Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Comunicatul meu de presă

Mi-ar plăcea să dau și eu un comunicat de presă. Să-mi iau o agenției de PR, care să-mi scrie comunicatul și eu să-l semnez pentru difuzare: este ok! Să fie un comunicat despre mine. Adică, să anunț lumea că am făcut ceva. Dar ce-am făcut eu ca să fie de interes?
Petre_Barbu.jpg

De exemplu, aș informa lumea că m-am apucat să scriu o trilogie. Ba nu! Că intenționez să scriu o trilogie. Și intenția mea, făcută publică într-un comunicat, ar fi o știre pe care s-o preia portalurile, bloggerii, radiourile și, de ce nu?, televiziunile. Să pună pe burtieră: „Barbu vrea să scrie o trilogie”.

De ce n-ar fi de interes această știre? Sunt atâtea companii care dau comunicate în care anunță că intenționează: să vândă, să cumpere, să construiască, să lanseze, să angajeze, să investească, totul la nivel de intenție. Și ministerele sunt pline de intenții, transformate în comunicate, care devin știri de adormit poporul, ceva de genul, vedeți, ministerele muncesc, guvernul muncește, PSD muncește!

Am citit recent, într-un comunicat de presă, că un regizor român s-a întors pe platourile de filmare, adică s-a apucat de-un film. Eu de ce n-aș putea să informez lumea artistică și creativă că m-am întors la masa de scris, pentru o trilogie? Lumea va trăi cu ideea că Barbu muncește la trilogie și eu pot să mă duc să mă culc, mi-am făcut PR-ul, sunt mare, să mă caute editorii, regizorii și directorii de teatru să facem un contract!

Poate că această idee cu intenția nu e cea mai bună pentru un comunicat. Voi fi întrebat de unii sau de alții cum mai stau cu trilogia. Și atunci ce-o să fac? Un comunicat, firește!, scris de agenția mea de PR, un text ambalat în cuvinte frumoase, din care să nu se înțeleagă mare lucru, agenția să-l scrie, eu doar să-l semnez: este ok!

Mai bine să fac un comunicat de presă cu un subiect concret. Agenția de PR să scrie că, duminica trecută, am participat la ședința asociației de locatari a blocului în care locuiesc. În acea ședință, mi-am exprimat susținerea  proiectului administrației de schimbare a țevilor de căldură, care sunt vechi de când a fost construit blocul, în urmă cu 40 de ani. Am votat și am semnat „pentru” schimbarea țevilor, în această vară, ca la iarnă să avem căldură. Apoi, asociația de locatari să dea un comunicat din care să nu lipsească următoarele cuvinte: provocare, entuziasm, inovator, optim, sustenabil. Ce comunicat frumos ar ieși!

Lumea noastră s-a umplut de comunicate de presă. Pentru orice flatulație „trasă” de un minister, de o agenție de stat, de o companie privată, mai mare sau mai mică, mai prosperă sau mai ofilită, de o multinațională sau de un ONG, hop, sare un comunicat! A devenit o obsesie națională scrierea de comunicate. Dacă nu dai un comunicat, nu exiști! Comunicatul înseamnă viață pentru mulți „specialiști” în comunicare.

Cu siguranță, într-o lună de zile, numărul de pagini de comunicate de presă depășește cu mult numărul de pagini de cărți care să tipăresc în România. Lumea este lovită de damblaua comunicatelor. Mai lungi sau mai scurte, naive sau ilizibile, interesante sau tâmpite. Urmând această obsesie, n-ar fi exclus ca, într-o zi, să ajungi să dai un comunicat pentru a invita o doamnă la masă, iar ea să te refuze, pentru că are agenda încărcată, tot printr-un comunicat.

Ar trebui făcut ceva cu aceste comunicate. Să se organizeze anual un fel de Gală și să se dea premii pentru „cel mai bun comunicat…”, pentru „cel mai bun personaj principal masculin dintr-un comunicat…”, pentru „cel mai bun personaj feminin…” și tot așa, ca la Oscar! Și trofeele Zmeura de Aur să se dea pentru cele mai proaste comunicate! Și după toate aceste Gale, să se dea niște comunicate de presă…

În România de azi, comunicatul de presă este cea mai comodă manevră de a te băga în față, de manipulare, de acoperire a adevărului, de prezentare într-o lumină convenabilă și de a pune capăt întrebărilor incomode din partea ziariștilor (amețiți de atâtea comunicate) și a oamenilor care încă mai gândesc cu mintea lor. Pe oamenii obsedați de imagine și de PR (și sunt mulți în România), comunicatul de presă îi face nemuritori. Dai un comunicat și simți că l-ai apucat de picior pe Dumnezeu! Chiar dacă dracul are deja băgată coada în comunicat.

CITEȘTE: RECLAME PENTRU SPĂLAREA CREIERELOR

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii