmele de cowboy din „Paris-Dallas“ sau la broșele în formă de ceas austriac cu cuc din „Paris-Salzburg“ – m-am amuzat imaginându-mi ce ar zice Coco despre modul în care opera vieții ei este gestionată.
Se știe că, la începuturile casei care îi poartă numele, Mademoiselle Chanel avea obiceiul să desfacă în bucăți bijuteriile scumpe oferite în dar de Boy Capel, ducele Dimitri sau ducele de Westminster și să folosească rubinele, safirele sau diamantele pentru creațiile sale de „costume jewelry“, amestecându-le printre bucățile de sticlă, pietre sintetice sau diamante artificiale.
Doar ca să păstreze misterul și granița subțire dintre veritabil și fals. Luată la întrebări de prietenii contrariați de o asemenea nebunie, Coco mărturisea, după cum consemnează Karen Karbo în „The Gospel According to Coco Chanel“, „Îmi place să mă joc un pic cu mințile oamenilor“. Tocmai – dar nu numai – de asta, sunt convinsă că, de undeva de acolo, Coco privește joaca lui Karl Lagerfeld și zâmbește.
Cu siguranță și faimosul neamț și-a pus de multe ori aceeași întrebare, fiindcă „Mademoiselle Privé“ include și un filmuleț cu o întâlnire imaginară între cei doi. Jucată de Geraldine Chaplin, Coco se trezește pe canapeaua apartamentului ei din Rue Cambon, după 40 de ani, și îi cere socoteală lui Karl Lagerfeld.
„Ce ai tu impresia că faci aici?“, îl chestionează ea, iar replica lui vine ca un laitmotiv al întregii sale activități la casa Chanel din ultimii 30 de ani, dar și ca o frumoasă explicație a actualei expoziții: „Cum adică ce fac? Te țin pe tine în viață!“.
La vernisajul expoziției, la început de octombrie, Lagerfeld a și glumit puțin pe această temă: „I-am dat ei rolul mai bun, nu credeți? Dar, pe de altă parte, și orgoliul ei este mai mare, spre deosebire de al meu. Între noi doi, cel care seamănă mai mult cu o fantomă sunt eu“.
Mai în glumă, mai în serios, sub semnătura lui Lagerfeld casa Chanel a reușit să transpună în contemporaneitate viziunea lui Gabrielle Chanel, spiritul ei fiind evident în fiecare obiect, poșetă sau rochie schițată de succesorul său. Să reușești să captezi admirația lumii întregi și să fii recunoscut ca individualitate creativă în timp ce te străduiești să creezi colecții în acord cu spiritul unei legende vii a modei ar fi o echilibristică imposibilă pentru oricine, însă lui Karl îi reușește.
Așa cum Chanel este indestructibil legată de Coco, este și indestructibil legată de el. Bruno Pavlovsky, Fashion President al Casei Chanel, recunoștea deschis acest lucru, la vernisaj: „N-am cunoscut-o niciodată pe Mademoiselle Chanel, iar pentru mine tot ce ține de Chanel înseamnă Karl. Tot ce știu despre ea este prin modul în care imaginea ei îl inspiră pe Karl și nu există dubii că brandul Chanel este ceea ce este astăzi datorită lui“.
„O schiță, un desen, toate astea nu reprezintă corpul uman. Vând haine, nu bucăți de hârtie“, declara cândva Coco, renumită pentru faptul că nu se obosea niciodată să facă tipare sau schițe preliminare, ci începea direct să taie, să drapeze, să coasă și să facă experimente pe manechin. Epoca în care Mademoiselle lucra de una singură în atelierul ei parizian a trecut, dar armata de designeri din subordinea lui Lagerfeld lucrează în continuare ca și cum lângă ei ar sta Karl însuși.
„Când fac o schiță, absolut fiecare detaliu de care are nevoie echipa mea este în ea, de aceea și petrec ore în șir desenând. Când schițez, văd acel lucru efectiv în fața ochilor, tridimensional“, declara Karl la aceeași conferință de la Florența.
Pentru toți cei care nu au apucat să vadă expoziția, există însă o poartă digitală care dezvăluie, tot tridimensional, o părticică din universul Chanel: aplicația de smartphone „Mademoiselle Privé“, care permite o vizită prin faimosul apartament parizian al lui Coco, din Rue Cambon nr.31. În încăperile devenite deja legendare poți regăsi o bună parte din simbolistica pieselor Chanel, fiindcă atât Coco cât și Karl se inspirau din micile detalii subtile ale lumii înconjurătoare, reinterpretându-le după bunul plac.
Și, chiar dacă locul îi aparține de drept lui Coco Chanel, și spiritul lui Karl este acum legat pentru totdeauna de clădirea cochetă aflată la câțiva pași de Place Vendôme. Încă un loc și o legendă din care face acum parte indestructibil, deși vanități precum posesie, brand sau loc de origine nu l-au pasionat niciodată. Poate și de aceea îi este atât de ușor să transpună în fiecare sezon universul Chanel într-o altă dimensiune creativă: Dallas, Salzburg, Bombay, Edinburgh sau New York, reinterpretând de fiecare dată ADN-ul prețios al casei. „Eu vin de nicăieri“, recunoștea Karl, la memorabila întâlnire din aprilie. „De origine sunt din Hamburg, firește, dar asta a fost acum cât… 100 de ani?“.
Acest articol a apărut în ediția de iarnă 2015 a revistei trimestriale de lux și atitudine ”UP BY FORBES”, editată de Forbes România.
