Cautare




, Redactor

Reporter în căutare de oameni și povești.

Artă & Cultură |
|

Cu și despre Femei

Meta Spațiu, o galerie „nomadă” de artă din Timișoara, a decis să pună în scenă o expoziție cu și despre femei. Woman, All Too Woman, care a inclus instalația Marinei Abramovici, Balkan Baroque, premiată cu Leul de Aur la Bienala de la Veneția, a devenit evenimentul de artă contemporană al anului.
Photo: Dana Moica

Am ajuns în Timișoara cu câteva zile înainte de închiderea expoziției Woman, All Too Woman, care a avut loc între 15 august și 15 octombrie, la Muzeul de Artă. Două luni în care nu doar timișorenii, ci toți cei interesați de artă din țară sau de peste hotare au putut viziona peste 120 de lucrări și 35 de artiste din România, Ungaria, Serbia, Austria și Franța. Dar despre ele, puțin mai târziu.

M-a întâmpinat Giorgia Harasim, managerul PR al evenimentului. Mi-a fost ghid prin oraș, dar mai ales prin expoziție. Prin explicațiile pe care mi le-a oferit, m-a ajutat să deschid mai bine ochii și să înțeleg ce se află în spatele unui tablou sau a unei instalații. După două ore petrecute în muzeu, am plecat încărcată cu energie pozitivă. Am realizat, cu bucurie, că există femei care pot expune, într-o manieră frumoasă și sinceră, chestiuni cât se poate de firești, dar despre care nu se vorbește suficient: joc, maturizare, corp, intimitate, sexualitate, boală, memorie, credință sau război.

Meta Galeria

Meta Spațiu este o galerie de artă înființată de Mirela Stoeac-Vlăduți, care nu are încă un spațiu propriu. Pentru că deviza este alta. Mirela împreună cu colegii ei merg acolo unde simt că arta trebuie să se întâmple și unde obiectul capătă cel mai mult sens.

Meta Spațiu este organizatorul oficial al evenimentului Woman, All Too Woman, care se desfășoară sub umbrela unui proiect mai amplu, Baroque || Urban. Acesta din urmă a avut prima ediție în 2016, când au fost expuse lucrările pictorului Gheorghe Fikl. Anul trecut, a găzduit expoziția de sculptură monumentală a lui Virgilius Moldovan, un artist român stabilit la Viena. Pe atunci, Giorgia și Mirela s-au întâlnit și au început să colaboreze. Cu mult entuziasm și cu dorința de a dezvolta activitățile culturale în Timișoara. Acum sunt partenere. Giorgia spune că Mirela este meta, iar ea spațiul. „Ea aduce haosul creativ și ideile în spațiul meu, unde le organizez și etapizez.”

În 2018, au lucrat împreună la Woman, All Too Woman. Și-au dorit să dea viață unui eveniment cu și despre femei. Și-au propus să aducă cele mai importante nume din sfera artei contemporane românești, dar și să îndrepte atenția publicului către arta din estul Europei. Au scris nenumărate mailuri și au avut suficient curaj să se adreseze asociației Lima pentru a obține acordul de a expune la Timișoara instalația Marinei Abramovici, Balkan Baroque. Lima este organizația care se ocupă de activitatea artistei în Europa. Mirela și Giorgia au vrut să o aibă pe Marina Abramovici în expoziție, deoarece mesajul transmis de performance-ul ei se potrivește universului est-european creat de Woman, All Too Woman. Iar prezența ei aduce plusvaloare celorlalte artiste, organizatorilor, dar și orașului. Mare le-a fost bucuria când au primit acceptul.

Incursiune în lumea femeii artist

Deși Marina Abramovici a fost capul de afiș al expoziției Woman, All Too Woman, nu a definit  expoziția. Conceptul, realizat de curatorul Andreea Foanene, creează un univers complex care nu poate fi divizat de prejudecăți precum vârstă, sex sau rasă. E o lume în care femeile își pun întrebări despre rolul și evoluția lor, într-un anumit context social.

Când am intrat în Muzeul de Artă, Giorgia mi-a spus că o să am parte de o experiență puternică. „Este o expoziție de forță, spunem noi. Multă lume a considerat că, fiind o expoziție pentru femei, va fi călduță.” Dar nu a fost așa. O demonstrează lucrările și instalațiile care ocupă 80% din suprafața muzeului. Giorgia râde când își amintește vorbele unei bune prietene: „Voi nu faceți o expoziție, voi faceți un muzeu pentru femeile artist!”

Reducerea femeii la statutul de obiect casnic, util doar într-un anumit scop este o temă abordată de două artiste. Jelena Micić își spune povestea de viață printr-o serie de picturi realizate cu mopul. Deși pleacă în Occident, nu reușește să-și câștige existența din activitatea de artist, așa că se angajează ca femeie de serviciu. Liliana Mercioiu-Popa alege să exprime aceeași stare prin învelirea unor obiecte comune din sfera locuinței (un toc de ochelari, o telecomandă) într-un material negru, din plastic. E vorba despre acele lucruri folosite o vreme, iar după ce își pierd utilitatea sunt aruncate sau uitate într-un colț.

Femeile nu-și explorează doar rolurile, ci și trăirile interioare. În viziunea artistei sârbe Emilia Jagica, corpul uman este cea mai sinceră formă de exprimare a ceea ce simțim. Expuse într-o zonă mai intimă din Palatul Baroc, lucrările din seria Nudes refitted  sunt colaje de fotografii din perioada interbelică, cu corpuri feminine în ipostaze erotice.

Pe lângă corp, care uneori se îmbolnăvește, femeile au și visuri pe care vor să și le îndeplinească. Instalația Evei Maria Schartmüller aduce în discuție pierderea părului, cauzată de chimioterapie, care, de fapt, înseamnă pierderea identității feminine și chiar a vieții. Artista și-a fotografiat o prietenă care a trecut prin experiența cancerului și a țesut un covor din păr adunat din prin frizeriile din Viena. Într-o notă mai pozitivă, Alina Cioară construiește obiectul Rock me till the dreams grow wings, care vorbește despre dorința omenească de protecție și confort, dar și despre necesitatea ca aceste sentimente să fie durabile.

Bilanț

Expoziția a adunat la vernisaj 700 de vizitatori, iar în cele două luni în care a fost deschisă, peste 2.500 au trecut pragul Muzeului de Artă din Timișoara. Giorgia Harasim spune că oamenii au fost curioși să înțeleagă conceptul, dar s-a lovit și de întrebarea „De ce o expoziție cu femei?”. Răspunsul ei este cât se poate de simplu: „Dacă sunt întrebată de ce este necesară o expoziție cu femei, înseamnă că, de fapt, este extrem de necesară”.

Decid să îi adresez și eu întrebarea Mirelei Vlăduți, curioasă fiind de motivațiile mai profunde din spatele evenimentului. Expoziția Woman, All Too Woman s-a născut din dorința de a aduce în centrul atenției creația feminină și de a repoziționa statutul femeii artist. „Femeia artist nu este altceva decât un artist în plenitudinea semnificației cuvântului («an artist», cum obișnuia Marcel Duchamp să își spună), chiar dacă de-a lungul timpului acest statut i-a fost refuzat. Astăzi, se încearcă recuperarea unor artiste prolifice care nu au primit recunoașterea cuvenită atunci când erau în viață, iar expoziția este un mic univers artistic care caută să pună în lumină creația unora dintre cele mai importante artiste ale momentului.”

Am plecat din Timișoara când Giorgia și Mirela au început să strângă expoziția. Pe lângă crearea conceptului și contactarea artistelor, cele două au împachetat și despachetat, cot la cot cu voluntarii. Abia în ultimele zile au reușit să facă împreună o fotografie, alături de o lucrare a Silviei Moldovan. Pe chipurile lor se citește bucuria unui eveniment reușit.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii