Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

ForbesLife |
|

A colecționa. Circa 1703 – 3071

Într-un colț de București, în curtea clubului Fabrica, pe strada 11 iunie, numărul 50, se așază într-o dezordine tare frumoasă, un butic atipic de lucruri cu suflet. Circa 1703 - 3071 este business-ul pe care Laura Paraschiv îl face mai mult cu inima, strategiile lipsindu-i cu desăvârșire. Emoțiile însă, compensează pe deplin.
_LB_8949

Peretele din dreapta aparține oglinzilor vechi și ramelor cu povești. În centru, o masă creată dintr-un armoire la a doua tinerețe își invită scaunele desperecheate la conversație. Sus, o cortină albă este pregătită oricând să transforme spațiul. Vaze de toate culorile, recipiente ludice, ibrice roșii, cuiere asimetrice – se întrec în a-mi atrage atenția. Pe un cadru special creat, stau lumini în toate formele. Sticlă, ceramică, alamă, bachelită. O abundență care invită la răscolire, un soi de muzeu în care ți se permite, ba chiar ești invitat să pui mâna, să întorci pe toate părțile și să iei acasă cu tine numai ce crezi că-i pe placul inimii tale.

Laura Paraschiv este arhitectul care, în vara anului 2015, a descoperit spațiul în care astăzi respiră Circa 1703 – 3071 (perioada în care ți se recomandă valabilitatea obiectelor descoperite aici). Nu există rigoare în nimic din ceea ce face ea aici. Da, există o logică, o structură și nimic nu se rezumă doar la lumină ori culoare, însă toate obiectele au ajuns aici într-un hazard propriu, intim.

O zonă de depozitare de sus, pe care a construit-o chiar Laura, poartă în ea mistere prăfuite. Spațiul de lucru de jos, ascuns în spatele pânzeturilor albe, dezvăluie ceea ce Laura îmi verbalizează de mai multe ori: „Sunt foarte dezorganizată!“. O contrazic și îi spun că dezordinea este marca oamenilor creativi. În limitele decenței, evident. Zona centrală de lumini a fost gândită să fie funcțională, cu o soluție care să permită schimbarea corprurilor de iluminat cât mai ușor. De jur împrejur, o șină cu perdea este gândită pentru a închide întreg spațiul. Mă dau doi pași în spate și privesc colțul ăsta care pare rupt din realitățile pe care le cunosc eu. E frumos foarte, aici!

Arhitectă, preocupată de detalii, cu o mare pasiune pentru lumini, Laura a purtat mai multe pălării de-a lungul vieții ei profesionale: a scris și scenografie de teatru, a lucrat și în televiziune, a desenat și decorat spații, a creat costume. Atunci când casa i-a devenit depozit de obiecte pentru proiecte posibile, imposibile și chiar trecute, Laura a știut că trebuie să-și găsească un spațiu.

– Câți ani ai, Laura?

– 44, dar nu îi simt.

Urmează partea care-mi place cel mai mult. Laura mărturisește că au fost ani în care n-a plecat în vacanță și că antreprenoriatul chiar nu este pentru oricine. „În primăvara lui 2015, am aflat că spațiul de aici va fi eliberat, iar in iulie am început șantierul. Contextul a fost de așa natură, pentru că îmi plăcea de multă vreme locul ăsta. Am muncit efectiv, de la scos șapa, cărat schele, curățat schele. Partea de zilier am făcut-o eu, mai puțin partea elegantă ce ține de electrică. Dar nu-ți închipui că nu m-am implicat și aici. Totul a fost desenat, modificat, transformat.“

Înainte, aici era o fabrică, iar Laura cunoștea bine spațiul. „Îmi place foarte mult, mai ales partea asta cu feresterele, care nu au fost alterate absolut deloc. Și, chiar dacă știu bine ce presupune tâmplăria metalică, deși funcțiunile sunt ceva mai… provocatoare, apreciez foarte mult arhitectura aceasta.“

Circa 1703 – 3071 e un spațiu în care trebuie să stai, să-ți lasi gândurile să se așeze, să prindă forme, iar cei care trec pragul buticului de minunății se împart, după cum îmi dezvaluie Laura, în două categorii: pe de o parte arhitecții și designerii de interior, interesați de corpuri de iluminat sau de obiecte de mic mobilier unicat, pe de alta, oamenii din afara acestei sfere profesionale sau apropiați care aud de Circa și găsesc aici o sursă foarte bună de cadouri.

Citește și Îndrăzneala covoarelor inspirate din motivele tradiționale românești

Stăm pe cele două fotolii tapițate multicolor și, între povești, comentăm un obiect sau altul. Sunt lucruri pe care Laura nici nu vrea să le dea, pentru că s-a atașat iremediabil de ele. Evident, Circa este gândită și cu un caracter comercial, însă Laura își aduce aminte că, în primele luni, nu voia să vandă nimic: „Nu îmi place să vând… dacă aș putea să nu o fac, ar fi excelent! Singura motivație pentru care vând ceva este că știu că fac loc pentru a aduce altceva. Tot ce vezi aici e adunat în timp și adus de peste tot, din lume. Cum – necum ajung într-un loc, pun ochii pe ceva. Nu mai contează – le iau și văd eu după aceea. De multe ori, nici nu mă gandesc cum le ambalez, cum le transport – din acest motiv am doar piese relativ mici. Este 100% o selecție personală, orice obiect de aici l-aș pune la mine, fără nici o excepție.“

Universul Laurei fascinează, obosește sau trezește, după caz. Oglinzi rococo, rame de lemn, vaze cu forme seducătoare, unele cu poveste, altele fără, dar toate cu o istorie. „Uneori poveștile pe care le știu eu, nu au nici o însemnătate pentru cel care cumpără. Circa 1703 – 3071 este mai mult pasiune decât business, selecția nu e orientată spre o perioadă stilistică sau spre o categorie. E un fel de trai, reușesc să am un venit constant, dar e un univers foarte personal.“ Evident, nici nu ai avea cum sa faci business din universul acesta. Ar trebui poate să vinzi cantități, volume impresionante sau piese puține, dar foarte valoroase.

Laura adoră să călătorească și crede că viața e mult mai frumoasă când nu iei totul în serios. Când ne-am întâlnit, tocmai revenise de la Tokio, unde petrecuse două săptămâni și unde simțul datoriei pe care îl au japonezii față de tot ceea ce fac o impresionase cel mai mult. „Sunt foarte corecți și fac exclusiv ce e trecut în fișa postului – fără initiațivă, nici mai mult, nici mai puțin. Asta mă sperie puțin la ei, dar atfel n-ar fi putut realiza tot ce au acum. Le plac în schimb lucrurile imperfecte, executate bine. Și iubesc mult natura.“

Citește și Puterea feminității

Revenind cu discutia pe meleagurile noastre, aflu că Circa e și loc de rendezvous – drept dovadă stă masa cu scaune din centru, care ar putea fi înlocuită ușor cu rafturi în care să predomine obiecte expuse. Mai mult, satisfacțiile Laurei sunt oneste și limpezi: crede că atrage numai oameni care găsesc aici ce își doresc și care revin din aceeleași motive.

„Nu încurajez pe nimeni să ia obiecte de care nu sunt convinși. Știu cum e să alegi ceva ce îți place și apoi să nu-ți mai placă.“

O serie de lămpi create din abajururi vechi diferite, părți ale unor lustre din anii ’60 -’70 cuiere din capace de porțelan, rafturi din lemnul unor dulapuri, oglinzi cu rame rotunde și ovale, pescuite din târguri și o vază cu umbre îmi face semn să revin. Trag încet ușa după mine și scârțâitul ușor mă conduce până departe, în stradă, de unde pornesc spre altă poveste.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii