Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Consuela Colțan, profesor pentru învățământul primar: “Educația  trebuie  să se adapteze evoluţiei copilului real şi schimbător”

Am fi tentați să spunem că elevii de astăzi sunt isteți, capabili, ba chiar extraordinari, dar... leneși sau, pur și simplu, plictisiți. Cu alte cuvinte, pot mai mult, dar nu vor. Așa o fi? Am invitat-o pe Consuela Colțan, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 280 din București, să ne povestească despre generația de elevi cu care lucrează, despre cum le putem menține vie curiozitatea și pofta de a învăța, dar și despre ceea ce a însemnat școala online în contextul pandemiei de COVID-19.  
 aboneaza-te
92429908_1297249980467073_4458553271635673088_o

Scriitorul francez Anatole France spunea, atât de simplu și frumos, că „dibăcia învăţătorului nu este decât aceea de a trezi curiozitatea minţilor tinere, ca să le potolească apoi această curiozitate, pe care numai fiinţele fericite o au vie şi sănătoasă. Cunoştinţele vârâte cu de-a sila în minte o astupă şi o înăbuşă. Ca să mistui ştiinţa trebuie s-o fi înghiţit cu poftă“.

În spiritul acestei idei, Consuela Colțan, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 280 din București (foto), susține că trebuie să renunţăm la „învăţarea bulimică“ bazată pe memorarea informaţiilor. Elevii au nevoie de contexte de învăţare autentică şi durabilă, în funcţie de nivelul şi ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia, iar cele mai eficiente metode sunt cele activ-participative, prin care profesorul arată calea de urmat, iar elevii învaţă prin descoperire, învaţă unii de la alţii în micro-grupuri, prin joc de rol şi experimente, prin simulări ale unor evenimente sau procese.

În egală măsură, se recomandă ca mediul învăţării să fie suficient de stimulativ şi de diversificat, astfel încât să reușească să ofere fiecărui elev o motivaţie susţinută. „În locul unui mediu al învăţării care să favorizeze competiţia egoistă între elevi, este de preferat un mediu al învăţării favorabil învăţării de grup, prin intermediul căreia elevii să-şi dezvolte competenţe de rezolvare a problemelor, de comunicare, de gestionare a conflictelor, de luare a deciziilor“, spune doamna Colțan.  Acest gen de  practici şcolare permit valorizarea elevilor ca „subiecţi“ ai propriei lor formări şi pun bazele învăţării pe durata întregii vieţi.

Adevărul despre generația copiilor de azi

Majoritatea părinților se plâng că micuții lor sunt plictisiți la școală, iar dascălii atrag atenția asupra unei generații „răsfățate“ care își pierde repede concentrarea. Unde e adevărul, asta-i întrebarea!

Doamna Colțan consideră că adevărul este la mijloc. „Generaţia copiilor cu care lucrez se caracterizează prin dinamism, inteligenţă, curiozitate înnăscută, jovialitate şi încredere în sine. Ce le reproşăm? Le reproşăm că au preocupări superficiale, că vor să fie independenţi, că au personalitate vibrantă, că au opinii ferme şi dorinţa de a se opune autorităţii. De ce ne deranjează, pe unii dintre noi, aceste caracteristici? Pentru că nu am evoluat odată cu ei, pentru că metodele tradiţionale de creştere şi educare sunt depăşite şi pentru că ne caracterizează o mentalitate închisă“.

Pentru a face faţă acestor provocări legate de curiozitatea copiilor, dar şi de lipsa de răbdare a celor mici, şcoala are nevoie de o schimbare în profunzime. „Educaţia trebuie să se adapteze evoluţiei copilului real şi schimbător. Dacă şcoala nu înţelege menirea sa de ghid şi nu are curajul să schimbe sau să aplice în mod creativ chiar şi metodele tradiţionale, ea nu îşi va mai îndeplini rolul său social, ci – mai grav – poate  deveni un obstacol în calea dezvoltării elevilor“, susține doamna învățătoare. Pe de altă parte, părinţii nu pot transfera toate implicațiile educației în grija școlii. Cei șapte ani de acasă se reflectă în capacitatea copilului de a înregistra (sau nu) performanțe școlare. Prin urmare,  datoria părinților este să-și crească copiii frumos, să le insufle valori morale autentice, să-i învețe să fie responsabili și, bineînțeles, să le gestioneze timpul din fața ecranelor. E dovedit științific că expunerea prelungită la dispozitive multimedia reprezintă una dintre cauzele principale ale capacităţii scăzute de concentrare a elevilor, de pierdere treptată a abilităților de comunicare şi de inhibare a inteligenței emoționale.

Școala online ca surogat al educației clasice

Contextul generat de pandemia de COVID-19 a provocat o situație excepțională și pentru sistemul de învățământ. Practic, de pe o zi pe alta, elevii și profesorii s-au mutat în mediul online, adaptându-și activitatea noilor condiții. Profesorii au învățat din mers cum să folosească platformele educaționale și cum să realizeze predarea online, iar copiii au fost – la început – fascinați de mediul digital interactiv, colorat și mai puțin stresant.

Însă „nu este deloc ușor să organizezi cursuri online și să menții viu interesul elevilor pe toată durata activității“, subliniază doamna Colțan. „Este necesară o minimă pregătire pentru utilizarea instrumentelor digitale, la care se adaugă valorificarea talentului pedagogic și creativitatea profesorului. De asemenea, trebuie să aduci cu tine, în mediul online, entuziasmul și vivacitatea, să creezi momente de surprindere în fața „noului“, să le trezești bucuria învățării.“
Într-adevăr, se pot realiza diverse activități în școala virtuală, copiii pot dobândi noi competențe și își pot însuși noi cunoștințe.

Cu toate acestea, însă, „folosirea în exces a tehnologiei poate duce la pierderea abilităților practice, de investigare a realității, la scăderea motivației învățării și chiar la izolare“, atrage atenția doamna Colțan. Învățământul online solicită și mai mult suportul familiei. Această perioadă a testat dacă și cât de bine funcționează parteneriatul școală–familie, iar acolo unde s-au implicat părinții s-au văzut și rezultate.

Este, oare, învățământul online promisiunea viitorului? „Din punctul meu de vedere, școala online este un surogat al educației clasice, ce ar trebui să o completeze pe aceasta din urmă, nu să o înlocuiască. Deși ne-am bucurat împreună de fiecare întâlnire inedită în mediul virtual, ne-am încurajat și ne-am susținut reciproc, ne-am trimis scrisori unii altora, vrem, totuși, să ne întoarcem la școală și să ne bucurăm de timpul petrecut împreună, cu adevărat. Visez la ziua în care, printre lacrimi și îmbrățișări, le voi spune copiilor mei că îi iubesc, că mi-au lipsit extrem de mult și că sunt mândră de ei!“, conchide Consuela Colțan, profesor pentru învățământul primar.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii