Cautare




, Contributor

Design |
|

Culoarea optimismului

A plecat din Venezuela ca să aducă veselie și culoare în inimile iubitorilor de artă de pe toate meridianele. A călătorit din Statele Unite până în Orientul Mijlociu, din România până în Sri Lanka, însoțit mereu de lucrările sale, reînvățându-ne ce este optimismul. Pentru Ramón Aular, fiecare loc și fiecare cultură pe care le descoperă înseamnă o nouă sursă de inspirație, un prilej de a celebra cromatic bucuria de a trăi.
935A3113

Ești venezuelean, deși acum ai putea fi considerat mai degrabă un cetățean al lumii. Ești din orașul Valencia; cum a fost copilăria ta acolo?

Vin dintr-o familie mică, dar foarte unită. Suntem trei frați, de fapt doi frați și o soră. Eu sunt mijlociul. Părinții mei, avocați de profesie, m-au sprijinit încă de la început, de când eram mic, să urmez un drum în pictură. La fel și bunicii, unchii și întreaga comunitate din care făceam parte. Bunicul a fost cel care mi-a luat primul șevalet și toate cele necesare pentru pictat. Tata analiza ce desenam în ideea de a mă ajuta să mă perfecționez. Mama, susținătoarea mea numărul unu, mă ducea de două sau de trei ori pe săptămână la cursuri și ținea morțiș ca toate lucrările mele să-i rămână ei. Încă mai are multe dintre ele. Sunt amintiri pe care nu am cum să le uit.

De la cine ai moștenit vocația artistică?

De la tata, un om foarte priceput la tot ce înseamnă lucru manual, de la desen la sculptură, dar și la muzică, cântând la diverse instrumente și având o voce bună. Un artist adevărat… Cred că talentul și bunul-gust în privința chestiunilor de detaliu și de estetică sunt moștenite de la el.

Ai studiat artele plastice și designul la Caracas. Care sunt cele mai frumoase amintiri din perioada aceea?

Sunt multe amintiri… Și mi-e dor de anii aceia în care am învățat atât de multe. Au constituit începutul provocărilor pe care aveam să le înfrunt.

Mi-a plăcut senzația dată de lucrurile pe care le încerci pentru prima dată. Mă străduiam să devin cel mai bun.

Petreceam nopți întregi pentru a termina diverse lucrări, pentru că a doua zi aveam livrarea. Îmi doream să fiu apreciat de cei mai buni profesori și de colegii de facultate. Cu toții acordau atenție lucrărilor pe care le prezentam. Iar asta îmi aducea satisfacție.

Care ar fi cea mai importantă experiență, cea care te-a schimbat cel mai mult?

În mod sigur, părăsirea patriei și faptul că la 21 de ani deveneam un emigrant. Asta m-a ajutat să cresc, m-a învățat valoarea multor lucruri. Mi-am asumat provocări, m-am redescoperit. Experiența asta mi-a arătat cum să găsesc determinarea, înțelepciunea și capacitatea de a obține și de a oferi tot ce e mai bun în mine.

Așadar, ai plecat din Venezuela la Miami. Privind spre țara ta natală, cum apreciezi ce se întâmplă acum acolo, criza prin care trece?

În acest moment, Venezuela parcurge o perioadă foarte dificilă, ba chiar critică, din punct de vedere politic și social. Așadar, văd, din păcate, multă tristețe, inechitate, injustiție, văd că bate pasul pe loc. De-a lungul carierei mele am avut ocazia să călătoresc mult. Și adesea mă întreb de ce Venezuela nu e și ea asemenea altor țări prospere, în care sunt respectate drepturile omului, unde există libertate de expresie. În Venezuela, artiștii nu se pot exprima liber. Într-o zi, știu că voi fi capabil să-i dau înapoi țării mele tot ce mi-a oferit.

Cum s-a schimbat cariera ta la Miami?

Ca de la cer la pământ. Am plecat din Venezuela în căutarea unui viitor mai bun, pentru a găsi oportunități în carieră. În primii ani a trebuit să fac toate acele joburi tipice imigranților – să lucrez în restaurante, în bucătării, în multe locuri. Asta până ce mi-am obținut dreptul de a ședea legal în SUA. Și am rămas fidel căutării stabilității în carieră. Am început să lucrez cu Romero Britto, artist cu faimă internațională, devenind asistentul lui și manager de producție pentru proiectele sale din Miami și din lumea întreagă. Asta mi-a dat șansa de a cunoaște piața mondială de artă la nivelurile cele mai înalte și să interacționez cu oameni care, într-un fel sau altul, mi-au influențat cariera.

Cine sunt aceștia?

Aș putea menționa numele multora. Am crescut într-o casă în care erau colecționate lucrări de artă – Salvador Dalí, artiști latino-americani, precum Osvaldo Guayasamín, printre alții. Iar asta a influențat teribil felul în care gândesc. Îmi aduc aminte că vedeam lucrările pe perete și le reproduceam sau îmi imaginam alte posibile versiuni ale lor. Nu trebuie să uit de profesorii mei, Rosa Ron de Leal, de exemplu. De la ea am deprins principiile de bază ale picturii: lumina și umbra, textura etc. Apoi, crescând și călătorind, am început să aprofundez această lume mistică, minunată a artei. Am fost influențat de artiști precum El Anatsui și Anish Kapoor, de lucrările lor magnifice.

Călătorești des, întâlnești mulți oameni, ai o prezență constantă pe Instagram. Să înțeleg că succesul artistic nu ține doar de talent, ci e strâns legat de felul în care îți administrezi relațiile cu oameni-cheie, cu agenți, cu diverse piețe de artă…

Clar, rețelele sociale sunt foarte importante, pentru că ele funcționează ca o fereastră spre ceea ce faci, spre munca ta. Cred că succesul vine din combinarea mai multor lucruri. Sunt esențiale talentul, influența, contactele pe care le ai și felul tău de a fi. Toate merg împreună. Dacă ai talent, dar nimeni nu vede asta… rămâi un anonim. Dacă ai talent, dar prezența ta nu este una plăcută, relațiile și drumul tău spre succes vor fi afectate. Talentul, sprijinul, expunerea de care beneficiezi constituie laolaltă cheia succesului.

Ai fost în România. Cu ce amintiri ai rămas de aici? Ți-ai făcut prieteni?

Mereu mi-am dorit să văd România. Îmi place să descopăr culturi diferite pe care să le aprofundez atunci când istoria locului este bogată. Îmi amintesc de castelele de acolo și de poveștile lor – de minunatul Peleș cu plafonul pictat de Gustav Klimt, de siturile medievale din Transilvania, de clădirea Parlamentului cu istoria ei care oglindește întreaga tranziție socio-politică a României. Și, da, am prieteni în țara ta, oameni foarte speciali.

Care dintre locurile din întreaga lume te-a inspirat cel mai mult?

Am văzut multe locuri care mi-au îmbogățit creativitatea și sufletul. Dintre țările europene, aș menționa Italia și Franța. Bogățiile lor artistice depășesc mundanul. Ele compun lumi aproape suprarealiste. Din America de Sud, și-au pus amprenta asupra mea culorile din Peru și bucuria braziliană de a trăi. Nu trebuie să uit nici de Orientul Mijlociu, locul unde îmi petrec tot mai mult timp și de a cărui cultură sunt realmente îndrăgostit. De asemenea, Bali și Indonezia
mi-au influențat munca din ultimul an. Și voi mai adăuga pe lista asta Canaima, din patria mea.

Care e următorul loc pe lista ta de călătorii?

Vreau să descopăr tot mai multe locuri din Asia. Aștept momentul oportun pentru a realiza o călătorie spre India, voiaj la care visez de mult. Pentru proiectul meu curent trebuie să călătoresc continuu împreună cu lucrările mele. Nu știu care este următoarea destinație. Nu prea obișnuiesc să planific…

Bun, revenind la lucrările tale, bănuiesc că nu greșesc dacă spun despre estetica ta că pendulează între conceptual și decorativ, idee și culoare.

Ai dreptate. Bun, pentru mine, lucrările trebuie să respecte acei parametri estetici general valabili. Iar dacă asta înseamnă decorativ, pentru mine e în regulă. În momentul creației, eu simt nevoia de armonie cromatică, trebuie să existe o textură specială, un concept echilibrat. E necesar să permiți acea libertate a zborului. Ce pornește din antiestetică nu devine artă, în opinia mea.

Unde îți place cel mai mult să expui?

Peste tot în lume. Orice om care trăiește în culori face parte din publicul meu. Cei cărora le plac lucrările mele sunt veseli sau în căutarea fericirii. Poate de aceea am succes în Orientul Mijlociu. Sau poate că din cauza războaielor, influențelor religioase și modelelor sociale care au impietat asupra culturilor de aici, oamenii nu mai vor lucruri întunecate, care să degaje tristețe. Caută culoare, caută acea plăcere vizuală cu care să se poată identifica.

Ai colaborat cu Jeff Koons și cu mulți alți artiști renumiți. Care a fost cel mai complex proiect în care ai fost implicat?

Unul dintre cei mai importanți artiști cu care am lucrat a fost Romero Britto, așa cum am mai spus. Pentru el am lucrat o lungă perioadă ca asistent, vreo unsprezece ani, administrând proiectele lui în întreaga lume. Cu Jeff Koons am colaborat la New York pentru un eveniment numit Art Rageous, la fel și cu Mr. Brainshaw, pe care l-am asistat lucrând la niște instalații pentru Art Basel Miami.

De la toți am învățat multe.  Cel mai solicitant proiect ca timp și responsabilități a fost cel numit „Pyramid”, pe care Romero Britto l-a amplasat în Hyde Park în onoarea lui Tutankhamon. Am petrecut trei luni lucrând zi și noapte în Germania, pictând panouri mari de fibră de sticlă, apoi am continuat munca la Londra încă o lună, cu sprijinul unor arhitecți, pentru a ridica piramida. Era în 2007.

Să păşim în afara atelierului tău. Unde găsești frumusețea?

Îmi place întrebarea. Găsesc frumusețe pretutindeni. Orice loc sau orice spațiu are ceva interesant, ceva care îmi captează atenția. Așa se naște ideea pe care o convertesc în artă. Văd frumusețea acolo unde mulți nu o reperează. Şi poate că de aceea sunt un om fericit.

De aici optimismul lucrărilor tale…

Eu am avut dintotdeauna o perspectivă optimistă asupra vieții, sentiment care se păstrează cu fiecare pas făcut, indiferent de locul spre care mă îndrept. Faptul că pot picta, că pot aduce culoarea în lume și că pot să trăiesc de pe urma acestui talent constituie pentru mine cea mai mare satisfacție și binecuvântare. De aceea, cu cât muncesc mai mult, cu atât simt mai intens nevoia să întorc vieții ceva din acest dar. E un cerc al vieții.

Există un principiu după care te ghidezi în ceea ce faci?

Îmi doresc să fiu în stare să dau omenirii câte ceva din ce mi-a oferit mie viața. Acum lucrez la un proiect numit „Connecting Continents”. Mă gândesc la el și mă întreb care să fie misiunea mea în această viață. Probabil că acum răspunsul ar fi să pot ajuta prin arta mea comunitățile în nevoie, să creez între suflete un liant cromatic și imagistic. Acesta e principiul meu.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii