FacebookTwitterLinkedIn

Popeci este un nume cu notorietate în Craiova. Când îl auzi te gândeşti imediat la afaceri mari, dar şi la filantropie. Fost consilier la Primăria Craiovei, afaceristul este unul dintre cei mai darnici businessmani din capitala Olteniei.

Gorjean stabilit în Craiova, Constantin Popeci provine dintr‑o familie modestă, tatăl său era mecanic, iar mama casnică. De mic, el a participat la treburile casnice. La cinci ani ajuta în gospodărie, iar la 11 ani meşterea în atelierul fierarului din satul natal. Afacerist de mic, Constantin Popeci ducea caprele localnicilor la câmp pentru zece lei, fiind cel mai ieftin cioban din zonă. Mai târziu a făcut bani la un magazin de pantofi. Când a crescut, a urmat Facultatea de Mecanică din Timişoara, la care a intrat bursier în 1967. Pe atunci, Popeci s‑a ocupat cu organizarea de spectacole, „Phoenix“ fiind una dintre formaţiile alături de care a lucrat. Cinci ani mai târziu, a fost trimis ca inginer stagiar la Bucureşti, dar mare parte din această perioadă şi‑a petrecut‑o la Sibiu, unde a câştigat de două ori cu inovaţiile sale locul întâi pe ţară la categoria ingineri. A ajuns la Craiova pe 1 august 1976 la Întreprinderea de Utilaj Greu, fiind numit în funcţia de director general. Schimbarea, în 1990, în funcţia de director tehnic, l‑a pus pe gânduri.

A hotărât să o ia de la capăt. A plecat pe cont propriu cu un CEC de Dacie şi a deschis prima firmă. Primul pas a fost să închirieze o hală de producţie. A cumpărat de la fier vechi un strung, o ghilotină, le‑a reparat şi s‑a apucat de treabă. De la zero, adică de la strung. „După 16 ani în care fusesem şef, mă întorceam la strung“, îşi aminteşte el. Acum, el este proprietarul companiei şi spune că se simte cu adevărat împlinit.

Pentru el nu se rezumă totul la muncă. Niciodată nu lucrează după ora 18.00. Vacanţele sunt sfinte şi ele: vara preferă meleagurile însorite din Italia şi Grecia unde, atunci când nu îl cheamă afacerile, pleacă însoţit de cei dragi. Într‑un singur loc şi‑ar dori să ajungă ‑ Cipru ‑ dar cu siguranţă anul următor nu‑l va rata. Litoralul românesc ocupă, totuşi, primul loc în inima sa, graţie vacanţelor studenţeşti a căror amintire a rămas de neşters. În sezonul rece, o lună este destinată munţilor: autohtoni sau nu. Poiana Braşov este însă staţiunea preferată. „Merg şi în Austria, cu familia, atunci când am posibilitatea. Am găsit o staţiune ieftină ‑ şapte zile, 300 de euro, cu totul inclus. Nu sunt zgârcit, dar mergem, de obicei, cu prieteni care nu au posibilităţile noastre. Nu îmi place să‑i fac să se simtă prost ‑ eu să stau la cinci stele, ei la două. Şi apoi, am fost muncitor, ştiu să chibzuiesc banul“, îşi explică Popeci modestia caracteristică.

Este pasionat de fotbal şi de tenis. „Din 1976, în fiecare marţi, la ora 16.00, joc fotbal cu muncitorii, inginerii sau colaboratorii firmei. Nu pierd niciun meci, niciodată“, spune el. Popeci poartă de la început numărul nouă pe tricou. Cu fiul său, Călin, joacă tenis de cel puţin două ori pe săptămână, iar în fiecare an, pe 21 mai, de ziua sa, organizează un campionat de fotbal la care participă toţi angajaţii. De ­aceea, el a investit peste un milion de euro în amenajarea unor terenuri de fotbal şi de tenis.