Cautare




, Contributor

Modă |
|

Coolhunting: Poveștile Sucitei

ciupercosi_in_padure(brosa).jpg
Printre caracteristicile definitorii ale feminității se numără și capacitatea inepuizabilă de a găsi resurse de creativitate în tumultul vieții de zi cu zi, luând drept inspirație lumea întreagă. Povestea Ioanei Grigorescu demonstrează că lucrurile frumoase se întâmplă din joacă, doar cu condiția să existe un strop de nebunie, de migală și... de suflet.

De la vizionarea filmului lui Jean-Pierre Jeunet mi-am tot dorit ca „Amélie Poulain“ să existe și în viața reală, să se afle pe undeva prin lumea asta, cu Nino al ei, reparând viețile altora și punând cap la cap micile mistere ale existenței zilnice. Până când am cunoscut-o pe Ioana Grigorescu – pardon, pe „Sucita“ – și am înțeles că e foarte posibil ca Amélie să se fi lăsat de reparat vieți în favoarea tricotatului, împletitului și a meșteritului de lucrușoare cu poveste pentru aceeași lume pe care încerca până nu demult s-o salveze.

Absolventă de SNSPA, Ioana – care are în comun cu celebrul personaj al lui Jeunet nu doar înfățișarea fizică, ci și spiritul jucăuș – a născocit-o pe „Sucita“ în urmă cu cinci ani, dintr-o joacă: a creat un papion pentru un prieten și un caiet de notițe învelit în piele pentru un altul, după care lucrurile au început să curgă pe făgașul lor. „La început timid și inconstant, apoi permanent și hotărât“, își amintește ea. „M-a atras zona asta pentru că am crezut și încă mai cred că lucrurile adevărate sunt cele în puține exemplare“.

Totuși, ceea ce o deosebește pe Ioana de alți creatori de handmade este tocmai faptul că a încercat (și a reușit) să se detașeze de sfera strictă a „lucrului manual“ făcut ca hobby. „Sucita e un designer boutique și un job full-time pentru mine“, explică ea, „nu e doar o pasiune pentru handmade“. Fiecare creație are o poveste care se leagă atât de creatoare și de starea ei de spirit, cât și de vremea de afară, de persoana care dăruiește și de cea care primește. „Cred cu tărie că există o relație emoțională între cumpărător și produs“, crede Ioana.

Clic aici pentru o galerie foto cu creațiile Sucita.

Elefanții Sucita, spre exemplu, pot fi  timizi sau răsfățați, somnoroși sau agitați, au dedicații brodate sau poartă numele destinatarului. Ioana – care a învățat singură să coasă, după ce a primit cadou de la prietenul ei o mașină Singer – consideră că profitul într-un astfel de business vine doar după ce treci de trei pași esențiali. Primul: muncești. Al doilea: muncești și încerci să elimini pierderile. Al treilea: muncești, îți construiești o imagine, încerci să elimini pierderile și… aștepți. În cazul ei, așteptarea a dat roade: în această primăvară va finaliza, la Galeria Imbold din București, câteva instalații textile permanente, care nu sunt destinate vânzării, însă vor duce mai departe povestea Sucita.

Prețuri la cerere pe sucita.ro

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii