Cautare




, Contributor

Travel |
|

Cuba și lupta de guerilla a tehnologiei

Nu există acces la internet în Cuba, dar asta nu îi oprește pe tinerii unei noi generații de antreprenori (și pe companiile americane, precum Google) să creeze, azi, un viitor digital al țării.
cuba

Robin Pedraja, un tânăr de 28 de ani, fost student la design, în Havana, se prezenta anul trecut în biroul de periodice și publicații al Guvernului cubanez cu o cerere de aprobare a unui vis: să lanseze o revistă online despre cultura urbană a tinerilor din Cuba.

Sute de mii de cubanezi au obținut în ultimii ani licențe de înființare a unor small businessuri, însă doar în anumite domenii și servicii precum: restaurante, saloane de coafură sau traduceri. Media rămâne sub controlul strict al Guvernului. O revistă online? Lui Pedraja i s-a râs în nas încă înainte de a-și termina de prezentat proiectul.

Robin Pedraja, fondatorul revistei digitale Vistar
Robin Pedraja, fondatorul revistei digitale Vistar

Cu toate acestea s-a hotărât să lanseze revista fără să divulge identitatea creatorilor ei. Prima ediție a revistei Vistar a ieșit pe piață în luna martie a anului trecut. „N-aveam nimic de pierdut”, mărturisește el. Vistar conține imagini îndrăznețe și fotografii atrăgătoare, recenzii muzicale, de artă, balet sau gastronomice și povești despre celebrități. „Este oglinda unei noi generații cubaneze”, explică Pedraja, care a crescut printre muzicieni și artiști în Havana. În scurt timp, tinerii pasionați de artă, care au început să urmărească subiectele revistei, păreau să-și fi dat seama cu toții cine e în spatele ei. Așa că, în câteva luni, Vistar scotea în online ediția cu numele lui Pedraja pe copertă.

 Citește ce sfaturi are pentru tinerii antreprenori români Neil Patel, cel numit de președintele Obama unul dintre cei mai buni 100 de antreprenori sub 30 de ani

16 luni mai târziu și după tot atâtea numere publicate, Pedraja n-a primit nicio reclamație din partea autorităților. Un lucru nu neapărat neobișnuit în mediul legislativ de nedescifrat al Cubei. „Există această atitudine în rândul unor oficiali ai guvernului care spun: ‘Nu voi autoriza ceva, dar nici n-am să interzic acel ceva’”, declară Carlos Alzugaray, diplomat pensionat și fost comisar al Cubei în cadrul Uniunii Europene.

Surpriza cea mare: succesul pe care l-a înregistrat o revistă online într-o țară în care o foarte mică parte din populație are acces la internet. Cubanezii, în general, nu au dreptul la o conexiune de internet acasă. Iar accesul la internet la un hotel costă aproximativ 7 dolari pe oră, o sumă uriașă pentru foarte mulți cetățeni cubanezi.

Ce se întâmplă de fapt? Cititorii care au acces la internet copiază revista pe memory stick-uri și o dau mai departe. Așa a ajuns să fie citită de câteva sute de mii de cititori. Pedraja se susține pe el și pe ceilalți angajați (aproximativ doisprezece) din publicitate – de asemenea remarcabil, având în vedere că publicitatea practic nu a existat deloc în mediul virtual în Cuba ultimilor 50 de ani. „Noi nu așteptăm modernizarea. Continuăm să publicăm, adăugând cu fiecare număr boaba noastră de nisip”, afirmă Pedraja.

Aceste boabe se tot strâng. Iar, între timp relațiile înghețate dintre Cuba și Statele Unite s-au mai înmuiat şi încă dinainte ca președintele Obama să ia decizia, în decembrie, de a începe un program de normalizare a relațiilor pentru cele două state, sectorul privat al Cubei a început să intre într-o transformare masivă. În ultimul an, circa un milion de persoane din cele 5 milioane de angajați ai Cubei sunt implicați într-un fel de activitate privată, oficială sau neoficială.

Vezi povestea tânărului care a reușit să doboare Apple pe piața africană

Chiar dacă un cuvânt precum „Internet” nu apare pe listele de meserii aprobate de autoritățile cubaneze, asta nu-i împiedică pe tinerii ca Pedraja să profite de revoluția digitală. Smartphone-urile sunt peste tot, doar că nu au acces la o conexiune de date. Fără vreo posibilitate legală de a face plăți cu cardul sau prin PayPal, drept urmare achiziția de aplicații din Google Play sau App Store este imposibilă.

Membrii generației Millennials din Cuba au aceleași pasiuni ca cei din generația Millennials din State sau din Europa, iubesc tehnologia. Dar sunt sufocați de condițiile în care sunt obligați să trăiască și nu sunt interesați câtuși de puțin de politică. Își doresc o viață normală, visează la acces la internet și posibilitatea de a intra în contact cu sistemul financiar internațional care ar deschide granițele economiei atât pentru ei cât și pentru competitorii străini.

Hiram Centelles este unul dintre pionerii industriei internetului în Cuba. A crescut într-o țară în care exista o piață neagră pentru orice domeniu, de la cel auto, la cel al calculatoarelor, dar în care era mereu dificil pentru vânzător și cumpărător să se găsească. Așa că, în decembrie 2007, pe când era încă student la informatică, Centelles a creat, sub anonimat, Revolico.com, un site, ce într-un timp foarte scurt, a devenit cel mai mare site de anunțuri din Cuba (unde se comercializează aproape orice). În nici 3 luni de la lansare autoritățile l-au închis. Iar de atunci încolo a început jocul „de-a șoarecele și pisica” (site-ul își schimbă constant adresa de server), dar asta nu l-a împiedicat să funcționeze în continuare și să devină o parte din viața cotidiană a cubanezilor.

Centelles a anunțat public că el este în spatele Revolico.com în 2012, după ce s-a mutat în Spania. Potrivit lui, site-ul înregistrează circa 8 milioane de afișări pe lună și 25.000 de anunțuri noi pe zi. Jumătate din trafic vine din afara Cubei, în cea mai mare parte din Florida, de unde site-ul câștigă bani din vânzare de publicitate. În Cuba, unde Revolico.com nu are un statut legal, sunt taxate anunțurile cu statut premium, cele promovate pe site. Diverși asociați ai site-ului colectează aceste taxe de la cei care pun anunțurile, iar taxele se plătesc cash, bineînțeles.

Un alt exemplu similar este AlaMesa, care arată nevoia cubanezilor de anumite aplicații și servicii pe care în alte părți ale lumii utilizatorii nu mai dau doi bani, la propriu. Lansat în 2011, AlaMesa promovează cultura culinară cubaneză. Fondatorii site-ului se plimbă prin toate restaurantele din țară strâng meniurile acestora și le publică în aplicație. Aceasta conține o listă de peste 600 de restaurante, din care 30% plătesc să fie promovate în cadrul aplicației. Publicul țintă al AlaMesa este format atât din cubanezi, cât și din turiști străini. Cubanezii își distribuie lista de restaurante publicată de aplicație la fel cum își dau mai departe revista publicată de Pedraja, în timp ce străinii își pot descărca aplicația în țara lor de origine.

Revenind la revista online Vistar, care se publică acum în două limbi, engleză și spaniolă, acesta a ajuns la peste 100.000 de descărcări, 60% provenind din afara Cubei. Când a lansat un concurs prin care oferea drept premiu un iPhone a avut peste 3.000 de înscrieri. „Suntem în era în care ideile bune sunt copiate. Există acum și o revistă digitală dedicată sporturilor cubaneze. Se naște o industrie care e de așteptat să crească foarte repede, acum că primii pași au fost făcuți”, spune Pedraja.

Elio Hector Lopez (26 de ani) era student la economie, la 18 ani, când a început să colecționeze muzică, pe care o distribuia pe stick-uri și pe CD-uri, DJ-ilor din Havana, dar și din alte parți din Cuba. La un moment dat, s-a întâlnit cu un grup de tineri care făceau același lucru cu filme, emisiuni TV sau softuri și s-au hotărât să se deschidă o afacere împreună. Așa s-a născut El Paquete – prin care aproape toți cubanezii au acces, azi, la muzică, filme, update-uri de programe software, la scurtă vreme după ce acestea sunt lansate și în State sau în alte locuri ale lumii. Ce sunt El Paquete? Sunt harduri portabile pe care sunt încărcate filmele, muzica etc și distribuite prin diferite persoane. Clienții, de cele mai multe ori, păstrează drive-ul, dar îl dau la schimb pe cel primit anterior și plătesc pentru fiecare tranzacție între 1,1 și 2,2 dolari. (Distribuitorii care vând către alți distribuitori percep taxe de două ori mai mari). La câtă lumea ajunge El Paquete este greu de estimat, având în vedere că rețeaua este extrem de extinsă.

Fondatorii acestui sistem, care există de șase ani, au fost extrem de discreți de-a lungul vremii. Chiar dacă grupul care a lansat El Paquete nu mai lucrează împreună, afacerea continuă să reziste și să-i alimenteze pe tineri cu cele mai noi aplicații, ultimele episoade din Game of Thrones sau cele mai recente numere ale revistei cubaneze Vistar.

Toate aceste mișcări underground nu au rămas fără ecou. Recent, Guvernul Castro a anunțat că va introduce 35 de hot spot-uri Wi-Fi în întreaga țară, pe care cubanezii le vor putea accesa contra cost pentru 2 dolari pe oră. Un pas foarte important pentru Cuba și care explică interesul Google de a-și trimite reprezentanți care să se întâlnească cu autorități și antreprenori locali. Sau de ce Netflix și-a făcut disponibile serviciile în Cuba, în acest an, în ciuda faptului că sunt încă foarte puțini cei care au acces la internet broadband și, și mai puțini cei care pot să plătească online pentru serviciile lor. Așa că, mișcarea celor de la Netflix a fost mai degrabă una simbolică.

Între timp o parte din acești revoluționari cubanezi ai tehnologiei visează la ziua în care își vor putea extinde businessurile în afara Cubei.

Articol scris de: Miguel Helft, Forbes US Staff

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii