Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Travel |
|

Conacul Malul Alb – Casă, dulce casă de oaspeți

Visul Angelei Preoteasa a fost să se retragă, la pensie, într-o casă ridicată în inima naturii.
 aboneaza-te
SKY_3378

Amplasat în județul Vâlcea, pe malul Oltului, Conacul Malul Alb reprezintă visul împlinit al Angelei, pe care îl împarte cu generozitate cu toți cei care îi trec pragul. Iată povestea conacului, spusă chiar de proprietara lui.


„Majoritatea oaspeților noștri ne întreabă când am restaurat conacul. Sunt surprinși când le povestim că acesta nu este, din păcate, un conac din vremuri trecute, moștenit sau cumpărat, și ulterior restaurat. Este expresia iubirii noastre pentru tradiție, stil arhitectural neo-românesc și natură, a dorinței de a trăi anii senectuții într-o zonă pitorească și liniștită, departe de lumea dezlănțuită.

În 2003, gândindu-ne la cum ne vom petrece anii de pensie, am hotărât că nu dorim să rămânem în București, ci am vrea să locuim undeva, la marginea unei păduri, înconjurați de natură. Am căutat toată vara aceea un petic de pământ în județul Vâlcea, o zonă a României binecuvântată de Dumnezeu, județul cu cele mai multe biserici și mânăstiri din România, un loc cu o istorie lungă și semnificativă. După ce am parcurs zona de la un capăt la altul, am ajuns într-o după-amiază toridă de vară într-un lan de porumb, pe un deal deasupra orașului Râmnicu Vâlcea, un loc din care panorama râului Olt și a munților Făgăraș în depărtare ne-a tăiat respirația. În acel moment am știut că acela este locul unde putem să trăim fericiți până la sfârșitul zilelor, înconjurați de frumusețea nemuritoare a naturii.

Deși sunt un antreprenor pragmatic, dragostea pentru acel loc a fost atât de spontană, încât nici măcar o clipă nu m-am gândit la dificultatea de a construi casa visurilor noastre acolo. Nu m-am gândit că este un teren extravilan care va trebui scos din circuitul agricol pentru a fi transformat în teren construibil, că nu există utilități – apă, electricitate, gaze – și nici măcar drum de acces. Nu m-am gândit cât va costa să transportăm materialele și să aducem toate utilitățile.

Ne doream o căsuță modestă, dar frumoasă, o culă, în stilul arhitectural specific Olteniei, și o grădină mică în jur, în care să putem planta câteva flori și câțiva pomi. Terenul avea însă 7.000 mp, mult mai mult decât am fi dorit. Vânzătorul nu a vrut sub nicio formă să îl parceleze, așa că a trebuit să îl cumpărăm integral. Am parcurs toate etapele intermediare și am început construirea casei. Deși aveam un studiu geologic care ne asigura că terenul este stabil și propice construcției, când au început săpăturile, am aflat că terenul are probleme grave de alunecare, autorizația de construcție ne-a fost retrasă și ni s-au impus condiții suplimentare severe. Fundația imobilului trebuia să se ducă până la peste patru metri adâncime, trebuiau construite ziduri de susținere, trebuia adoptată o soluție constructivă costisitoare și anevoioasă. În seara când am aflat acest lucru, am stat în iarbă și am privit asfințitul gândindu-mă cu jale că nu voi putea niciodată să ascult ciripitul păsărilor și să admir asfințitul soarelui din căsuța construită pe acel teren. A doua zi dimineață, am revenit acolo «cu noaptea în cap» și am văzut un răsărit de soare cum în puține locuri de pe pământ poți să vezi. Atunci am știut că, indiferent ce s-ar întâmpla și cât ar trebui să muncesc, îmi voi realiza visul de a mă trezi cu acel răsărit de soare în fața ochilor în fiecare zi.

Au început câțiva ani de muncă epuizantă, încrâncenată. Lanul de porumb s-a transformat într-o groapă uriașă, care parcă înghițea toată frumusețea din jur. A trebuit să refacem proiectul, suprafața construită dublându-se din cauza soluției constructive. Atunci mi-a răsărit în minte prima dată gândul transformării «căsuței» într-o vilă turistică. Mi-am adus aminte o zicală din înțelepciunea populară, care spune: «Dacă nu ai pâine, mănânci cozonac». Așa a început aventura conacului. Din orice punct al dealului pe care construcția începea să prindă contur, se putea vedea pe malul celălalt al Oltului o stâncă albă, cunoscută în zonă ca Malul Alb.

Așa am găsit numele – Conacul Malul Alb.

Au urmat ani de entuziasm și deznădejde, de nopți nedormite și dimineți senine, de idei creatoare și adaptare la posibilitățile constructive. Îmi aduc aminte că într-un miez de noapte, într-un hotel din Belgrad, am găsit soluția constructivă pe care o căutam de ceva vreme pentru arcadele unui cerdac. Nu am mai putut să dorm. A trebuit să plec imediat la drum, iar dimineață eram în șantier, obosită, dar nerăbdătoare să-mi văd ideea pusă în practică.

Prin proiectul de transformare a reședinței în vilă turistică am gândit realizarea a trei apartamente și un studio. Este o capacitate mică de cazare, maximum opt adulți. Din punct de vedere al afacerii, nu este cea mai profitabilă abordare, cei 650 metri pătrați putând fi împărțiți în mult mai multe locuri de cazare, dar profitul nu a fost prioritatea noastră. Am dorit să le putem oferi oaspeților noștri o experiență unică, un loc în care să se simtă acasă, o atmosferă de familie.

În călătoriile mele prin lume, am locuit la un moment dat într-un lodge din Scoția, unde, deși fiecare oaspete avea «dormitorul» lui, celelalte spații comune erau organizate exact ca într-un cămin. Oaspeții puteau folosi un birou, socializau în living room, luau masa ca în familie, în dining room… Este locul în care m-am simțit cel mai bine și de la această idee am plecat în realizarea conacului

Noi nu avem un lobby sau o recepție formală, ci un living room unde ne adunăm cu toții iarna să spunem povești în fața șemineului; nu avem un restaurant propriu-zis. Iarna, masa este servită în cramă sau, la sărbători, în sufragerie, iar vara oaspeții se bucură de micul dejun sau cină în «polata» – terasa acoperită de unde poți admira pădurea, iazul și grădina, poți asculta păsările, greierii sau broaștele, sau te poți adăposti de ploile scurte de vară ori te poți desfăta cu mirosul salcâmilor și al teilor.

Cele două apartamente introduse în circuitul turistic, unul cu acces direct din grădină, celălalt având un cerdac mare, orientat către panorama râului Olt, cu cei 100-120 mp fiecare, oferă spații ample de odihnă și relaxare, baia unuia dintre ele fiind dotată cu saună finlandeză. Ambele apartamente au și bucătării proprii pentru oaspeții care doresc să-și prepare singuri mesele sau care, având copii mici, au nevoi speciale.

Studioul, cel mai mic dintre spațiile de cazare, are peste 50 mp, având o zonă de noapte și una de zi, delimitate vizual. Mobilierul și decorațiunile din întreg conacul sunt un melanj de clasic și rustic, care, după părerea oaspeților noștri, creează o atmosferă caldă și primitoare, dând o stare de bine și tihnă. În toate spațiile de cazare sunt șeminee care, iarna, sunt foarte apreciate de oaspeți.

Grădina conacului oferă nenumărate locuri de relaxare în orice anotimp. Vara, punctul de atracție îl constituie piscina din poala pădurii, cât e ziua de lungă și până seara târziu, la lumina reflectoarelor; în serile de vară, foișorul este locul preferat pentru lectură, lungi conversații sau privitul licuricilor care luminează grădina cu dansul lor nocturn din iunie și iulie. Pentru o cină romantică într-o seară de vară, masa de pe pontonul de la iaz este locul ideal, iar pentru momente de liniștite, meditație și lectură – balansoarul de la iaz și băncuța din pădure sunt cele mai bune locuri.

Atât pentru oaspeții care vin în grup, cât și pentru cei dornici să socializeze și să cunoască oameni noi, în grădină am amenajat un living de exterior cu șemineu. În jurul lui, atât în miezul iernii, cu cănile de vin fiert sau ceșcuțele de țuică fiartă în mână, cât și în serile răcoroase de vară, înveliți cu o păturică, oaspeții noștri se bucură de natură și liniște. În special copiii se bucură de libertatea de a depăși ora de culcare: privesc focul și ascultă poveștile celor mari înainte de a adormi ghemuiți în brațele mamelor. Pentru cei mici, pe lângă nenumăratele locuri gata să fie descoperite și explorate, există și un spațiu de joacă amenajat, iar pentru cei care doresc să facă mișcare, pe o platformă, lângă iaz, se află o masă de tenis. Pentru gurmanzi și cei care doresc să-și prepare singuri tradiționalul grătar, am amenajat în pădure o bucătărie de vară și o masă unde, la lumina felinarelor, se poate sta până târziu în noapte.

Nefiind o pensiune rurală, la micul dejun nu putem oferi ouă din cuibarele noastre sau lapte proaspăt muls, dar mierea provine din stupii proprii; preparăm o gamă largă de dulcețuri, dintre care cele mai «exotice» și apreciate sunt dulceața de gogonele cu ghimbir și anason și dulceața de lapte.

Pâinea făcută în casă și coaptă în «țest», pe frunze de nuc, sau chiflele și lipia sunt de asemenea, apreciate chiar și de cei care, de regulă, evită produsele de brutărie. Din coacăzele din curte preparăm o specialitate a casei, cheesecake cu glazură de coacăze. Fie că sunt mâncăruri tradiționale românești, specifice zonei Olteniei, sau din bucătăria internațională, de la sarmale până la piept de rață în sos de portocale, preparatele noastre sunt apreciate de majoritatea oaspeților. Oaspeți care, dacă ne-au trecut pragul o dată, revin cu siguranță. Fiindcă, pentru noi, conacul Malul Alb înseamnă acasă și facem tot ce ne stă în putere ca și cei care ne vizitează să se simtă ca acasă.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii