Cautare




, Contributor

Lideri |
|

Cover story: Tudor Oprea și visul său, devenit realitate pe tărâm american

Cercetator_Tudor_Oprea_SUA.jpg
Au ajuns în universități de prestigiu din lume, unde sunt respectați. Curajul de a risca le-a fost răsplătit pe măsură. Duc o viață decentă, dar, înainte de toate, fac ceea ce le place. Nu exclud, însă, o posibilă revenire în țară. Totuși….

Din statisticile oficiale nu putem afla câți cercetători români există în acest moment în străinătate. După Revoluție, majoritatea acestora au plecat în străinătate la studii și nu s-au mai întors. Cei mai mulți se află la facultăți de prestigiu din Europa și din America, activând ca profesori universitari și cercetători. Nu au uitat însă de unde au plecat. Modelele lor în carieră continuă să fie foști profesori universitari din România, datorită cărora, spun ei, au îndrăgit cercetarea. Se feresc să vorbească despre câștigurile materiale, dar spun că duc un trai decent, spre deosebire de colegii lor din România care, din varii motive, au ales să rămână în țară. Când vine vorba despre o posibilă întoarcere în țara natală, aceștia spun, elegant, că România nu are deocamdată infrastructura necesară cercetării la nivel înalt.

Forbes România a discutat în exclusivitate cu mai mulți cercetători români din străinătate. Deși sunt plecați de ani buni din România sunt extrem de bine conectați la tot ceea ce se întâmplă în țară. Singura asociație de profil din România – AdAstra (care reunește 70 de cercetători români) a fost înființată pe bază de voluntariat, de către cercetătorul român plecat în străinătate Liviu Giosan și clujeanul Răzvan Florian. Ei, dar și alții au povestit  pentru Forbes România cum au plecat în străinătate, ce fac acolo și mai ales ce perspective le oferă actualele poziții. Poveștile lor se vor niște exemple, atât pentru autorități, cât și pentru tinerii absolvenți.

Astăzi va puteți delecta cu povestea impresionantă a unuia dintre cei mai vizibili- la acest moment- cercetători români plecați în străinătate: Tudor Oprea.

TUDOR OPREA

UNIVERSITY OF NEW MEXICO SCHOOL

OF MEDICINE ALBUQUERQUE

Vârstă: 47 de ani

Reședință: Statele Unite ale Americii

Domeniu cercetare: medicină       

 

Avea 24 de ani când a scos capul în lume. Înainte de Revoluție, în iulie 1989 a participat la congresul mondial de fiziologie, la Helsinki. Era prima excursie științifică internațională la care participa. „Am străbătut URSS-ul cu trenul timp de trei zile, Timișoara – București – Leningrad – Helsinki, cu un poster (lucrare științifică) ascuns într-o cutie de pantofi”.

Lucrarea, scrisă în colaborare cu Mihaela Zavolan și mentorul său, profesorul Francisc Schneider, nu avea nici un fel de aprobare (era nevoie de aprobare de la Elena Ceaușescu). „Ce am aflat eu acolo, de la doi doctori în științe din SUA? Că ideile noastre sunt bune, dar metodele sunt cam vechi… și că ar trebui să fac un stagiu (de pregătire), undeva în Occident”.

S-a întors în România. Unde, înainte de toate, avea de terminat o facultate, era student în anul șase la Medicină. Revoluția și momentele care au urmat acesteia l-au făcut pe tânărul timișorean să se gândească serios la plecarea din țară. „Concluzia mea? Nu mai era de stat în România, pentru că patriotismul multora era doar vorbă goală, motivată de foamea de avere“. În 1990 a plecat cu o bursă în Olanda, cu intenția clară de a-și continua cariera în străinătate, convins fiind că nu ar fi putut să se realizeze ca cercetător în Timișoara. A revenit în decembrie 1991, ca preparator la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, unde și-a susținut doctoratul (în aprilie 1992). Câteva luni mai târziu, în septembrie 1992 a plecat definitiv din România, când a început un stagiu postdoctoral la Washington University School of Medicine in St Louis, Missouri.

Astăzi, după 20 de ani, românul Tudor Oprea este profesor la departamentul de Medicină Internă de la Școala de Medicină a Universității New Mexico din Albuquerque, SUA. Are totodată calitatea de profesor invitat (guest professor) la mai multe universități de profil din Europa, inclusiv din România, de la Craiova. Majoritatea colaborărilor au un obiectiv comun, respectiv dezvoltarea cercetării în domeniul său de activitate, prin descoperirea de noi medicamente sau a unor aplicații terapeutice pentru medicamente deja aprobate. „Cu cei din Suedia încercăm să descoperim noi metode de a trata boli infecțioase, de exemplu cele cauzate de MRSA (stafilococul rezistent la toate antibioticele)“.

Activitatea științifică de peste ocean a românului Tudor Oprea nu este deloc ușor de însumat: două cărți editate (una în limba română, în 1999 și alta în engleză, în 2005), peste 125 de articole științifice, două brevete de invenție aprobate în SUA (și încă patru cereri de brevet), plus peste 300 de comunicări științifice orale la congrese, pe patru continente. A făcut parte, de-a lungul timpului din echipe de cercetători care au contribuit semnificativ la dezvoltarea medicinei, pe plan mondial. Recent, a făcut parte din echipa condusă de Angela Ness care studiază ketorolacul (medicament din categoria aspirinei, analgezic antiinflamator), drept terapie pentru tratamentul cancerului ovarian metastatic – și posibil și cancer de colon. În cei 10 ani de când este la University of New Mexico School of Medicine Albuquerque, Tudor Oprea a avut ocazia să colaboreze cu nume mari din știința mondială, iar „aceste perspective sunt unice pentru munca în mediul academic“.  „Sunt de părere că aceste perspective nu s-ar fi putut materializa nici măcar 10%, dacă rămâneam cadru didactic la UMF Timișoara“. În ceea ce privește o posibilă întoarcere în România, Oprea are două răspunsuri: unul scurt, iar altul mai explicativ. „M-aș întoarce atunci când un bun cercetător ar fi respectat la fel de mult ca și un bun sportiv, să zicem, iar generația tânără, ar fi pătrunsă de flacăra curiozității și de dorința de a face cercetare din liceu și din facultate”.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii