Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

ForbesLife |
|

CONCEPTUL BRUT

Prima mea întâlnire cu BRUT Concept a fost la unul dintre evenimentele organizate la Design & After, unde Mihai Manda, creatorul scaunelor-cub expuse aici, vorbea cu timiditate despre lucrul din atelier. I-am propus atunci să ne întâlnim într-una din zile, chiar în atelierul lui, pentru a afla ce înseamnă mobilierul made-to-measure, făurit doar din materiale brute.
FOTO Cornescu Ionut (2)

Mihai a ajuns la interviu pe bicicletă, într-o joi dimineață, cu o mică întârziere care mi-a fost răgaz pentru adunatul gândurilor. Chiar din fața clădirii din strada Heliade între vii nr. 8, Mihai s-a oferit să-mi fie ghid, într-un tur spontan al atelierului și al poveștii ce poartă numele BRUT Concept. Imediat cum intru pe ușă, drept în față, este atelierul de metal, cu masa de sudură, foarte importantă pentru că poate servi ca referință de nivel. Peste tot, printre bucăți de fier și șpan argintiu, zăresc fie un aparat de sudură cu rolă continuă, fie bucăți de tablă brută, neagră, expandată, perforată ori tablă decupată cu laserul industrial. Ceva mai încolo, Mihai îmi arată mândru o mașină de tăiat metal cu bandă – un soi de fierăstrău de metal – și o mașină „old school“ din 1989, indestructibilă, autentică și decorată cu abțibilduri cu fotbaliști.

În încăperea alăturată – „celălat haos“, cum o denumește Mihai – se întinde atelierul de lemn, cu instrumente vechi care-mi sunt prezentate drept „premianții clasei“: mașina de grosime și abrichtul, alături de bucăți de frasin, stejar sau nuc, care sunt feliate și păstrate ani de zile, o secțiune dintr-un buștean adus tocmai din Camerun, un blat de masă care așteaptă să primească niște picioare și, evident, două scaune-cub, unul din stejar și celălalt din castan.

Mihai este absolvent de Arhitectură, artistul neînțeles care și-a realizat propriul vis: „Când vrei să faci un lucru și nu găsești pe nimeni care să facă ceea ce vrei tu, te apuci și faci singur“.  Începutul nu a fost deloc ușor. După Arhitectură, a făcut „greșeala“ să continue cu  masterul în Designul de interior, în timp ce amenaja tot felul de proiecte pentru care își dorea lucruri pe care nu le găsea în niciun catalog.

„Primul cub mi-a luat două săptămâni și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. E o chestie de pasiune, simți că vrei să faci ceva mai mult, nu mai e de ajuns să-ți câștigi existența. De multe ori nu găsești oameni cu răbdare care să-ți transforme în realitate trăsnăile pe care le vrei tu. Acum, totul e capitalism sălbatic. Să faci repede, mult, la indigo. Așa că m-am apucat eu de făcut.“

Atelierul a început propriu-zis când, după terminarea facultății, a dat o mână de ajutor la casa părinților de la țară, din Alexandria, unde a început să lucreze cu unelte de mână, continuând apoi să-și achiziționeze utilaje mai mari. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost mansardarea casei alor mei. De aici a plecat totul.“ Mihai descoperise satisfacția lucrului pe care îl faci cu mâna ta. De la primul loc ridicat cu mâinile goale în fața casei, unde făcea mese, scaune și mic mobilier – totul doar din lemn –, până la cel în care s-a stabilit astăzi, au trecut ani buni.

Primul atelier din București a fost chiar peste drum de cel actual, într-un depozit de cartofi, unde vara era îngrozitor de cald și iarna îngrozitor de frig, iar biroul lui Mihai era amplasat ad hoc, pe unul dintre utilaje. Rumeguș, scântei, zgomot, o atmosferă care pare desprinsă din filmele alb-negru cu Constantin Brâncuși. „Am ajuns la concluzia că nu avem suficient loc și, în decembrie anul trecut, ne-am mutat aici, unde suntem bine.“

BRUT înseamnă astăzi trei oameni: Mihai Manda, Bogdan Vîjaica și Cosmin Cojocaru, pentru că, îmi mărturisește Mihai, „este greu să găsești oameni care să-și dorească să lucreze cu adevărat, e o secetă de poftă de muncă“.

Abordarea lor în realizarea mobilierului urmărește să pună în valoare caracteristicile materialelor care oferă personalitate: metalul și lemnul participă, astfel, ca elemente antagonice la obținerea contrastului tactil și vizual, exploatând calitățile fiecărui material. BRUT Concept se traduce în textură și greutate de lemn sau de metal, niciun loc nu rămâne pentru imitație sau compromis. În timp ce unii dintre noi visăm la călătorii sau la cine știe ce dorințe, băieții din atelier își doresc o vopsitorie electrostatică sau o baie de cupru. „Acum lucrăm la o masă pentru care am turnat un cofraj pentru un picior de ciment. Am mai făcut un birou care sper să ne aducă niște premii la câteva concursuri.“ De altfel, primesc multe invitații pentru expoziții sau concursuri, doar că, din punct de vedere logistic, le este foarte greu să se deplaseze cu obiectele pe care le creează. Chiar zilele trecute au primit o invitație la un târg din Paris, după ce organizatorii au descoperit contul@brutconcept pe Instagram.

Citește și Ghergheful COOL al tapiseriilor din lână

Între două întrebări de-ale mele, Mihai se scuză și telefonează pentru a reconfirma o comandă, în timp ce băieții de alături pornesc o mașinărie zgomotoasă care ne face să urcăm tonul povestirii.

Fiecare obiect are propria poveste, mai ales că în atelier se creează mult și obiecte de mobilier made-to-measure, la comandă, în timp ce băieții lucrează la visurile lor artistice, care, recunoaște Mihai, nu sunt cele mai cost-effective. Există totuși și o vizune pragmatică: „Toți suntem artiști, dar trebuie să și vindem. Poezia trebuie susținută și cu business“.

Într-adevăr, poate fi provocator să susții un astfel de atelier doar din poezie: „Cei care ajung la noi vin pentru că nu găsesc într-un catalog ceea ce-și doresc. Dorințele oamenilor sunt mai complexe decât niște tipare, iar după atât PAL și MDF, lumea începe să-și schimbe gusturile. Un obiect creat din lemn este pentru totdeauna“. Prețurile obiectelor BRUT Concept pleacă de la câteva sute de euro și ajung la câteva mii, depinzând, bineînțeles, de materialele și dimensiunile implicate. De exemplu, un scaun-cub mic, din stejar, costă 350 de euro, în vreme ce scaunele-cuburi mai mari, din castan, sunt 400 de euro, iar un cub din lemn de nuc urcă până la 500 de euro. Mesele sunt mai abordabile, prețul uneia ajungând sub 100 de euro, în funcție de dimensiune și de tipul de picior.

Din când în când, întrezăresc băieții de dincolo care mută, sudează și taie asudați, cu rumeguș pe pantaloni și cu bătături la mâini. Vorbim despre respectul pentru meserie, pentru lucrul muncit și ajungem la tema unui proiect de finanțare, pentru că Mihai își conștientizează potențialul. Problematizăm și lemnul recuperat, tăierea copacilor și alte gesturi dureroase: „Copacul este ceva viu, nu e numai o cifră pe o foaie, dar se pare că prea puțini înțeleg asta în zilele noastre“.

Empatia mea patologică mă transformă în martorul admirativ al muncii celor de la BRUT Concept și al tuturor celor care înțeleg ce înseamnă aceasta, dar mă și recuperează dintr-o nostalgie a lucrurilor care par pierdute cumva, undeva în ceața timpului: există, așadar, salvarea în oamenii care muncesc de dimineață până seara pentru a transforma o simplă bucată de lemn sau de metal într-un obiect „pentru totdeauna“.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii